VIRTUTEA PIERDUTĂ A PUDORII

Pudoarea, simțul natural al omului care este înrudit cu modestia, este cea care reacționează la utilizarea rușinoasă sau la afișarea trupului care degradează omul la un nivel animalic. Toma de Aquino îl citează pe Sf. Ambroziu care descrie pudoarea ca fiind o ”oroare a orice este disgrațios”.

Cumpătarea este puterea omului care restrânge dorințele de mâncare, băutură, plăcere și sexualitate, recunoscând distincția între utilizarea ordonată sau dezordonată a trupului. Rațiunea omului călăuzește dorințele sale și le așează  într-un întreg. Prin cumpătare omul câștigă acel echilibru care evită ”prea mult” sau ”prea puțin” (defecte sau excese). Referitor la trup omul exercită virtutea castității și a purității și recunoaște valoarea abstinenței și a postului.

Cumpătarea și pudoarea sunt semne ale frumuseții obținute de un suflet care își rânduiește trupul.

Pudoarea aparține simțului modestiei omului, a decenței, iar puritatea se referă la utilizarea, aparența și semnificația trupului. Datorită sensibilității sale, un creștin nu discută toate problemele personale, private, intime ca fiind subiecte de interes general și de informare pentru toți. Unele probleme aparțin de domeniul discuției cu un medic sau cu un preot, dar nu la o cină sau la o petrecere.

Sf. Pavel în 1 Corinteni 6:19 spune: ”Știți că trupul vostru este un templu al Spiritului Sfânt, pe care l-ați primit de la Dumnezeu?”. Pudoarea reflectă simțul de auto-respect al omului și atracția față de ceea ce este nobil, onorabil, frumos, elevat precum norma morală dăruită omului.

Orice lucru disgrațios, nemodest, rușinos sau dezgustător este ceva de dincolo de ființa rațională, spirituală și asemmănătoare cu Dumnezeu.

Pudoarea suferă însă atacuri sub multe forme. Pornografia est o industrie de miliarde de dolari care reduce omul într-un obiect de exploatare. Programele de educație sexuală și pentru sănătate asaltează inocența copiiilor în numele informației – programe care pretind că protejează sănătatea și că reduc riscul bolilor. Natura explicită și insensibilă a materialelor educaționale șochează și revoltă prin imagini grafice și limbaj trivial.

Publicitatea stridentă a agendei homosexuale în mass media și în școli, prezumpțiile dictatoriale că intoleranța reprezintă un ”discurs al urii”, obiect de sancțiune; iar legalizarea căsătoriilor de același sex calcă orice urmă de  pudoare în picioare. Ei susțin că pudoarea nu este naturală ci pudică și puritană.

Învățătura Bisericii despre pudoare, puritate și auto-respect și-a pierdut autoritatea morală. Altădată urâciunea a fost nedescrisă, oribilă și tabu.

Precum Shakespeare arată în Regele Lear, nici o ordine morală nu poate prevala dacă distincția dintre om și animal nu este onorată.

Lipsa de modestie se traduce prin lipsă de îmbrăcăminte adecvată. Omul își poate reduce viața la cea animalică, diminuând toate protocoalele, rafinamentele și facilitățile care îl deosebesc pe om de animal. Îmbrăcămintea nu este doar pentru a încălzi trupul ci și pentru a înfrumuseța aparența acestuia și a-i spori demnitatea. O persoană onorabilă își menține cele mai înalte standarde de bun gust care i se cuvin.

Precum ochiul este desemnat pentru a contempla frumusețea și a privi în sus, precum trupul este făcut pentru a fi îmbrăcat și a fi atractiv, și precum omul este creat pentru a sta vertical și a se asemăna cu Dumnezeu și a se ridica deasupra nivelului animalic, tot astfel natura omului este înzestrată cu pudoare pentru a reacționa și a se revolta față de orice lucru care o reduce, o înjosește sau care compromite onoarea omului, auto-respectul sau verticalitatea sa. Pudoarea ridică standarde morale și se opune degenerării societății care este lipsită de rușine, de modestie și de onorabilitate.

Prelucrare după The Lost Virtue of Shamefacedness