MOŞTENIREA ÎNTUNECATĂ  A LUI KISSINGER: ÎNARMAREA CU CONTROLUL POPULAŢIEI

Acum câţiva ani, Henry Kissinger a dat un interviu în „The Wall Street Journal „ despre China. Kissinger, cunoscut fiind ca secretarul de stat al preşedintelui Nixton şi consilier de securitate naţională pe lânga preşedintele Gerald Ford,  a decedat pe data de 29 noiembrie 2023.

Pe lângă multe alte lucruri, Kissinger este cunoscut pentru pledarea în favoarea unei politici de apropiere între Statele Unite şi China comunistă, crescând interdependeţele economice între cele două super -puteri. În interviul dat în „The Wall Street Journal„ , Kissinger a fost întrebat despre ce crede în legătură cu naţionalismul chinez şi cum acesta ar putea afecta ordinea globală. Într-un mod ciudat Kissinger a început imediat să se gândească la faptul că copiii din China provin, într-un mod copleşitor, din familii cu un singur copil. Un rezultat al acestui fapt, a notat el, este că fiecare copil are patru bunici şi doi părinţi care îşi concentrează toată energia asupra unui singur copil. În consecinţă, a spus el, copiii devin foarte centraţi pe sine şi asertivi,  fiindu-le indusă ideea că dacă nu vor obţine A+ la şcoală, atunci şi-au făcut de râs familia.  Kissinger s-a arătat îngrijorat asupra faptului că atunci când acestei generaţii de copii îi este atribuită responsabilitatea politicii externe,” ar putea deveni nemiloşi”.         

În concluzie, Kissinger a notat că în timp ce este un „fenomen ciudat”, „dominaţia unui singur copil din familie” a produs o mai mare schimbare în cultura chineză cu implicaţii globale potenţiale, cu toate acestea există motive demografice „bune” pentru această situaţie. 

Cu alte cuvinte, îndoiala asupra faptului  că China a lansat în mod brutal politica copilului unic pentru decenii, a fost departe de el. Au fost, până la urmă, motive „bune” pentru a se proceda astfel.

POLITICA EXTERNĂ A LUI KISSINGER: REDUCEREA NAȘTERILOR ÎN ȚĂRILE „AMENINŢĂTOARE”

Oricine a fost la putere pentru o perioadă atât de lungă precum Kissinger, în poziţii atât de proeminente, cu siguranţă că are o moştenire complexă. Oricum, pentru cei dintre noi care lucrează pentru a opri valul culturii morţii, numele lui Kissinger imediat serveşte la evocarea unui singur document: aşa numitul „Raport Kissinger”. Numele tehnic al acestui document este : Memorandum 200, Studiu Naţional de Securitate (NSMM-200).  Este numit „Raportul Kissinger” după autorul său, Henry Kissinger.

Acest memorandum a fost scris în 1974 şi a fost, la început, foarte revocat. Oricum , cercetătorii au reuşit să obţină copii la începutul anilor 1990. A ieșit în evidenţă că Kissinger şi Administraţia Nixon au văzut creşterea populaţiei, în special în ţările în curs de dezvoltare, ca fiind o ameninţare naţională serioasă.

În cele din urmă, documentul susţine că Statele Unite exportă şi întăresc controlul populaţiei cu scopul de a reduce rata de fertilitate a oamenilor şi a populaţiilor pe care Nixon, Kissinger şi aparatele securităţii Statelor Unite le văd ca fiind o „ameninţare”  la adresa Statelor Unite. Este greu să supraapreciem cât de important şi cât impact a avut şi continuă să aibe acest document până în prezent. Sub îndrumarea lui Kissinger, controlul populaţiei a devenit politica externă oficială a Statelor Unite, prin care toate deciziile asupra manevrelor militare, financiare și sociale au fost ghidate în mod evident de nevoia de a reduce fertilitatea unor numeroase naţiuni străine, folosind orice mijloace posibile. 

Acestea fiind spuse, nu ar trebui să fim surprinşi să-l auzim pe Kissinger insinuând cu sânge rece faptul că au existat „motive demografice bine întemeiate„ , în spatele politicii „copil unic” în China, fără nici cea mai mică aluzie față de vasta , inimaginabila suferinţă umană comisă de aceea politică asupra poporului chinez. 

Pe Kissinger îl preocupa doar faptul că fertilitatea umană era o simplă „problemă” pe care guvernele, politicienii şi consilierii guvernamentali ca el trebuie să o „rezolve”. 

RAPORTUL KISSINGER – UTILIZAREA CONTROLULUI FERTILITĂŢII

Desigur, citind Raportul Kissinger, suntem şocaţi de răceala şi cruzimea de abordare a problemei, care are implicaţii umane şi sociale atât de profunde, precum reproducerea umană şi naşterea de copii. 

Pe tot parcursul documentului, abia abia se percepe vreo conexiune înspre sensibilitatea şi chiar sacralitatea temei. În schimb, este evident că autorii adoptă un punct de vedere utilitar şi mecanic asupra problemei, luând de bună ideea că, după cum rata fertilităţii în ţările străine este relevantă pentru interesele securităţii naţionale ale Statelor Unite, aceasta trebuie să fie subiectul manipulării guvernului american, pentru a produce „cele mai benefice”  rezultate pentru America. 

NSSM – 200 a fost scris şi adoptat într-un timp când isteria suprapopulaţiei era în apogeu. Paul Ehrlich a publicat cunoscuta sa “Bombă a populației” („The Population Bomb”) în 1968.  Ehrlich a deschis cartea sa cu o singură frază, la început liniştitoare : „Bătălia pentru a hrăni întreaga umanitate a luat sfârşit.”  Apoi, a contiunat prevăzând înfometarea a sute de milioane de oameni  în anii 1970, incluzând zeci de milioane de americani. Suprapopulaţia, a avertizat el, ar conduce cu siguranţă la un haos privind ordinea socială şi politică, în timp ce diferite naţiuni puternice încetând vor înceta să mai existe, producându-se o vastă suferinţă umană.

NSSM-200 ia în serios scandalul lui Ehrlich. Creşterea populaţiei va avea un impact serios asupra nevoii de hrană, în mod special pentru cei mai săraci, o mai rapidă dezvoltare în „ţările mai puţin dezvoltate„ adăugând că cea mai serioasă consecinţă pe termen scurt şi mediu este posibilitatea unei înfometări masive în anumite părţi ale lumii, în mod special în regiunile cele mai sărace.”

ÎMPUTERNICIREA CONTROLULUI POPULAŢIEI PENTRU A DA UN IMPULS ECONOMIEI STATELOR UNITE

NSSM-200 include unul dintre cele mai înfiorătoare paragrafe scrise vreodată, scoţând în evidenţă implicaţiile creşterii continue a populaţiei:

“Economia Statelor Unite va necesita tot mai multe şi tot mai mari cantităţi de minereuri din afară, în mod special din ţările mai puţin dezvoltate. Acest fapt dă Statelor Unite un interes sporit faţă de stabilitatea politică, economică şi socială a ţărilor livratoare.  Oricum, o descreştere a populaţiei, sub presiunea reducerii ratei natalităţii, poate creşte perspectivele pentru o astfel de stabilitate politică a populaţiei, devenind relevantă pentru interesele economice ale Statelor Unite.”

Opriţi-vă şi reflectaţi asupra acestui paragraf pentru un moment. Asemenea lui Nixon, Kissinger şi apropiaţii lor erau îngrijoraţi că cel mai important considerent în ţările sărace este că această populaţie în creştere ar putea ameninţa accesul Americii la minereuri îndestulătoare şi ieftine, cât şi la alte resurse .

Date fiind acestea, Statele Unite au avut un motiv bun pentru a se amesteca în problema populaţiei la aceste naţiuni, îndreptând lucrurile într-o direcţie în care Statele Unite  au crezut că vor servi propriilor lor interese. 

Citind NSSM-200 şi fiind martori asupra impactului vast şi global a politicii pe care o susţine pe tot parcursul secolului XX, este dificil să împui capul cuiva în legătură cu faptul că oamenii individualişti, asemenea lui Kissinger ar putea opera cu asemenea orgoliu uluitor faţă de realităţi atât de sacre.

Tot ce ține de document sugerează faptul că a fost scris de un om  căruia îi lipsesc chiar şi cele mai preliminare abilităţi de a gândi la probleme din orice alt punct de vedere în afară de cel pragmatic.  Nici măcar nu se pune întrebarea dacă este bine pentru America, să se implice în decizii reproductive de cuplu în ţări străine. În schimb, se presupune că orice aspect ce ar putea avea impact asupra Americii este un aspect pe care America are dreptul să-l manipuleze. 

Aceasta este politica reală, la nivelul ei cel mai cinic. 

FINANŢAREA SECRETĂ A STATELOR UNITE PRIVIND AVORTUL

Nicăieri nu este mai evidentă această discuţie decât în cea a documentului despre avort. Pe de o parte, autorii documentului pretind că „nu au recomandări specifice propuse pentru avort”, observând „sensibilitatea” politică a temei. Pe de altă parte, imediat notează că ”nici o ţară nu a redus creşterea populaţiilor lor fără a recurge la avort”. 

Teza centrală a documentului este faptul că națiunile trebuie să-și reducă populațiile și că America are un rol central în a le ajuta în proces, implicaţiile fiind orbitor de clare. În timp ce documentul notează că programele de ajutor ale Statelor Unite nu pot finanţa avorturile în mod direct, cu atât mai puţin guvernul poate susţine programe de control general al populaţiei. 

În mod similar, în timp ce banii guvernului nu pot fi folosiţi direct pentru instruire asupra modului de efectua avorturi, pot fi folosiţi pentru a creea programe obstetrice generale care includ pregătirea pentru avort. Notează timid că, în timp ce avortul este ilegal în multe naţiuni, cu siguranţă este ușor accesibil în multe din acele ţări. 

Secţiunea despre avort este plină cu sugerări care conduc la ideea că, ori de câte ori este posibil, guvernul Statelor Unite poate evita tehnici restrictive în promovarea avortului, dacă (după toate acestea ) avortul este cheia pentru a reduce fertilitatea şi fertilitatea „trebuie” redusă.  Din nou, nu se pune în discuţie problema dacă este corect pentru America să susţină omorârea copiilor străini nenăscuţi.

AMERICA IGNORĂ BRUTALA POLITICĂ A „COPILULUI UNIC”

Nu înseamnă nimic faptul că America a susţinut controlul populaţiei în ţările străine, investind masiv în Fondul Populaţiei Naţiunilor Unite (UNFPA). UNFPA este cunoscută ca susţinând programe pentru controlul populaţiei în toată lumea, incluzând politici coercitive şi brutale în China şi India. 

Oricum, pentru administrațiile americane pro-control al populaţiei,  UNFPA a slujit ca front util pentru avansarea intereselor SUA, sub masca finanţării organizaţiilor „caritabile” internaţionale, nepărtinitoare și indepedente.

În China, sub politica copilului unic, nespuse sute de milioane de familii au fost subiectul celor mai inumane restricţii asupra celui mai intim, fundamental aspect al vieţii şi relaţiei lor, aceasta fiind decizia de a naşte copii. Milioane de femei au fost sterilizate forţat sau forţate să treacă prin avorturi forţate oribile. Familiile care aveau prea mulţi copii au fost penalizate cu amenzi paralizante şi acest exces de copii a creat non-cetăţeni, care au fost excluşi din drepturi ca asistenţa medicală de stat sau competenţa de a merge la şcoală sau universitate. Şi UNFPA a susţinut activ toate cele de mai sus. 

În timp ce Kissinger, Nixon sau alţii din administraţia Statelor Unite nu îşi pot asuma singuri vina pentru politica Chinei, care a fost susţinută în mod entuziast în China, NSSM-200 aruncă lumină asupra motivelor pentru care guvernul Statelor Unite şi-a exprimat atât de rar opoziţia asupra violării groteşti a drepturilor umane care se petrec sub politica copilului-unic, din China. Oameni influenţi precum Kissinger, au considerat că au fost „bune motive demografice” pentru asemenea politici şi au fost perfect de acord să închidă un ochi la abuzurile extraordinare, cu o satisfacţie îngâmfată, considerându-le „necesare” ca să protejeze interesele economice şi politice ale Statelor Unite.

POLITICILE LUI KISSINGER AMENINŢĂ VIITORUL NAŢIUNILOR ÎN CURS DE DEZVOLTARE

Nu există nici o persoană a cărei moştenire sau viaţă să fie atât de rea încât să fie excluşi de la a primi Mila Domnului, sau care nu ar trebui să primească rugăciunile noastre, din suflet. Kissinger şi-a întâlnit Creatorul şi a văzut în lumina clară a înţelepciunii atotputernice a lui Dumnezeu adevărul vieții și al moştenirii sale.  Acum ne rugăm ca el să fi ajuns să cunoască şi să regrete susţinerea controlului populaţiei şi că Dumnezeu a avut milă de sufletul său.

Oricum, nu ar trebui să subestimăm impactul documentului şi politicii lui Kissinger, o politică niciodată respinsă de Statele Unite şi care rămâne operativă. Mi-am petrecut mult timp ca Preşedinte Human Life Internaţional, călătorind în ţările mai puţin dezvoltate, pentru a-i întâlni pe aceia care şi-au dedicat viaţa pentru a susţine Cultura Vieţii şi s-au opus culturii morţii. 

Peste tot unde merg, oamenii îmi împărtăşesc fructul amar al deceniilor de eforturi ale Statelor Unite pentru a finanța și susţine controlul populaţiei. 

Naţiunile pro-viaţă şi pro-familie au fost inundate cu susţinerea propagandei atât a contracepţiei şi avortului, cât şi ale altor resurse necesare pentru a preveni copiii pe care Kissinger îi consideră ca fiind o ameninţare la interesele Americii. Multe din aceste naţiuni păşesc acum spre realitatea pe care decenii de rate de fertilitate extrem de scăzute, proiectate în parte de politica şi constrângerea Statelor Unite, au creeat o ameninţare existenţială la adresa culturii şi a viitorului însuși. 

Sunt locuri pe care le vizitez care au nevoie disperată de ajutor străin, sub formă de hrană şi medicamente. Oricum, în loc să ofere asistenţă, ajutorul Statelor Unite şi cel internaţional iau mai degrabă forma contraceptivelor sau este oferit cu condiţia ca ţările primitoare să implementeze programele controlului populaţiei (sănătatea sexuală reproductivă), care sunt necesare în opinia lor pentru a le proteja interesele. După cum NSSM -200 afirmă, la întrebările despre „ce ţări pot primi ajutor” din Statele Unite, “ar trebui ţinut cont de paşii pe care o ţară le face în controlul populaţiei, precum şi în producerea de hrană”.  

Miliarde de oameni au fost afectaţi  în mod direct de politicile susţinute şi formulate de Raportul Kissinger. Acum nu ne rămâne decât să facem curat în urma mizeriei pe care Kissinger a lăsat-o în urmă.

 PĂRINTELE  SHENAN J. BOQUET
preşedinte Human Life Internaţional  

  Traducere engleză-română: DARIDA ANCA

SURSA aici.