Spargerea himerei gândirii de grup transgender

Atunci când medicina încetează să fie ghidată de știință și de norme etice fundamentale și este condusă în schimb de ideologie, ea va deveni un cult

Pr. Shenan Boquet

Mișcarea transgender are ceva care i-a atins pe mulți oameni, ca și cum ar ține de un mod fundamental de cult.

Iată ce spune Wikipedia despre culte: „Se spune că factorii specifici în comportamentul cultului, includ controlul mental manipulativ și autoritar asupra membrilor, organizație comună și totalitara, prozelitism agresiv, programe sistematice de îndoctrinare și perpetuare în comunitățile  clasei de mijloc.”

   Nu trebuie să căutați mai departe pe site-urile de socializare precum TikTok pentru a găsi dovezi ale „prozelitismului agresiv” și ale unui „program sistematic de îndoctrinare”. Acolo, „influencers”(persoane influente ) transgender postează videoclip după videoclip, deseori vizând tineri adolescenți și copii, pictând în nuanțe de roz lucruri, cum ar fi o mastectomie dublă, fără alt motiv decât că cineva „se simte” ca un băiat sau să se îndoape singur cu doze enorme de hormoni sintetici.

În loc să-și informeze urmăritorii cu argumente pro și contra a acestor intervenții medicale drastice, care au efecte secundare permanente, care schimbă viața (ducând chiar la infertilitate permanentă), acești entuziaști transgender spun în schimb publicului tânăr că aceste lucruri sunt perfect normale, chiar pozitive, și adesea moral curajoase și în esență demne de laudă.

Experții și persoanele publice vorbesc

O altă trăsătură fundamentală a unui cult este că nu face față la întrebări, deoarece aceasta ar risca să expună lipsa de consistență a revendicărilor sale. Așadar, cultele rețin cu rigurozitate orice urmă de îndoială, curățând energic din rândurile lor pe oricine persistă să interogheze în ciuda avertismentelor.

   Luați în considerare cazul autorului Harry Potter JK Rowling. În ciuda faptului că este o feministă de stânga care și-a afirmat în mod repetat sprijinul pentru schimbarea de gen, Rowling a devenit una dintre principalele ținte ale activiștilor transgender. De ce? Pentru că ea consideră că sexul biologic este real, este îngrijorată de practica de a pune rapid tinerii cu disforie de gen pe făgașul intervenților medicale ireversibile și consideră că ar trebui să protejăm spațiile și sporturile destinate exclusiv femeilor. Pentru mulți oameni de stânga socială, Rowling este acum o persona non grata care trebuie evitată de societatea politicoasă. În mod ironic, mulți pledează pentru boicotarea cărților ei, argumentând că, copiii nu ar trebui să aibă contact cu Rowling, pentru ca mintea lor să nu fie otrăvită cu idei „anti-trans” de către o astfel de asociație.

J.K.Rowling                                                                                                        

’’Ideea că femeile ca mine, care au fost empatice fața de persoanele trans pentru multe decenii, simțind simpatie pentru că ei sunt vulnerabili in același mod ca și femeile – de exemplu,  la violența masculină –’urăsc’ persoanele trans pentru că ei cred că sexul este real și au trăit consecințele – este un nonsens.”

Cu toate acestea, refuzul lui Rowling de a da înapoi pare să fie un început pentru o nouă tendință: oameni cu influență și expertiză care decid să ignore amenințările și zgomotul activiștilor LGBT și să spargă himera gândirii cultice de grup, prin rostirea directă a adevărurilor evidente, indiferent de consecințe.

Unul dintre cei care au dat dovadă de un asemenea curaj este dr. Riittakerttu Kaltiala, 58 de ani, care servește ca psihiatru șef în departamentul de psihiatrie pentru adolescenți de la Spitalul Universitar Tampere din Finlanda. Într-un articol recent, dr. Kaltiala își povestește propriul parcurs participând la aproximativ 500 de evaluări ale adolescenților care suferă de confuzie de identitate de gen și care solicită intervenții medicale de schimbare de gen.

După cum explică dr. Kaltiala, practica supunerii pacienților tineri la „terapie” hormonală sau la intervenții chirurgicale de mutilare corporală, a început în mare parte după publicarea unei lucrări în 2011. Autorii acelei lucrări au argumentat în favoarea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Protocolul Olandez.” În conformitate cu acest protocol, pacienților mai tineri, de obicei băieți care au dat mult timp semne de confuzie de gen, au primit proceduri care să îi ajute să se „prezinte” din timp ca femei, scopul fiind ca așa-numitele „tranziții de gen” să fie mai convingătoare decât dacă ar fi primit astfel de proceduri mai târziu în viață.

Când astfel de proceduri au fost introduse în clinica ei, dr. Kaltiala i-a fost încredințată misiunea să-și evalueze pacienții și să facă recomandări de tratament. Ceea ce a făcut-o însă să ia o pauză, a fost numărul pacienților ei care semănau cu imaginea pictată în lucrarea „Protocolul olandez” din 2011. În loc de bărbați adolescenți cu o lungă istorie de confuzie privind identitatea de gen și care, de altfel, aveau o funcționare ridicată din punct de vedere psihologic, ea a descoperit că mulți dintre pacienții ei erau fete care, deși pretindeau că sunt bărbați transgender, sufereau în mod clar de o varietate de tulburări  sau boli psihice subiacente grave .

Dr. Kaltiala scrie:

Unii provin din familii cu multiple probleme psihosociale. Majoritatea dintre ei au avut o copilărie timpurie provocatoare, marcată de dificultăți de dezvoltare, cum ar fi accesele de furie extremă și izolarea socială. Mulți au avut probleme academice. Era obișnuit ca aceștia să fi fost hărțuiți – dar, în general, nu în ceea ce privește prezentarea lor de gen. În adolescență erau singuri și retrași. Unii nu mai erau la școală, în schimb își petreceau tot timpul singuri în camera lor. Aveau depresie și anxietate, unii aveau tulburări de alimentație, mulți erau implicați în autovătămare, câțiva au experimentat episoade psihice. Mulți – mulți – erau în spectrul autismului.

 Ceea ce a surprins-o, de asemenea, este că puține dintre fete au avut momente de confuzie de identitate de gen. În schimb, disforia lor de gen s-a dezvoltat rapid, deseori după ce o persoană de autoritate sau un activist LGBT le-a sugerat – sau,  chiar destul de des, mamelor lor – că problemele lor personale erau legate de identitatea lor de gen. S-a întâmplat adesea după ce fetele au văzut ceva despre transgenderism online.

Dr. Kaltiala a început să aibă serioase îndoieli cu privire la presiunea care era exercitată asupra ei de către superiorii ei și de către activiștii transgender pentru a-i împinge rapid pe acești pacienți să treacă prin protocolul olandez. „Ni s-a spus să intervenim în corpurile sănătoase și funcționale pur și simplu pe baza sentimentelor schimbătoare ,cu privire la gen’ ale unei persoane tinere, scrie ea. „Adolescența este o perioadă complexă în care tinerii își consolidează personalitatea explorând sentimentele sexuale și devin independenți de părinți. Realizarea identității este rezultatul dezvoltării de succes a adolescenților, nu punctul său de plecare.”

Ceea ce l-a deranjat pe Dr. Kaltiala au fost promisiunile grandioase care le-au fost adesea făcute acestor adolescenți presupuși „transgender” despre modul în care tranziția lor de gen le-ar atenua cumva toate problemele psihologice sau sociale. „Bineînțeles”, afirmă ea ironic, „nu există nici un mecanism prin care dozele mari de hormoni  ar rezolva autismul sau orice altă afecțiune psihică subiacentă”.

Un model larg răspândit

Inițial dr. Kaltiala s-a gândit că poate există ceva neobișnuit la populația finlandeză pe care o trata.

Cu toate acestea, în conversația cu experții din alte spitale, ea a început să realizeze că ceea ce vedea se întâmpla în toată lumea dezvoltată. Un număr mare de adolescenți au decis brusc că sunt „transgender”. Și datorită politizării problemei, experții în sănătate au fost presați prompt pentru a-i îndrepta pe acești adolescenți pe calea intervenților medicale drastice, ireversibile, cu puține evaluări și aproape fără eforturi pentru a rezolva mai întâi alte probleme psihologice subiacente.

Și mai rău, „tratamentele” pe care dr. Kaltiala și colegii ei le administrau, în mod clar nu îmbunătățeau viața pacienților lor. „Tinerii pe care i-am tratat nu s-au vindecat. În schimb, viața lor s-a deteriorat”, scrie ea. „Se retrăgeau din toate activitățile sociale. Nu își făceau prieteni. Nu mergeau la școală. Am continuat să relaționăm cu colegi din diferite țări care au spus că văd aceleași lucruri.”

În acest moment, dr. Kaltiala a început să tragă un semnal de alarmă. În 2015, ea a publicat o lucrare care dezvăluie faptul că atât de mulți pacienți „transgender” sufereau de multe tulburări mintale diverse. Cu toate acestea, ea a fost consternată că entuziasmul a crescut, în special în Statele Unite, unde numărul centrelor de „tratament” transgender a explodat.

Și mai rău, clinica ei și altele ca ale ei au început brusc să experimenteze fenomenul grupurilor de fete din aceeași școală sau oraș care pretind că sunt „transgender”. Ceea ce era evident, povestește ea, este că aceste fete comunicau între ele și cu activiștii transgender, despre cum să obțină „tratamentul”. Cu alte cuvinte, pentru că devenise „la modă” să fie transgender și pentru că acestor fete li s-a spus că intervențiile transgender le vor îmbunătăți viața, ele găseau în mod sistematic modalități de a folosi sistemul pentru a obține procedurile dorite.

O schimbare uriașă

Cu toate acestea, chiar dacă clinicile americane transgender apăreau în toată țara și supuneau un număr mare de copii și adolescenți la intervenții medicale care modificau stilul  de viață, ceva se schimba în Finlanda Doctorului Kaltiala, precum și în țările europene vecine.

În 2016, clinicile  pediatrice de gen  din Finlanda au început să trateze în mod pro activ alte tulburări psihologice ale pacienților lor, în loc să-i împingă imediat prin tranziții de gen. Apoi, în 2020, organismul medical național din Finlanda a publicat rezultatele unui studiu privind tranziția de gen la adolescenți. Ei au descoperit, așa cum scrie Dr. Kaltiala, că „studiile care promovau succesul modelului de „afirmare a genului” au fost părtinitoare și nesigure – de multe ori în mod sistematic”.

Raportul guvernamental a avertizat că procedurile transgender sunt „experimentale”, că adolescenții ar trebui avertizați cu severitate despre efectele grave ale acestor proceduri pe tot parcursul vieții și că mulți adolescenți pur și simplu nu au capacitatea de a consimți la astfel de intervenții semnificative, care modifică viața.

De atunci, Marea Britanie și Suedia au urmat exemplul, făcând schimbări dramatice asupra problemei. În loc să împingă copiii prin „tranzițiile de gen”, serviciile de sănătate din aceste țări găsesc modalități de a trata tulburările psihologice de bază. Între timp, din ce în ce mai mulți adolescenți care au fost supuși unor intervenții medicale drastice, ajung să realizeze că trupurile lor au fost mutilate permanent și că șansele lor de a trăi vreodată o viață normală și sănătoasă ca membri ai sexului lor le-au fost furate. Poveștile lor, spune dr. Kaltiala, sunt adesea devastatoare. Mulți dintre ei povestesc că au mințit sau au indus în eroare terapeuții în timpul procesului de tranziție, pentru a obține rezultatul dorit.

Spargerea gândirii de grup

După cum avertizează dr. Kaltiala în rândurile finale ale lucrării sale, „Din păcate, medicina nu este imună la gândirea de grup periculoasă care duce la rănirea pacientului”. Ea concluzionează: „Tranziția de gen a scăpat de sub control. Când medicii profesioniști încep să spună că au un răspuns care se aplică peste tot sau că au un leac pentru toate durerile vieții, aceasta ar trebui să fie un avertisment pentru noi toți că ceva a mers într-o direcție foarte greșită.”

Cu alte cuvinte, atunci când medicina încetează să fie ghidată de știință și de norme etice fundamentale și este condusă în schimb de ideologie, atunci a devenit un cult. Iar modalitatea de a distruge un cult este de a sparge „gândirea de grup” înarmată, care interzice să vorbească celor care au rețineri, ca nu cumva pedeapsa colectivă cu care se confruntă să-i zdrobească.

Acei doctori Kaltiala din lume sunt cei care încep să întoarcă această navă invers. Activiștii transgender sunt zgomotoși și sunt adesea fără milă în modul în care cer pedeapsă pentru eretici. Cu toate acestea, în cele din urmă, furnizorii de servicii medicale cu conștiință nu pot decât să urmărească distrugerea atâtor vieți până ce vor realiza că există un singur curs corect de acțiune: să-și apere pacienții spunând adevărul, indiferent de consecințe.

Autor: Preot Shenan J. Boquet

20 Noiembrie 2023 

Traducere: Camelia Macovei

Sursa aici