Studiu: Ce se întâmplă atunci când o cultură dezvoltată adoptă revoluția sexuală

sau în ce moment poate o societate să dezvolte energie socială productivă

”Sex și cultură” este numele unui studiu interesant realizat de antropologul Joseph Daniel Unwin în 1934. Cartea de peste 600 de pagini reprezintă rezumatul studiului său: raportul dintre libertatea sexuală și înflorirea culturală a diferitor civilizații. Pentru studiul său, Unwin analizează 86 de societăți și civilizații. Aldous Huxley descrie studiul ”Sex și cultură” ca fiind o lucrare de ”cea mai înaltă importanță”.

În Occident, revoluția sexuală a început în anii ’60, iar acum putem observa urmările sale.

Criteriul primar al clasificării folosite de Unwin era modul în care civilizațiile s-au raportat la lumea naturală și la forțele din ea.

1. Nivelul zoistic: societatea este în întregime concentrată asupra vieții de zi cu zi, cu dorințe și necesități fără nici un interes în înțelegerea naturii. E descrisă ca o cultură moartă sau inertă.
2. Nivelul monistic: folosesc superstiții sau ritualuri speciale pentru a se raporta la lumea naturală.
3. Nivelul deistic atribuie puterile naturii unui sau mai multor zei.
4. Nivelul raționalistic: se folosește de gândirea rațională pentru a înțelege natura și pentru a lua decizii zilnice.

Societățile civilizate în concepția lui Unwin sunt doar : sumerienii, babilonienii, egiptenii, asirienii, elinii, perșii, hindușii, chinezii, japonezii, sassanizii, arabii (maurii), romanii, teutonii și anglo-saxonii.

Câteva din cele mai importante descoperiri ale sale sunt:

1. Efectele înfrânării sexuale: acolo unde a existat abstinență premaritală și fidelitate conjugală după căsătorie, cultura a înflorit. De cealaltă parte, unde au domnit desfrâul și libertatea moravurilor ușoare, inevitabil a dus la un colaps al culturii trei generații mai târziu.
2. Cel mai influent factor: castitatea. Castitatea a reprezentat un factor determinant dacă a fost sau nu păstrată înainte de căsătorie.
3. Abundența culturiis-a întâlnit la acele culturi care au susținut atât castitatea premaritalăcât și monogamia absolută (una din cele patru categorii pe care le folosește Unwin în studiul său; se referă la faptul că există femeia, fiind fecioară, se căsătorește cu soțul ei, și este fidelă până la moarte, este datoria ei să fie supusă și să asculte de bărbatului ei).
4. Când civilizațiile au renunțat la castitatea prenupțială,gândirea rațională a dispărut în următoarele trei generații.
5. Libertatea sexuală neîngrădităa dus la prăbușirea civilizațiilor, înregistrând cel mai mic grad de înflorire, au fostfie cuceriți, fie asimilați de alte culturi.
6. Decalajul temporal: atunci când există o modificare în constrângerea sexuală, fie constrângeri mărite șau reduse, efectul deplin al modificării nu se percepe decât în a treia generație.

Noi avem oportunitatea de a verifica concluziile lui Unwin, cercetând dacă cultura noastră urmează regula descrisă de el.

     Înaintea revoluței sexuale care a început la finalul anilor 60, castitatea pre-nupțială încă era apreciată puternic de către societatea occidentală. Însă începând cu anii 70, libertatea pre-maritală sexuală a devenit tot mai acceptabilă. După anul 2000 majoritatea adolescenților au fost activi sexual, până la gradul în care păstrarea virginității până la căsătorie a fost privită cu neîncredere, dacă nu ridiculizată. În același timp cultura noastră a trecut de la o normă socială de monogamie absolută la ”monogamie modificată”.

Orice societate umană este liberă să administreze libertatea sexuală, dar efectele se vor vedea de la prima generație, fie înspre bine, dacă îmbrățișează îngrădirea sexualității în cadrul căsătoriei monogame, fie spre colaps, dacă permite libertatea sexuală fără limite. Maurii din Spania au cunoscut o deosebită înflorire când s-au căsătorit cu femei creștine și evreice care au trăit în mediu monogam. Fiii lor au pus bazele raționalismului. Dar, decadența a început când mamele noii generații au  acceptat libertatea sexuală. 

În prima parte a anilor 1900 cultura occidentală a făcut descoperiri tehnologice colosale, mașini, avioane, nave spațiale, calculatoare. Unwin a făcut trei preziceri: abandonarea raționalismului, a deismului și a monogamiei absolute.

Astăzi putem vedea că profeția sa se realizează pe deplin și vor duce la prăbușirea civilizației occidentale în ultima parte a acestui secol. În schimb, dacă societatea ar știi să păstreze forța sexuală la un minim, pe termen lung sau chiar pentru totdeauna, celelalte capacități ale omului s-ar întări și s-ar îndrepta spre a dezvolta tradiția și cultura. Acestea ar crește progresiv și ar ajunge la un nivel atât de înalt încât nici nu ne putem imagina.

Cercetătorul nu a găsit nici un caz de societate monogamă care să nu fi ajuns să dezvolte o energie puternică în plan cultural.

”Orice societate este liberă să aleagă între a desfășura o mare energie sau să se bucure de libertate sexuală; concluzia este că nu le poate face pe ambele pentru mai mult de o generație”, scrie Unwin.

Unwin a descoperit că atunci când castitatea strictă prenupțială a fost abandonată, a dispărut monogamia absolută, deismul și gândirea rațională în decurs de trei generații.

Iată o analiză a ceea se întâmpla la sfârșitul sec. XX:

1. După cum era prezis, monogamia absolută a fost deja înlocuită de monogamia modificată. Cei care se devotează pe viață căsătoriei au devenit o minoritate.
2. Deismul se află în declin în ritm rapid. S-a accentuat tendința de a-l scoate pe Dumnezeu din politică, din sistemul de educație și din forul public. Se fac presiuni asupra celor credincioși ca să-și țină credința în sfera privată. În locul credinței a apărut o creștere surprinzătoare a superstițiilor, care se află cu două nivele sub cultura dinaintea revoluției sexuale. De asemenea există o creștere uriașă a numărului celor care se clasifică ca fiind non-religioși – un simptom al celui mai de jos nivel din categoriile lui Unwin, cel ”zoistic”.
3. Rapiditatea cu care a decăzut gândirea rațională după anii 70 este uimitoare. În locul ei a apărut scepticismul, subiectivismul sau relativismul  și o suspiciune generală față de rațiune.

Și lucrurile se agravează: post-modernismul deschide calea spre post-adevăr. Acesta face apel la sentimente și emoții, și la dorința fiecăruia față de ceea ce dorește să creadă. De acum oamenii se pot identifica pe sine cu ceva ce contrazice știința și gândirea rațională și care primește în multe cazuri sprijinul  deplin al guvernelor și al sistemelor educaționale.

Predicțiile lui Unwin se îndeplinesc întocmai.

Mary Eberstadt a realizat un studiu recent asupra uciderii în masă, a creșterii semnificative a problemelor mentale, inclusiv ale depresiei, și explozia politicilor de identitate prin care arată că acestea sunt un prim strigăt datorită pierderii identității care era asigurată pe vremuri de creșterea într-o familie pe termen lung: cu frați, verișori, mătuși și unchi, care confereau identitata cea esențială pentru bunăstare. Eberstadt arată și documentează din diverse studii că această decimare a familiei  este o consecință directă a revoluției sexuale de la sfârșitul sec. XX.

Amândoi, atât Unwin cât și Eberstadt ne oferă dovezi substanțiale că revoluția sexuală are consecințe devastatoare pe bătaie lungă pentru cultură și pentru civilizație. Precum declară Unwin, ”istoria acestor societăți constă într-o serie de repetiții monotone”, și se pare că societatea noastră urmează aceeași cale bine bătătorită spre prăbușire.

Kirk Durston mereu spunea că încă din vremea studenției i se părea că unele legi morale par a limita plăcerea umană pe termen lung, dar ee vor preveni mari suferințe și vor contribui la creșterea fericirii pe termen lung. Ani de zile l-a stăpânit idea că legile morale ale lui Dumnezeu nu sunt doar un buchet de reguli dăruite omenirii pentru a-i restricționa libertatea. Ele sunt în schimb instrucțiuni operative menite să scutească oamenii de suferință, conducând în același timp la desăvârșirea umană.

Cercetările lui Unwin și ale lui Eberstadt ne oferă o puternică justificare rațională pentru deducția că legile morale ale lui Dumnezeu referitor la sexualitatea noastră, chiar dacă ne rețin de la plăcerea sexuală imediată, ne protejează de la suferință enormă pe bătaie lungă, în timp ce maximizează înflorirea/propășirea noastră.

Unwin denumește o societate raționalistă ca fiind cea mai înaltă condiție culturală, căci o societate raționlistă are un control mai mare peste mediul ei decât o societate care se află în orice altă condiție culturală.

Toate societățile raționaliste au fost deiste în anii imediat precedenți modificării condiției lor culturale; de aceea condiția deistă ocupă locul doi pe scala culturală în viziunea lui Unwin.

Din studiul său reiese că pentru orice societate setul de reguli și obiceiuri adoptate pentru reglementarea comportamentului său sexual determina pe bătaie lungă nivelul său cultural.

Omul de știință care analizează datele istorice ale civilizațiilor trebuie să recunoască că există o strânsă legătură între oportunitatea sexuală și comportamentul sexual.

Atunci când o dorință este obligată să rămână nesatisfăcută, apare o puternică tensiune mentală iar energia emoțională este comprimată. Dr. Rivers arată că acea ”energie care decurge din acest conflict este deturnată din canalul ei care ar fi condus-o într-o direcție asocială – și transformată într-o energie care conduce spre un țel conectat cu idealurile mai înalte ale societății… multe lanțuri de dovezi converg, arătând că toate marile realizări ale strădaniilor omenești depind de procesul care se desfășoară în afara acelor regiuni mintale de activități de care suntem conștienți în mod clar”. Freud a denumit acest proces ”sublimare”: ”Noi socotim că civilizația a fost construită prin sacrificii ale impulsurilor primare .. instinctul sexual este sublimat, adică energia acestuia este deturnată de țelul ei sexual și îndreptată spre alte scopuri, care nu mai sunt sexuale ci devin mai valoroase pentru societate.”

Concluzia lui Unwin este că abstinența obligatorie trebuie privită a fiind cauza imediată a unui progres cultural. Orice extindere a oportunității sexuale întotdeauna urmează să fie cauza unui declin cultural.

Efectul deplin al modificării comportamentului sexual într-un sens sau în altul nu se va putea manifesta decât peste o sută de ani. Abstinența femeilor este mai importantă decât cea a bărbaților.

Alte dovezi arată că reglementările post-nupțiale nu sunt eficiente decât din momentul în care societatea insistă asupra castității pre-nupțiale!

În trecut, când societățile au început să dezvolte mari energii, societățile omenești erau monogame la modul absolut. Există un singur exemplu de societate poligamă care a dezvoltat energie productivă în plan social, cea a maurilor; însă în cazul lor femeile luate de soții au fost crescute într-o tradiție absolut monogamă. Energia maurilor a dispărut atunci când mamele și-au petrecut copilăria timpurie într-o tradiție mai puțin riguroasă. Energia majorității societăților civilizate s-a arătat atâta timp cât și-au menținut reglementările austere. Această energie s-a disipat în momentul în care o monogamie modificată a devenit parte a tradiției moștenite de întreaga societate. Oricum nici un grup de ființe umane nu a consimțit vreodată să tolereze statutul de monogamie absolută pentru mult timp. Nu e surprinzător faptul că aceasta este un câștig net inegalabil pentru femeie; dar în cele din urmă mereu au fost eliberate de dezavantajele lor legale, adică au fost ”emancipate”.

Studiind civilizațiile de-alungul istoriei, vedem că emanciparea femeii nu este invenția omului alb modern. Noi deseori simțim o mândrie deplasată  căci ne privim pe noi înșine ca fiind singura societate civilizată care am înțeles că sexul trebuie să aibe egalitate socială, legală și politică. Nimic nu ar putea fi mai îndepărtat de adevăr. Mișcarea de emancipare a femeii este un fenomen cultural de o regularitate infailibilă; apare ca rezultat/consecință necesară a unei monogamii absolute. Pierderea energiei sociale care urmează după emanciparea femeii, care uneori e exacerbată, nu se datorează emancipării ci datorită extinderii oportunității sexuale care a acompaniat-o întotdeauna. În înregistrările omenești nu există nici un moment de emancipare feminină care să nu fi fost acompaniată de oportunitate sexuală.

Niciodată în istorie nu a avut loc o reducere completă a oportunității sexuale decât atunci când femeia a fost pe deplin supusă soțului ei. 

În fața faptului că influența creștinismului asupra societăților necivilizate, paradoxal, slăbește reglementările lor sexuale, Unwin susține că cauza ar fi iertarea sau interzicerea de către creștini a acelor legături sexuale care ar fi prevenite efectiv sub legea naturală.  

În altă ordine de idei: ”Nici o societate nu poate derula o energie productivă din punct de vedere social, până ce o nouă generație să nu moștenească un sistem social prin care oportunitatea sexuală să fie redusă la minim. Dacă se păstrează un astfel de sistem, se va crea o tradiție tot mai bogată și mai bogată.”

Nu este nevoie ca întreaga societate să sufere aceeași continență. Cât timp oportunitatea sexuală a unui strat social este menținută la minim, societatea va derula energie productivă.

……..

Surse: Rezumat al articolului lui Kirk Durston despre studiul Unwin

https://www.kirkdurston.com/blog/unwin

https://drive.google.com/file/d/1mYpLDHbhwqUmzFBe6hOEgW1wTfplL8SF/view

Prelucrare: Alexandra Potroghir, Gerda Chișărău