Dimensiunea socială, morală și politică a contracepției

«„Dezvoltarea contracepţiei n-a urmat regulilor obişnuite etice şi ale bunelor practici din cercetarea biologica şi farmacologica. Ea s-a făcut sub presiune exterioară, străină de biologie, şi a fost facuta la ordinele ideologice, exercitate de către Planned Parenthood Federation of America şi de  directoarea acesteia Margaret Sanger.

Rasistă, feministă, eugenistă negativă, partizană a sterilizărilor obligatorii şi a eutanasiei, dna Sanger se arăta la fel de dispreţuitoare faţă de săraci şi faţă de „rasele inferioare”.  Ideologia sa nu a fost, în cele din urmă, prea departe de cea a „eugenismului politic”, pus în practică de către nazişti (…).
Dacă e să spunem adevărul, mentalitatea contraceptivă şi mentalitatea abortivă nu sunt aşa de departe una de alta, prima pregătind terenul pentru cea de-a doua. Drept pentru care este clar că, din simplul motiv al onestităţii intelectuale şi al respectului pentru persoane, efectele abortive ale contraceptivelor orale ar trebui aduse la cunoştinţa opiniei publice (…).
Această evaluare arată că datoria morală a medicilor, educatorilor şi mărturisitorilor este de a aduce la cunoştinţa credincioşilor şi a tuturor oamenilor de bună-credinţă gravitatea contracepţiei de urgenţă, denunţând acrobaţiile semantice, ce au făcut posibilă acceptarea pilulei „de-a doua zi” în parlamentele naţionale.
Aceeaşi gravitate morală a administrării contracepţiei de urgenţă arată că medicii, care prescriu pilula „de-a doua zi” sau profesioniştii din domeniul sănătăţii, care o oferă femeilor, cooperează direct cu răul intercepţiei, adica al avortului. Prin urmare, este de datoria lor să obiecteze în cunoştinţă de cauză fata de prescrierea şi distribuţia de substanţe interceptive (abortive).
Dreptul la o astfel de obiecţie de conştiinţă ar trebui să fie recunoscut de către guvern în mod explicit, dacă acest guvern mai este încă sensibil la drepturile omului şi la respectul pentru conştiinţele implicate. Istoria Franţei din ultimele decenii arată, din păcate, un decalaj mare intre proclamarea ad extra a Franţei ca „ţară a drepturilor omului” şi abordarea ad intra a acestor drepturi.»   (LibertéPolitique.com, 21 mai 2010)

Sursa: www.provita.ro