Formare, formare, formare

Spicuiri din Scrisoarea părintelui Shenan Boquet din timpul vizitei sale misionare în Irlanda
sept. 2016

Din moment ce Irlanda a fost convertită la credința cu mult timp în urmă, caracterul lor național a fost asociat cu credința, încă și acum evidențiată în vechile biserici și mănăstiri, în numele străzilor și a vecinătăților și în faptul că preoții irlandezi propovăduiau credința în lumea întreagă în ultimele veacuri.

Caracterul irlandez este supus la probă în aceste vremuri. După ani de asalturi seculariste din Britania și mai recent din SUA, Biserica se clatină.

Chiar irlandezii se simt dezrădăcinați, chiar timorați de a se îndepărta de propriile lor tradiții. Anul trecut Irlanda a devenit prima națiune care își redefinește căsătoria prin votul poporului iar legile sale pro-life se află sub atac constant cu unele regrese în ultimii ani. Faptul că atacurile asupra valorilor creștine sunt finanțate de miliardari ”progresiști” străini  precum George Soros sunt știute de oricine, dar pentru a spune adevărul, faimosul spirit de luptă irlandez nu este ceea ce era de obicei.

Cu excepția câtorva oameni prețioși. În timpul acestor călătorii misionare am întâlnit mulți oameni și sunt binecuvântat a avea conversații autentice cu câteva persoane și grupuri care îl văd pe sfântul Patron al Irlandei, Sf. Patrick, a fiind exemplul lor. Ceea ce aud este destul de substanțial.

Pentru majoritatea, se pare că credința a devenit, pur și simplu culturală. După patruzeci de ani de indiferență și cateheză inadecvată, dezacrod necenzurat față de învățătura Bisericii (în special în privința contracepției- chiar din amvon), aproape toate generațiile și-au pierdut credința. Atunci când scandalul corupției și a abuzului a lovit Irlanda, rămășițele catolicismului cultural nu au fost suficiente pentru a hrăni credința populației și aici a avut loc apostazia în masă.

Dacă acest curs rămâne nealterat și oamenii continuă să-l respingă pe Dumnezeu și poruncile sale, spun prietenii noștri (din Irlanda, n.t.) a treia generație se va pierde, urmată de Irlanda însăși. (..)

Când vom învăța ca și Biserică? Există o prăpastie între un catolic credincios și curajos care face tot ce poate pentru a se confrunta cu cultura acolo unde se află și să propovăduiască credința în moduri creative, și un catolic care socotește că acolo unde lumea și Biserica nu cad de acord, Biserica trebuie să-și modifice căile pentru a apărea ”relevantă”. Ultima cale este cea a vieții Bisericii, prima, o moarte lentă.

Noi, clerici și conducători ai Bisericii trebuie să ne preocupăm de suflete. Trebuie să predicăm iubirea și îndurarea Domnului nostru. Această iubire nu este simplu iubirea unui amic: este iubirea unui Om care a murit pentru păcatele noastre în modul cel mai brutal. Ele a fost și este relevant tocmai din cauză că n-ar fi putut să-i pese mai puțin dacă e relevant sau nu. Iubirea lui era sacrificatoare și completă. ACEASTĂ iubirea, ACEASTĂ Persoană este modelul nostru.

Dumnezeu ne dăruiește atâtea modele ale iubirii sale radicale care transformă lumea. Tocmai am avut ocazia s-o cinstim pe Maica Tereza de Calcutta. Sfânta canonizată recent de Biserică este exemplu de iubire lipsită de teamă și care era relevantă nu în ciuda, dar din cauza lipsei ei de grijă în ceea ce privește conformarea față de lume.

De asemenea tocmai l-am sărbătorit pe Padre Pio – cât de relevant a fost el? Și dacă a fost relevant este pentru că a atras mulțimea sau pentru că a adus credința în lume într-un mod radical?

Gloria lui Dumnezeu nu este doar omul pe deplin viu, așa cum a arătat Sf. Irineu atât de frumos. Ci este omul a cărui voința este atât de potrivită cu cea a lui Dumnezeu, încât este pregătit să moară pentru iubire, să se sacrifice pentru toate sufletele. Dacă noi preoții și păstorii noștri vedem astfel vocațiile noastre, Dumnezeu se poate folosi de noi ca să aprindă focul în lume – nu doar ca să atragă mulțimi, ci ca să-i trimită înapoi să muncească pentru iubire și dreptate. Ei vor închide clinci de avort și vor trezi frica de Dumnezeu în politicieni printr-o mărturie pașnică și articulată de viață. Vor deschide centre de consiliere pentru sarcină în criză pentru a ajuta femeile să aleagă viața și vor predica doctrina socială și morală a Bisericii în armonie cu Evanghelia, arătând cum iubirea ne cere să punem capăt revoluției sexuale printr-o contrarevoluție a iubirii. Vor arăta bărbaților cât de nebărbătesc este a trata femeia precum un obiect de utilizat și vor arăta femeilor că nu vor găsi iubire în împreunări.

Un popor bine-format poate ieși în lume și găsi moduri creative pentru a o schimba și nu va căuta la nesfârșit să schimbe Biserica și învățătura ei, ca să pară mai puțin ofensivă. Când vom înțelege că potrivirea cu lumea nu aduce pace sau convertire, ci confuzie și o mai mare ostilitate catolicilor credincioși?

Catolicii bine formați în credință doresc dreptate și vor munci din greu pentru ea. Ei vor construi familii solide care n-au nevoie de asistența guvernului și nu vor căuta mai multă guvernare pentru a se salva de la consecințele propriilor lor alegeri. Nu-i vor lăsa pe cei săraci și marginalizați să sufere în propriile lor comunități, ci vor fi prezenți în mijlocul lor. Ei nu vor face avorturi și nu vor tolera aceasta în comunitățile lor. Vor trăi o mărturie de căsătorie adevărată și naturală, chiar cu toate defectele ei, deoarece ei vor rămâne credincioși. Se vor alătura și vor sprijini în mod voluntar instituții care slujesc binelui comun și vor fi generoși cu bunăstarea de care au parte. Societatea lor va fi mai dreaptă deoarece ei au învățat mai întâi cum să iubească în familiile lor și de la preoți cărora nu le-a fost teamă să le spună adevărul și să fie exemple de iubire bucuroasă, cristică și plină de sacrificiu.

Ei vor și ști pe cine să voteze.

Astfel arată o societate catolică și aceasta este o societate care își poate utiliza și nu risipi  libertatea.  Este sfâșietor să vezi colapsul credinței și societății catolice ale Irlandei, precum este să vezi guvernul crescând spre acele domenii pe care oamenii liberi și credincioși le-au folosit pentru ei înșiși. În America vedem același lucru chiar până la punctul în care catolicii cred că totuși guvernul evident corupt și incompetent este ”primul răspuns” pentru a se îngriji de cel slab și marginalizat.

Trebuie să ne trezim. Eu mă aflu cu oameni din Irlanda care sunt treji și care se luptă, dar care în cea mai mare parte nu simt sprijinul Bisericii. Au a cale dură, dar această țară a mai văzut sfinți și altădată. Cât timp respirăm încă este vreme să ne implicăm pentru cei a căror speranță se alfă în Domnul.

Vă mulțumesc pentru sprijinul acordat acestei misiuni și partenerilor noștri din jurul lumii! Este o onoare să slujim în această bătălie împreună cu voi toți!

Pr.Shenan Boquet,

Președinte HLI

Sursa