Prin înfrânare omul se apără de autodistrugerea prin plăcere

Sau cum Reglarea naturală a concepției servește adevăratei fericiri a omului

Conexiunea profundă dintre înfrânare și acceptarea reglării naturale a concepției ca stil de viață a fost investigată de repetate ori de oamenii de știință și cu toții au fost de acord că cele două deprinderi de viață se intercondiționează și contribuie în mod hotărâtor la maturizarea, împlinirea și la fericirea omului. Neacceptarea acestui adevăr poate duce la dominarea  sau chiar exacerbarea instinctului sexual, care este cel mai autodistructiv  instinct dintre cele omenești. Încă o dată știința confirmă credința în mod uimitor: contracepția nu este de la Dumnezeu, nu ajută la propășirea speciei umane și nu aduce nici un progres în civilizație. Iar reglarea naturală a concepției este mijlocul perfect pentru cei căsătoriți de a exersa înfrânarea și mortificarea simțurilor fără exagerare și fără eforturi supra-omenești.

Din acest motiv instruirea asupra Reglării naturale a concepției nu poate lipsi de la pregătirea temeinică pentru viața de familie, precum nici tematica castității din cateheza tineretului sau distanțarea nașterilor prin aceeași metodă din formarea catolică a familiilor.

Iată reflecțiile lui Cristoph Casetti despre înfrânare și Reglare naturală a concepției:

În cele din urmă este nevoie de înfrânare și de măsură în domeniul instinctului sexual. Sexualitatea este un bun prețios. Literalmente este menită să mențină omenirea întru ființă. Dar, în caz de denaturare, ea depășește prin amploarea sa autodistrugătoare toate celelalte instincte și impulsuri omenești. Tocmai de aceea are nevoie specială de ordinea cea dăinuitoare și protectoare. Nu este vorba de o slăbire a puterii sexuale ci de crearea unei ordini în domeniul sexualității. Ordinea interioară înseamnă să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate și a trăi din acel adevăr înțeles. Neînfrânarea poftei orbește omul în plan spiritual și îi paralizează puterea de decizie. Desfrânarea nu se dăruiește, ea se expune. În mod egoist ea țintește prețul, răsplata poftei râvnite în mod perfid.

Esența desfrâului este egoismul.

Odată cu aceste explicații ajung la un aspect hotărâtor al Reglării Naturale a Concepției (RNC) ca și stil de viață. RNC nu este un mijloc contraceptiv ci ea se bazează pe capacitatea de abstinență periodică. Ea presupune imaginea omului care își poate stăpâni instinctul sexual precum și celelalte instincte și nu este supus acestora.

Cine pornește de la premisa că omul are dreptul înainte de toate să urmeze toate instinctele sale sexuale și că are nevoie de aceasta pentru a fi fericit, acela nu va rezista fără contracepție ajungând până la avort.

Pe drept regretatul Papă Ioan Paul al II-lea a arătat că în cazul contracepției nu este vorba în primul rând de evitarea unei sarcini ci de trăirea până la capăt a poftei. Căci evitarea unei sarcini se obține și prin abstinența sexuală periodică.

Prin înfrânare și măsură omul se apără de distrugere prin plăcere. El se exersează în arta renunțării. Într-o societate care s-a predat consumului și hedonismului, capacitatea de renunțare are o importanță hotărâtoare în multe planuri.

RNC aduce aici o contribuție miraculoasă. Pentru că în cele din urmă ea servește adevăratei fericiri a omului, aducând roadele cele bune.¹

Dumnezeu însuși a pus bazele acestui concept integral al vieții omului întru adevăr și cunoaștere a lui Dumnezeu. Lui Moise i-a dăruit legi uimitor de precise și științifice despre trupul omului și legile naturale înscrise în funcționarea optimă a acestuia, care confirmă știința reglării naturale a concepției descoperită (nu formulată de om) abia la mijlocul secolulului XX:    

 ”După ce (femeia) se curăţă de scurgerea ei, să numere şapte zile şi apoi va fi curată!”  Lev. 15. 28

Prin aceste cuvinte biblice interpretate de medicul evanghelic Siegfried Ernst, Dumnezeu ne arată încă în timpul lui Moise cum polaritatea dintre bărbat și femeie poae fi construită riguros, fiind premisa pentru atracția reciprocă dintre bărbat și femeie. Ea durează cele 7 zile de menstruație plus încă 7 zile (=12), cum spune Leviticul până la curățarea femeii. (Faptul că ovulația are cel mai probabil loc în jurul zilei 12 de ciclu s-a știut doar în secolul XX! ) Celulele bărbătești astfel au vreme să se maturizeze și cuplul, reluându-și viața intimă după ziua a 12 -a, reduce riscul nașterii unui copil handicapat (!): cel mai rapid și vivace spermatozoid va ajunge primul la ovul pentru fertilizare.

Iar în timpul exodului știm că nu a fost infirm printre israeliți.

Abstinența periodică este chiar o normă de conviețuire dintre bărbat și femeie cuprinsă în Revelația divină care societatea modernă se luptă cu sârg s-o marginalizeze și s-o înlocuiască cu noi reguli bazate pe industria contraceptivă, pe principii comerciale, mergând până la control și dominare a populațiilor.

”Dacă Biserica ar accepa iar această lege (mozaică) în ziua de astăzi, atunci problema contracepției s-ar rezolva rapid!”² afirmă dr. Siegfried Ernst.

Biserica ar trebui să formuleze, să perpetueze și să apere fără zăbavă și cu rigoare acest principiu de viață morală, pentru a se înrădăcina în forul interior al omului, apoi, iradiind înspre societate, omul ar avea șansa să înțeleagă că controlul simțurilor edifică nu numai ființa umană ci și familia și întreaga societate.

1. Extras din INER Mitteilungen, decembrie 2019
2. Din articolul ”Zur Tugend Zucht und Maß“ de Siegfried Ernst în Colecția lui Roland Süssmuth “Empfängnisregelung”, Hänssler Verlag 2000