Nimeni nu are autoritatea de a redefini căsătoria, nici măcar Biserica!

Cum merge familia, așa merge statul și așa merge întreaga lume în care trăim.*
(Newsletter de Pr. Shenan Boquet, președintele HLI)

Săptămâna trecută la Roma (ianuarie 2015, n.r.) m-am alăturat celor aproape 300 de persoane din 28 de țări, reprezentând 83 de mișcări catolice și instituții pentru o conferință sponsorizată de Consiliul Pontifical pentru Familie. Principalul obiectiv al conferinței de trei zile a fost de a discuta probleme ce vizează un răspuns la „Relatio Synodi“ al celui de-al III-lea Sinod Extraordinar  care a avut loc în octombrie 2014. Participanții la conferință au primit sarcina de a reflecta și a discuta cele 46 întrebări adresate de Părinții Sinodului. Arhiepiscopul Vincenzo Paglia, președintele Consiliului Pontifical pentru Familie, va sintetiza acum aceste răspunsuri și le va prezenta la secretariatul Sinodului pentru reflecție și analiză.

 Când a început sesiunea de deschidere am amintit cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, marele apărător al familiei, citate mai sus. Situațiile cu care se confruntă societatea pot fi rezolvate doar dacă urmăm planul lui Dumnezeu pentru familie bazat pe căsătoria adevărată – un bărbat și o femeie deschiși la darul vieții, care este indisolubilă, exclusivă și rodnică – este Dumnezeu. Ghidat de forțele distructive ale relativismului și individualismului cultural, societatea încearcă să deconstruiască familia naturală și să o recreeze într-o entitate nouă creată de om, respingând astfel darurile lui Dumnezeu: căsătoria, familia și viața.

Tot mai mult, guvernele și organizațiile multinaționale sunt unite într-un efort conjugat de a distruge familia. Cu mare succes pe fronturile sociale, politice, juridice și religioase, ele subminează tradițiile sănătoase și destabilizează convingerile religioase și morale. Rezultatul este normalizarea valorilor individualiste care sunt impuse cu desăvârșită intoleranță față de oricine se opune. Biserica este atacată din plin, confruntându-se cu tacticile înșelătoare în timp ce asistă la frumusețea și minunea planului divin al lui Dumnezeu pentru familia naturală și pentru umanitate. Bărbatul și femeia nu sunt singuri în această mare bătălie. Există un răspuns și există speranță.

Biserica este semnul iubirii lui Dumnezeu. Este un profesor mereu în slujba umanității. Îmbrățișează chemarea sa de a apăra continuu darurile lui Dumnezeu în timp ce abordează tensiunile care cauzează diviziunea și înstrăinarea de Dumnezeu. Predică un mesaj de speranță și bucurie în mijlocul unei lumi de multe ori destrămată de ceartă și discordie. Învață adevărul. Nu poate numi rău ceea ce este bun sau bun ceea ce este rău. Știe că prin susținerea legii morale contribuie la o civilizație umană autentică – o civilizație de viață și de iubire – în timp ce îi invită pe fiecare să-și amintească și să primeasscă în inimile lor legea morală. Merge cu noi, alături de fiecare bărbat și femeie, ne ajută să ne îndeplinim destinul. Nu ne părăsește niciodată.

 Precum Biserica, familia – „biserica domestică“ – este o comunitate de viață și iubire. Acesta își educă și conduce membrii la maturitate deplină. Slujește binele fiecărei persoane și mântuirea lor în Cristos Isus. Încearcă întotdeauna să îl iubească pe Dumnezeu care ne-a iubit mai întâi și ca răspuns la darul Său de iubire, familia este mereu generoasă în slujirea aproapelui. În cadrul acestei celule a societății instituită în mod divin, se dă mărturie de valori morale, precum și valorile fundamentale ancorate în Evanghelie. În familia naturală, copiii învață dragostea adevărată și cum să distingă binele de rău, precum și cum să aleagă binele mai presus de rău. De la mamă și de la tată, cărora li s-a încredințat îndrumarea lor, copiii învață cum să îl iubească pe Dumnezeu cu întreaga lor ființă și cum să fie generoși cu darurile lor. Învață să respecte poruncile lui Dumnezeu și să trăiască datoria lor de fii și fiice ale lui Dumnezeu îmbogățiți cu un patrimoniu spiritual. În această celulă copiii învață sensul deplin al cuvintelor inspirateSfântului Pavel: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.“ (1 Corinteni 13: 4-7).

Există multe răni în Trupul lui Cristos. Familiile și oamenii suferă. Această realitate nu poate fi ignorată nici nu ar trebui ignorată. Cu toate acestea, nu putem trage concluzia că umanitatea își poate rezolva sau vindeca rănile prin propriul merit – cât de lipsit de speranță și descurajator ar fi acest lucru!

 Scopul nostru nu este de a ceda în fața presiunilor secularismului și individualismului promovate și înălțate ca idealuri; în schimb, trebuie să promovăm planul lui Dumnezeu pentru familia naturală, nu să îl diminuăm ca și cum Dumnezeu nu înțelege situația noastră sau nu poate să vindece păcătoșenia noastră. Suntem în fața acestei prăpăstiei pentru că am manipulat planul lui Dumnezeu, gândind că putem proiecta o familie și o umanitate mai bună. Suntem aici pentru că am căutat fericirea în plăceri egoiste și în consumism, nu în valoarea vieții noastre și a destinului său ultim date de Dumnezeu.

 Cel care creează și susține posibilitatea unei căsătorii între un bărbat și o femeie – deschiși la darul vieții care este indisolubil, exclusiv și rodnic – este Dumnezeu. Cel care permite și îngăduie unei persoane să fie pură, castă, altruistă și generoasă este Dumnezeu. Dumnezeu a instituit căsătoria; aceasta nu este o instituție omenească (cf. Catehismul Bisericii Catolice 1603). El l-a creat pe bărbat pentru femeie și pe femeie pentru bărbat, uniți „într-un singur trup“ pentru darul unei vieții noi.

 Nimeni nu are autoritatea de a redefini căsătoria, nici măcar Biserica. Responsabilitatea noastră este de a evidenția primatul, vocația și misiunea familiei, construind astfel o civilizație autentică de viață și de iubire. Familia, chemată să transforme lumea, este o lumină pentru cultura noastră.

* Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Omilia din Perth, Australia, din noiembrie 1986

Autor: Părintele Shenan J. Boquet, Președintele Human Life International; Spirit and Life, ianuarie 2015
Traducere: Alexandra Potroghir