Avortul chimic

Avortul chimic ( denumit medicamentos în literatura de specialitate) este deci un avort voluntar, efectuat prin administrarea unor substanţe pe diferite căi : oral, parenteral, intravaginal, intracervical ( în colul uterin).

Acest avort are loc după nidaţia embrionului în uter. Din acest motiv şi literatura de specialitate nu mai denumeşte ca fiind substanţe contraceptive ci avortive. 

Clasificare ( după literatura de specialitate) :

a.) după vârsta sarcinii:
< 9 săptămâni de sarcină ;
9-14 săptămâni de sarcină ;
> 14 săptămâni de sarcină.

b.) după substanţele utilizate :
– soluţie salină hipertonă,
– uree,
– rivanol.
– prostaglandine,
– antiprogestative,
– combinaţii.

c.) după modul de administrare :
– generală ( intravenos) ;
– locală ( intravaginal, intracervical, intraamniotic – în uter, extraamniotic).

Avortul medicamentos este utilizat în Europa din 1989 şi aproximativ 200.000 de femei din acest an au ales această metodă în locul chiuretajului.
Mifepristone este utilizat de rutină în 16 ţări europene , primele fiind Franţa, Marea Britanie şi Suedia, apoi au urmat China, Israel, Africa de Sud, Tunnisia şi recent SUA.
În România , regimul mifepriston/ mifepristol a fost folosit pentru prima oară în Târgu Mureş pe 150 paciente, în cadrul unui studiu OMS.

Tipuri de substanţe folosite la ora actuală :

1.) Prostaglandine ::PGE2, PGE2 alfa şi PGF2 alfa.
Mecanismul de acţiune constă în :stimularea muşchilor uterini, provocând contracţiile acestuia indiferent de vârsta gestaţională precum şi o maturare a colului uterin ( dilatare), asemănătoare cu cea din timpul avortului spontan. Ele sunt folosite şi pentru a induce o naştere , când acest lucru este necesar, prin provocarea contracţiilor uterine.

2.) Antiprogestative :
Aceste substanţe sunt antihormoni, antiprogesteronice. Mifepristone ( RU 486) , descoperit în aprilie 1980, a fost antagonistul de progesteron atât de mult aşteptat de către clinicienii interesaţi în controlul fertilităţii.
Mecanismul de acţiune al antiprogestativelor constă în ( după literatura de specialitate): inhibă biosinteza progesteronului care este esenţial pentru funcţia reproductivă normală ( progesteronul joacă un rol important în ovulaţie, facilitează transportul oului fertilizat prin trompa uterină şi pregăteşte mucoasa uterină, adică endometrul, pentru a se putea implanta şi hrăni produsul de concepţie). În timpul sarcinii, progesteronul păstrează uterul într-o stare de pasivitate ( necontractil) care este esenţială pentru dezvoltarea normală a fătului). Privaţiunea de progesteron previne astfel implantaţia. RU 486 transformă uterul inactiv într-unul activ prin declanşarea contracţiilor uterine într-un interval de timp de 24 până la 36 de ore. De asemenea creşte sensibilitatea la efectul prostaglandinelor ( descrise mai sus) aproximativ de 5 ori.

În realitate ce se întâmplă?
– la mucoasa uterinǎ : separǎ placenta de embrion ( corionul de trofoblast), rupe practic copilul de sursa lui de hranǎ ;
– la nivelul musculaturii uterine : provoacǎ contracţii uterine, favorizând eliminarea embrionului ;
– la nivelul colului uterin : îl înmoaie şi îl dilatǎ , asemenea unei pregǎtiri pentru un avort ( sau naştere) ;

Notă : Trebuie menţionat faptul cǎ aceastǎ substanţǎ chimicǎ distruge embrionul pânǎ la o vârstǎ de 49 de zile, deci o lunǎ şi jumǎtate !

3.) Inhibitorii biosintezei hormonilor steroizi : cei mai bine cunoscuţi inhibitori de hormoni steroizi sunt inhibitorii de 3 beta HSD, incluzând azastene, trilostane şi epistane. Deoarece 3 beta HSD se află şi în suprarenală, inhibarea ei afectează şi sinteza cortizolilor.
Epistone a fost sintetizat de companaia farmaceutică Sterling-winthrop din Anglia.

4.) Inhibitorii receptorilor de progesteron : mifepriston ( RU 486), lilopristone( ZK 98734) şi onapristone ( ZK 98.299).
Mifepristonul (amintit mai sus), este un 11-beta substituent şi d.p.d.v. chimic poate fi considerat un derivat de 19 nortestosteron care blochează acţiunea progesteronului la nivel celular, prin legarea de receptorul de progesteron. Mifepristonul posedă amândouă activităţi : antiglucocorticoidă ( adică antisteroidiană) şi antiprogestaţională ( adică abortivă ).

5) Vaccinuri ( CO imunologicǎ):
La această clasificare a literaturii de specialitate am adăugat şi vaccinurile ..
Prin definiţie un vaccin este « un produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreţii microbiene care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv ( pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecţioase ) sau în scop de tratament ( curativ)”.

Literatura de specialitate le numeşte şi contracepţie imunologică. S-a încercat crearea de astfel de vaccinuri pentru a preveni formarea unei vieţi ( efect contraceptiv) sau de a curma viaţa unui embrion ( efect avortiv). S-au obţinut până la ora actuală următoarele ( sub rezultatul aşteptărilor medicilor) :

a.) vaccinul antispermatic: nu este suficient de eficient datorită faptului cǎ nu se pot neutraliza un numǎr atât de mare de spermatozoizi) iar revenirea la o funcţie normalǎ a spermatozoizilor este dificilǎ şi nu este o metodǎ uşor acceptatǎ de bǎrbat ; în consecinţǎ s-a propus ca tot femeia sǎaccepte vaccinul ! Ar fi avut un efect contraceptiv.

b.) vaccinul antiovul : s-a încercat realizarea unui vaccin anti-zona pellucida ( împotriva membranei gelatinoase a ovulului) ; astfel organismul formeazǎ anticorpi împotriva acestui vaccin care vor împiedica pǎtrunderea spermatozoizilor în ovul, fiind contraceptiv dar împiedicǎ şi nidarea ( !) fiind deci şi abortiv !

c.) vaccinul anticorionic : este vaccinul care a ajuns deja în faza de încercǎri clinice (!); el este îndreptat împotriva gonadotrofinei corionice, deci împotriva placentei care nu se mai poate dezvolta ; dupǎ declaraţia OMS, acest vaccin reprezenta în anii 1990 o mare speranţǎ ! Este avortiv !

Notă : Niciodatǎ în medicinǎ nu s-a realizat un vaccin care sǎ ucidǎ un om, un copil, în propriul organism al mamei !

Dr. Cristina Todea Gross