Tratatul ACP-UE din 15 noi. 2023 – o amenințare gravă la suveranitatea țărilor!

Pe 15 noiembrie, a fost semnat un tratat în Samoa între Uniunea Europeană și Organizația Statelor Africane, Caraibe și Pacificului (OACP). Acest tratat reprezintă o amenințare fără precedent, demnă de cea mai mare preocupare și acțiune a noastră, atât pentru cei care pledează pentru dreptul la viața copilului nenăscut, cât și pentru rolul de neînlocuit al familiei în societate, precum și pentru toată lumea, fără excepție, așa cum prezintă și o amenințare fără precedent la adresa autonomiei națiunilor și a principiilor dreptului internațional consacrat și protejat de Convenția de la Viena privind Legea Tratatelor din 1969. Versiunea finală a tratatului poate fi consultată aici.

 

Există numeroase motive juridice, politice, umane, sociale, ideologice, culturale și etice pentru care se poate afirma fără exagerare că acest tratat ACP-UE este grav dăunător într-un mod fără precedent. Puteți găsi un rezumat al acestor motive aici, precum și detalii suplimentare aici. Mai multe țări, în prezent 9, și -au exprimat deja public opoziția față de acest tratat, incluzând de exemplu Namibia, Uganda, Jamaica, Kenya, Trinidad și Tobago, printre altele.

 

De asemenea, legiuitorii din Africa, s-au adunat pe 31 martie 2023, în Entebbe, Uganda, și au emis Declarația Entebbe în care își exprimă preocupările și încurajează țările respective să respingă semnarea acestui tratat.

 

Pentru ca acest tratat să intre în vigoare, necesită semnătura și ratificarea tuturor celor 27 de țări ale Uniunii Europene, fără excepție, precum și două treimi din cele 79 de țări OACPS (53 din 79). În prezent, numărând cele 9 țări menționate anterior, există 35 de țări care nu au semnat tratatul. Puteți găsi lista acestor 35 de țări aici.

 

Pe de altă parte, chiar și printre cele 26 de țări ale UE și 44 de țări OACPS care au semnat deja, este posibil să fie convinse unele nedecise să nu ratifice tratatul în parlamentele sau în congresele lor sau chiar să-și retragă semnăturile. În cele din urmă, ca o altă licărire de speranță, există un termen limită până la 1 ianuarie pentru ca acest tratat să intre în vigoare, având în vedere chiar posibilitatea obținerii semnăturilor și a ratificărilor necesare.

 

Cu alte cuvinte, avem informații și claritate cu privire la motivele pentru care acest tratat ACP-UE, mai rău decât orice alt tratat internațional existent, cu practici fără precedent împotriva autonomiei naționale și în favoarea impunerilor culturale și ideologice, este profund alarmant. Deținem date care ne permit să propunem și să implementăm o strategie suficient de specifică pentru a cataliza ceea ce este în favoarea noastră și avem un interval de timp și o rețea de afiliați care fac ca această strategie să pară posibilă. Mai presus de toate, avem credință și sperăm că nu suntem singuri în aceste eforturi.

….

Prin urmare, apelăm la atenția dvs. pentru autonomia națională și, mai ales, pentru viață și familie și vă rugăm cu seriozitate să:

 

Trimiteți un e -mail către Ministerul Afacerilor Externe din țara dvs., precum și la ambasadorul țării dvs. în Uniunea Europeană și la ambasadorul țării dvs. în OACPS. Aici veți găsi lista de ambasadori OACPS, precum și o scrisoare șablon pe care o puteți adapta și trimite.

Trimiteți un e-mail către episcopii diecezei și conferinței dvs. naționale episcopale, informându-i despre pericolele acestui tratat și despre urgența pentru a face orice este în puterea lor de a-l preveni. Veți găsi o scrisoare de șablon pentru episcopi pe care îi puteți adapta și trimite.

Trimiteți un e-mail către membrii Parlamentului și/sau senatorii țării dvs., în special cei din Comisia pentru afaceri internaționale, avertizându-i cu privire la pericolele acestui tratat și despre urgența de a preveni ratificarea sa în țara dvs. Puteți utiliza scrisoarea șablon partajată pentru diplomați și o puteți adapta pentru trimiterea către legiuitori.

Faceți eforturi pentru a apela sau, chiar mai bine, vizitați lideri diplomatici, religioși și legiuitori din punctele menționate anterior, iar dacă aveți mijloacele și contactele pentru a-i aborda personal, aveți oportunitate valoroasă de a opri această amenințare teribilă prima dată în țara ta. Dacă țara dvs. nu respectă tratatul, dar OACP-urile ajung la două treimi din ratificări, țara dvs. ar putea fi presată cu sancțiuni economice, comerciale și politice din partea UE și OAACPS pentru a adera sau, alternativ, a părăsi OACP-urile.

Dacă aveți acces la media sau contacte cu jurnaliști sau media, înmulțiți vocea și asigurați-vă că această problemă este adusă în dezbateri și în declarații publice. Se spune foarte puțin despre acest tratat, iar tăcerea îi ajută doar să progreseze.

 

În cazul în care aveți nevoie de sfaturi sau informații suplimentare, nu ezitați să contactați Luis Martínez, directorul misiunii HLI la OAS și colaboratorul misiunii HLI la OACPS, la lmartinez@hli.org, pentru a aranja o întâlnire pe zoom sau schimb de informații prin e -mail sau WhatsApp, astfel încât să puteți efectua acțiunile menționate anterior.

 

În avans, doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru eforturile, conștiința și angajamentul Dvs și, mai ales, pentru timpul și talentul Dvs dedicat slujirii lui Dumnezeu în această acțiune urgentă pentru a opri ceea ce pare a fi începutul unei lovituri mortale pentru țările care, pe lângă faptul că constituie aproape 50% din ONU, reprezintă un procent semnificativ din cele mai religioase țări, cu valori familiale adânc înrădăcinate și un respect profund pentru nenăscuți în legislația lor. Această lovitură nu este doar letală pentru ei, ci și pentru restul regiunilor și țărilor în care astfel de sisteme sau clauze de negociere invazivă, așa cum sunt impuse de acest tratat, nu au îndrăznit niciodată să se aventureze până acum.

Dumnezeu să binecuvânteze și să vă răsplătească eforturile.

REZUMAT AL MOTIVELOR PENTRU NESEMNAREA TRATATULUI ACP-UE

POST-COTONOU (TRATAT DE SAMOA):

1. Amenințare la adresa suveranității: ACP-UE post-Tratatul de la Cotonou acordă subvenții disproporționate

puterii Uniunii Europene (UE), permițându-i acesteia să ia decizii obligatorii cu privire la 48

de țări africane. Acest lucru subminează capacitatea țărilor OACPS de a-și exercita

hotărârea și de a lua decizii suverane.

2. Impunerea agendei UE: Tratatul include prevederi în domenii precum „sexualitatea

și drepturile reproductive” și „educația sexuală”, care avansează în mod înșelător agenda UE a avortului și LGBT în Africa. Aceste prevederi intră în conflict cu valorile și credințele

deținute de multe țări OACPS, care susțin diferite tradiții culturale și religioase.

3. Lipsa garanțiilor: O preocupare cheie este că tratatul nu oferă mecanisme clare pentru ca țările africane să exprime rezerve sau declarații care să excludă

prevederi care sunt contrare legilor lor naționale sau valorilor culturale și religioase. Aceasta

ar putea forța țările să adopte politici și măsuri care contravin principiilor și credințelor de bază.

4. Subminarea familiei și a libertății religioase: Într-un context global de atacuri la adresa

familiei și a restricționărilor libertății religioase, tratatul promovează drepturi speciale nedefinite

în favoarea lobby-ului LGBT și subminează valorile fundamentale ale societății și libertatea de

cult. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra structurilor familiei și asupra capacității

țărilor de a-și proteja și promova propriile tradiții și credințe.

5. Lipsa definițiilor clare: Tratatului îi lipsește un glosar de termeni și definiții, care

poate duce la confuzie și ambiguitate în implementarea și evaluarea

acordului. Acest lucru poate duce la interpretări divergente și conflicte cu privire la

aplicarea anumitor prevederi, făcând ca cooperarea efectivă între țările OACPS

și UE să devină provocatoare.

6. Creșterea acordurilor ne-obligatorii: Tratatul face referire la peste 80 de

tratate internaționale și regionale, strategii, inițiative și programe care nu pot

fi obligatorii din punct de vedere juridic. Prin includerea acestor referințe într-un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic, se conferă acestora un statut și o importanță pe care nu le posedă în mod inerent, ceea ce duce la confuzie

și ambiguitate cu privire la obligațiile efective ale țărilor OACPS.

7. Angajamente neprevăzute: Tratatul face referire la implementarea

rezultatelor următoare ale conferințelor ICPD și ale revizuirilor de la Beijing. Aceasta înseamnă că țările OACPS ar putea fi obligate să respecte măsuri și politici imprevizibile în

viitor, fără a evalua pe deplin implicațiile și consecințele acestor angajamente.

8. Contradicție cu pozițiile naționale: Tratatul conține prevederi care contrazic

poziţiile naţionale ale ţărilor OACPS. De exemplu, există o referire la

distrugerea stocurilor de fildeș în contextul combaterii traficului de animale sălbatice sub

CITES, care contrazice politicile naționale și regionale existente în materie de management durabil

al resurselor.

9. Lipsa prevederilor pentru declarații și interpretări: Tratatul nu include

prevederi clare pentru ca țările OACPS să facă declarații interpretative sau să-și clarifice

pozițiile cu privire la interpretarea anumitor prevederi. Acest lucru împiedică capacitatea

țărilor să-și exprime și să-și protejeze interesele și principiile în cadrul

acordului.

10. Măsuri coercitive: Tratatul prevede că vor fi luate „măsuri corespunzătoare”

împotriva țărilor care nu își îndeplinesc obligațiile în temeiul acordului. Lipsa de

claritate cu privire la măsurile specifice și domeniul de aplicare al acestor măsuri poate duce la

sancțiuni sau presiuni nejustificate asupra țărilor OACPS, care le pot afecta

suveranitatea și capacitatea lor de a lua decizii în propriul interes.

În concluzie, este crucial ca țările OACPS și liderii lor să analizeze cu atenție

motivele înainte de semnarea Tratatului ACP-UE post-Cotonou sau înainte de a-l ratifica, chiar dacă este deja semnat. 

Apărarea suveranității, a valorilor culturale și a credințelor fundamentale este esențială pentru

dezvoltarea și bunăstarea națiunilor noastre. Trebuie menținut respectul pentru cultura națională si pentru dreptul fiecărei țari de a-și determina propriile politici și legi.

Luis Martínez, directorul misiunii HLI (Human Life International) la OAS și colaboratorul misiunii HLI la OACPS