Ieșirea din scenariu a creștinilor și confuzia generală ”covid”
După ce s-a pompat timp de două luni în mod sistematic frica de epidemie în oameni prin campanii de presă, ne vedem acum într-o eră de confuzie generală fără precedent în jurul nostru, începând cu creștinii care aprobă închiderea bisericilor și restricționarea accesului la sfintele sacramente, uitând de unde vine salvarea unei națiuni. Nu este oare Isus Cristos vindecătorul și salvatorul nostru, cel care a zis că nici un păr nu se va clinti din capul nostru fără voia lui Dumnezeu? Nu a spus oare Maica Sfântă de la Guadalupe cu tandrețea ei inegalabilă lui Juan Diego: ”Nu sunt eu oare mama voastră?” și ”Să nu vă temeți de boli?” Cum de creștinii au uitat atât de repede misiunea lor, acceptând cu rapiditate toate aceste măsuri de împrăștiere a credincioșilor?
Mulți dintre politicienii care acum insistă că este nevoie de toate aceste opriri și blocaje, că se merită distrugerea economiei ”chiar dacă o singură viață este salvată”, cer totodată ca accesul la avort să fie fără limită, numindu-l esențial și fundamental pentru nevoile de bază ale vieții.
Au cerut drepturi fără limită, acum își dau acordul la limitări drastice ale libertății circulației, ale drepturilor la confidențialitatea stării de sănătate. UE a instituit acum 3 ani Regulamentul de Protecție a Datelor cu caracter personal, pretinzând mobilizări uriașe de personal iar acum toate acestea nu mai contează, datele despre starea de sănătate intră fără control și cenzură în sistemul public.
Problema coronoavirus este o problemă umană la care s-a impus o soluție global-socialistă, arată John Horvat de la TFP (Tradition, Family and Property). Aceleași măsuri identice și rigide de carantină, de blocaje economice , aceleași interdicții, acelelași permisiuni și excepții într-o serie întreagă de țări.
Epidemia s-a tratat pe o cale globală și mecanizat ca și cum oamenii ar fi bunuri produse în masă. Toate acestea distrug soluțiile organice care apar atunci când oamenii folosesc mijloace originale și organice ca fiind parte din natura lor umană.
Țările occidentale au impus măsurile drastice după modelul Chinei, unde rata de letalitate a fost cu mult mai mare decât în Europa, fără să țină cont de situațiile locale. Un conducător de stat, înainte de a impune măsuri precum o carantină cu consecințe economice pe bătaie lungă, ar fi trebuit să analizeze mai întâi proporția și gradul de risc al contaminării, apoi să aplice măsurile carantinei țintit în jurul focarelor de epidemie.
”Guvernele trebuie să lucreze conform naturii nu împotriva ei”, spune John Horvat. ”Modelul chinez este un exemplu pentru modul în care nu trebuie procedat în cazul unei crize.”
Germania a înfrunat criza coronavirus porecum celelalte țări, dar nu și-a închis economia, n-a creat șomaj în masă și nici nu a condus companiile spre faliment, protejând întreprinderile mici și mijlocii. Chiar și marile companii pot profita de această cultura a afacerilor prin competivitatea oferită de aceste nișe specializate de piață. Ei vin cu soluții personale, originale la probleme concrete.
În ziua de astăzi economia Germaniei a supraviețuit carantinei și baza ei industrială este intactă. Țările vecine ar trebui să ia exemplu cum se aplică o soluție organică la o criză în loc de modelul inflexibil al Chinei comuniste care a devastat multe sisteme economice occidentale.
Guvernul Germaniei a folosit principiul subsidiarității prin care deciziile sunt luate la cel mai jos nivel posibil. Forul superior de decizii intervine doar când nivelul interior nu face față în rezolvarea problemei. Ei nici nu au folosit diviziunea între activități esențiale și non-esențiale și au lăsat decizia de funcționare la latitudinea antreprenorilor. Astfel 80% dintre companii au rămas deschise, unele fiind încetinite nu de boală, ci de lipsa furnizorilor externi.
S-a aplicat idea că patronii sunt cei mai în măsură să judece situația lor locală știind că tot ei vor da socoteală. De multe ori patronii au venit cu soluțiile înaintea guvernului. Au eșalonat munca pentru a reduce expunerea la riscuri. Au implicat muncitorii în securizarea locului de muncă în timp ce comuniștii chinezi au eliminat companiile non-esențiale astfel încât acestea nu mai puteau lua parte la soluții.
Majoritatea fabricilor germane nu se confruntă cu devastarea ireparabilă pe care au suferit-o alte națiuni occidentale. În Germania s-au înregistrat doar un sfert din decese coronavirus față de vecinii lor cu modelul chinez de carantină.
Germania nu are nevoie de planuri masive de salvare, de redresare a ratei șomajului și reînviogarea a economiei de care au nevoie celelalte țări.
Oare dacă creștinii nu și-ar fi pierdut capul, discernământul și mentalitatea nu erau diferite în jurul nostru? Oare conducătorii noștri n-ar fi luat decizii mai prudente, inspirându-se din alte modele decât tocmai din cele comuniste de care am crezut că am scăpat, fără a periclita sustenabilitatea economiei pe bătaie lungă?
Surse:
Related Posts
About The Author
