Sfinți luptători: Una cu Biserica
|Părintele Boquet a participat la cea de-a 23-a Conferință Națională SUA cu tema ”Sfinți luptători: Una cu Biserica”. Sf. Liturghie de deschidere a fost pontificată de Rev. Frank J. Dewane, Episcop de Venice, Florida. Au participat peste 700 de persoane din SUA, Canada, Caraibe și Europa.
Atât Episcopul Dewane cât și părintele Boquet au vorbit despre modalitatea de a transforma cultura prin apărarea familiei.
Sub influența noilor curente liberale și protestante, mulți creștini caută noi înțelesuri ale Bibliei. Însă Biserica Catolică deja a avut grijă să interpreteze cu amănuntul cuvintele sfintei Evanghelii, învățătură confirmată de două milenii și centrată pe prezența lui Dumnezeu în sf. Biserica prin sfânta Euharistie, pe comuniunea și alianța sfântă între Cristos și următorii Săi. Iată cât de cristalin s-a exprimat părintele Shenan Boquet la Conferința recentă din Florida:
”Împreună cu Sinodul, chem în mod serios pe păstori și întreaga comunitate de credincioși să-i ajute pe cei divorțați, și cu o grijă plină de solicitudine să se asigure că aceștia să nu se considere separați de Biserică, căci în calitate de persoane botezate ei pot și chiar trebuie să se împărtășească cu viața Bisericii. Ei ar trebui încurajați să asculte Cuvântul Domnului, să participe la sacrificiul Liturghiei, să persevereze întru rugăciune, să contribuie la opere de caritate și la eforturile comunitare în favoarea dreptății, să-și crească copiii în credința creștină, să cultive spiritul și practica penitenței și să implore zi de zi harul lui Dumnezeu. Fie ca Biserica să se roage pentru ei, să-i încurajeze și să le fie o mamă milostivă și prin urmare să-i susțină în credință și în speranță.
În orice caz, Biserica își reafirmă practica, care e bazată pe Sfânta Scriptură, de a nu admite persoane divorțate recăsătorite la comuniunea euharistică. Ei nu pot fi admiși la sf. împărtășanie din cauza motivului că starea și condiția lor de viață contrazic în mod obiectiv uniunea de iubire dintre Cristos și Biserică care este exprimată și efectuată prin Euharistie. Dincolo de aceasta, există alt motiv pastoral special: dacă acești oameni ar fi admiși la Euharistie, credincioșii ar fi conduși în eroare și confuzie referitor la învățătura Bisericii despre indisolubilitatea căsătoriei.
Împăcarea prin sacramentul penitenței care ar deschide calea spre Euharistie, poate fi doar oferită acelora care, regretând că au rupt semnul alianței și fidelității cu Cristos, sunt pregătiți în mod sincer să pornească pe o cale de viață care să nu mai fie în contradicție cu indisolubilitatea căsătoriei. Asta înseamnă, practic, atunci când, din motive serioase precum creșterea copiilor, un bărbat și o femeie nu pot să îndeplinească obligația separării, ”își iau asupra lor datoria de a trăi într-o abstinență desăvârșită, adică, prin abstinență de la actele proprii cuplurilor căsătoriți.” (180)