Atunci când trădarea în iubire este matematic imposibilă

”Iubirea. Cum să rămânem împreună”, de Valerio Albisetti, recenzie

Valerio Albisetti, psiholog creștin, întemeitor al psihoterapiei personalizate, gândește în profunzime și surprinde dinamica creșterii spirituale și împlinirii ca persoană umană prin auto-cunoaștere și urmarea drumului spre descoperirea propriului adevăr al persoanei sale, al celorlalți și al lumii.

Prin recunoașterea limitelor sale, prin renunțare și suferință omul începe a trăi și a-și clădi relații adevărate cu cei din jur, fără a deveni posesiv vreodată și recurgând mereu la singurătate, la separare și la propria interioritate. Autorul demască falsitatea mentalității noastre care trăiește iubirea ca o satisfacere a propriilor nevoi.

El arată diferența și opoziția între îndrăgostire și iubirea adevărată. Prima ne îndeamnă spre iluzie, mit, falsitatea ralației, idealuri nevrotice care ascund teama de singurătate și o gravă carență afectivă. Îndrăgostirea de fapt pregătește separarea de ceea ce iubim. ”A iubi într-adevăr cu umilință înseamnă a experimenta încontinuu că celălalt nu va putea fi niciodată în totalitate al meu.” ”Condiția structurală a omului este singurătatea.”(”Iubire. Cum să rămânem împreună pentru întreaga viața”, Valerio Albisetti) Cărțile lui sunt traduse în limba română de Editura Pauline și recomandate de duhovnicii adevărați.

”Îndrăgostirea e ușoară dar te golește; iubirea e grea, dar te umple.”
În îndrăgostire o persoană  de fapt nu își depășește propriul narcisism, nici relațiile neîmplinite cu tatăl/cu mama. Atunci celălalt devine o imagine halucinantă, o imagine asupra căreia pot fi proiectate nevoile cele mai ascunse, dorințele nemărturisite, în care realitatea este abolită prin fixație, în care identitățile celor doi se confundă una cu cealaltă.

Iubirea adevărară este strâns legată de dezvoltarea personalității noastre, de creșterea interioară, de maturitate, de aflarea esenței în viață, de suferință, de intrarea în singurătatea noastră, de distanțarea de celălalt, de ceilalți, de noi înșine până la urmă. Cine nu își dezvoltă propia personalitate, să nu pornească pe drumul unei relțaii, să nu iubească, spune Albisetti.

Îndrăgostirea în schimb, confundată atât de des cu iubirea, ne produce o fixație, un blocaj interior, celălalt este divinizat, ne proiectăm propriile fantezii și dorințele asupra celuilalt și atunci când apare trezirea nu rămâne decât un gol imens, o suferință, senzația violenței , a amăgirii, a abandonului, a morții, este un delir al omnipotenței, și omniprezenței, pentru că îndrăgostirea este formată din nevroză.

Nimeni nu a găsit vreodată femeia sua bărbatul potrivit nici cel/cea perfecta pentru că el/ ea nu există. Nici partenerul greșit nu există. Se poate întâmpla doar ca nivelul la care se face alegerea să fie greșit. Ați pus la treabă doar mintea, doar trupul. ”Datoria care ne-a fost transmisă nu este a căuta iubirea, ci de a găsi sensul, discernămâmtul, existența. Cel care refuză să sufere, refuză să trăiască.

Ceea ce este adevărat poate fi cunoscut doar prin ceea ce este fals. Trebuie să murim ca ajungem la viață. Incontinuu, pentru totdeauna. Adevărata capacitate de a iubi înseamnă starea de conștiință, de întâlnire cu tine însuți. A depăși nucleele nevrotice, blocajele, eventuale fixații aflate în diferite stadii este obligatoriu pentru a începe drumul spre starea de conștiință.

Credința este cea care ne ajută să renunțăm la toate: la noi înșine, la sentimental propriei noastre subiectivități.

Într-o relație adevărată de iubire nu există despărțiri, întrucât ea e plină de separări. Separări căutate ca să fie recunoscute, chemate pe nume, acceptate și metabolizate. O relație adevărată devine astfel o golire de sine însuși, o purificare lăuntrică. ”Atunci veți spune: Cum? Soția mea/ soțul meu a fugit cu altul/ alta? Păcat… Probabil încă nu-și rezolvase problemele.”

Adevărata relație de iubire se realizează între persoane care vor să-și depășească propriile limite, doar între persoane adevărate, zice Albisetti.

O iubire adevărată, deseori, presupune un comportament sever și o muncă dură, la nivelul conștiinței.

Observați în special felul în care celălalt trăiește lucrurile mici. În cele mari toți se controlează: cu greu sunt adevărați, autentici când joacă roluri mari.

Cel care vrea să obține totul imediat, care vrea să-și realizeze scopul iubirii în grabă, de fapt nu vrea să sufere, nu vrea să trăiască. El deplasează mentalitatea afacerilor, comercială, a activității productive, în planul iubirii.

Într-o relație în care ”domnesc constanța și disciplina, trădarea este imposibilă, matematic imposibilă” –  pentru că lipsește motivația de a exista.

Nesatisfacerea unei nevoi, unei dorințe, creează în ființa psihică mutarea energiei din exterior spre interior. Folosindu-și imaginația descoperă vastitatea și nesfârșita putere a interiorității umane, își restructurează adevărul și devine o persoană creativă.