Copiii noștri trans-umani

Copiii din ziua de azi s-ar juca toată ziua jocuri video. La întrebarea ce vrei să fii când vei fi mare, răspunsul era până acum câțiva ani: „vreau să mă fac designer de jocuri video“. Astăzi, răspunsul este „vreau să fiu ………..(numele unui personaj din jocurile video)“.

Copiii trăiesc din ce în ce mai mult în lumea virtuală și le este din ce în ce mai greu să se descurce în viața de zi cu zi.

Studiul este inutil pentru ei, iar adulții le creează numai probleme. Pe de altă parte, jocurile video pot fi controlate după bunul lor plac. Își pot creea o altă realitate pe Facebook și Twitter. Lumea virtuală câștigă teren în dauna realității cotidiene.

          Aceste dorințe virtuale sunt frecvente la cei care folosesc tehnologia în exces. Câteva exemple concrete: un băiat de 3 ani credea că este un personaj de film și se supăra dacă i se spunea că nu e așa, vorbea urât și era violent.

          Un copil de 5 ani care se juca pe un iPad a fost rugat să ajute la strângerea jucăriilor. A răspuns că nu aude fiindcă avea căștile în urechi. Când un adult a vrut să îi ia dispozitivul, s-a înfuriat spunându-i că nu era șeful său și că nu-i putea lua iPad-ul.

          Un băiat de 10 ani a fost scos din școală pentru comportament anti-social și agresiv. La întrebarea ce alte activități alternative la joc cunoaște a început să plângă, spunând că este bun numai la jocuri video.

          La o întâlnire de familie, fiica de 4 ani dorea atenția părinților ei, dar aceștia ocupați să scrie mesaje pe telefon în fața ei, i-au repetat de până la treisprezece ori „uită-te la TV sau ia-ți iPad-ul“.

          Această dorință de a fi altceva decât ceea ce suntem nu e nouă. Cu toții am experimentat invidia și ce înseamnă să-ți dorești să fi altcineva, un star de cinema, un atlet, un om de afaceri bogat. Copiii din ziua de azi, însă, vor să trăiască în lumea virtuală pentru că e ușor de manipulat și primesc imediat o recompensă. Viața reală însă are și probleme pe care ei nu le pot rezolva, oameni neplăcuți, evenimente care nu țin de ei și în loc să primească recompense se plictisesc.

          Copiii nu mai socializează. Cei mai mulți copiii între 1 și 12 ani sunt agitați și agresivi. Părinții nu își dau seama că nu pot face un copil sociabil, oferindu-i un dispozitiv. După absolvire cum vor putea ei să aibe un loc de muncă și prietenii durabile, dacă nu au un minim nivel de competențe sociale? Jumătate din tinerii de azi locuiesc împreună cu părinții. Să nu uităm că în primii ani de formare ai lor este esențial să le fim părinți și profesori, nu să le oferim o tabletă și cu asta ne-am spălat pe mâini.

          Înainte, vârsta medie la care copiii primeau un telefon și aveau voie să-și facă cont de Facebook era de 15 ani. Acum, abia ce au învățat să meargă și deja au propriile iPad-uri. De când a scăzut vârsta de folosire responsabilă a tehnologiei de la 15 la 2 ani? Un adult nu s-ar gândi să-i dea cocaină copilului său de 2 ani, dar tehnologia pe care le-o oferă este la fel dăunătoare.

          Părinții care se scuză pe motivul că tehnologia este educativă sau că le dezvoltă abilitățile vizuale, sunt ei înșiși dependenți de telefon sau de alt dispozitiv. În școli copiii se uită la filme pe tablete, prefăcându-se că lucrează în timp ce profesorii stau la catedră dând like-uri pe Facebook.

Folosirea excesivă a tehnologiei de către părinți și profesori duce la neglijarea copiilor. Copiii devin triști, supărați și răi, având nevoie de mai multă atenție și sprijin. Astfel părinții și profesorii devin frustrați, ceea ce îi stresează mai mult pe copii și astfel toți vor să scape din această situație într-o lume unde toată lumea este fericită și totul este OK.

Mutarea în virtual a început.

Prelucrare articol: Alexandra Potroghir

Sursa: http://lifeissues.net/writers/row/row_01transhumankids.html