Abstinența și căsătoria – o legătură clară

din manualul de educaţie sexuală pentru abstinenţă „Aspiră” a lui Scott Phelps – în curând disponibil online şi tipărit de la Asociaţia Darul Vieţii!!

Un studiu realizat în 2008 de către Dr. Bradford Wilcox, Ph.D., intitulat „O recenzie ştiinţifică cu privire la Abstinenţă şi programe pentru Abstinenţă“ oferă o perspectivă clară şi convingătoare,

care susţine tema centrală a manualului „Aspiră”: faptul că abstinenţa nu se referă doar la evitarea unei sarcini nedorite şi a bolilor cu transmitere sexuală, dar în mod semnificativ se referă la ajutarea adolescenţilor să se pregătească pentru o viitoare căsnicie şi familie. Studiul argumentează, de asemenea, că abstinenţa este o regulă socială pentru sănătatea generală şi bunăstarea naţiunii. Pe următoarea pagină se regăsesc cinci caracteristici ale unui program de succes, identificat de studiul pe care Aspiră intenţionează să îl pună în aplicare. Următorul fragment este din lucrarea: W. Bradford Wilcox, Ph.D., „O recenzie ştiinţifică cu privire la Abstinenţă şi programe pentru Abstinenţă“.

Abstinenţa înainte de căsătorie este legată de familii mai puternice şi aducătoare de satisfacţii, conform unui număr de studii aflat în creştere. În mod specific, adolescenţii şi adulţii care se abţin de la sex înainte de căsătorie este mai probabil să se bucure de relaţii mai bune de familie şi este, de asemenea, mai pobabil să ofere o viaţă de familie mai bună copiilor pe care plănuiesc să îi aducă pe lume. Mai mult, cercetările asupra consecinţelor colective ale revoluţiei sexuale asupra familiilor din Statele Unite şi Europa sugerează clar că o normă socială a abstinenţei până la căsătorie este probabil să îmbunătăţească tăria căsniciei şi viaţa de familie în Statele Unite.

Abstinenţa înainte de căsătorie pare să crească solidaritatea între adolescenţi şi părinţii lor, precum şi între soţi. Aşa cum s-a specificat mai sus, adolescenţii care îşi încep viaţa sexuală devreme au o probabilitate semnificativ mai mare decât cei virgini să se distanţeze de părinţi, atât prin refuzarea regulilor sociale ale părinţilor, cât şi prin petrecerea a mai puţin timp cu aceştia.26 Prin contrast, este mult mai probabil ca virginii să menţină legături apropiate cu părinţii lor şi să se conformeze valorilor acestora.27

Când vine vorba despre căsnicie, este mai probabil să se bucure de căsnicii stabile adulţii care nu practică sexul şi convieţuirea într-un domiciliu comun până după căsătorie. Prin contrast, cuplurile care fac sex înainte de căsătorie, în special cupluri care coabitează, este mai probabil să întâmpine dificultăţi în căsnicie.28 De exemplu, un studiu ce cuprinde 2034 adulţi căsătoriţi a relevat că cei care au coabitat înainte de căsătorie au raportat fericire maritală mai scăzută şi mai multe conflicte maritale, comparativ cu alte cupluri similare, care nu au coabitat înainte de căsnicie.29 Abstinenţa înainte de căsătorie este de asemenea legată de stabilitate materială crescută. De exemplu, studiile relevă aproape întotdeauna faptul că se poate asocia coabitarea cu risc de divorţ crescut, cu estimări pornind de la 33 de procente de risc crescut de divorţ, până la 151 de procente de risc de dizolvare a căsniciei.30 Studiile indică, de asemenea, că bărbaţii şi femeile care se căsătoresc virgini este mult mai puţin probabil să divorţeze.31 De exemplu, un studiu bazat pe National Health and Social Life Survey (Chestionarul Naţional de Sănătate şi Viaţă Socială) a găsit că este cu 37 de procente mai puţin probabil să divorţeze bărbaţii care se căsătoresc virgini, faţă de alţi bărbaţii şi cu 24 procente mai puţin probabil să divorţeze femeile care se căsătoresc virgine, faţă de alte femei.32 Astfel, adulţii care rămân abstinenţi până la căsătorie este mai probabil să se bucure de căsnicii împlinite şi stabile.

Ce determină legătura dintre sexul premartital şi dificultăţile maritale? Sociologul Edward Laumann, de la Universitatea din Chicago şi colegii săi sugerează că persoanele care dezvoltă o atracţie pentru sexualitate de la o vârstă fragedă şi care au parteneri multipli, este mai puţin probabil să fie exclusivişti sexuali pentru restul vieţii lor, rezultând în faptul că divorţul apare la ei cu o probabilitate mai mare.33 Coabitarea şi sexul premarital au fost legate, de asemenea, de norme şi valori individualiste şi mai puţin de cele orientate spre căsnicie. Mai exact, experienţa angajării în sexualitate sau coabitare par să favorizeze atitudini ce consideră prioritare experienţa individuală şi care elimină accentul de pe valoarea căsătoriei şi a stabilităţii conjugale; asemenea indivizi sunt mai predispusi să adopte credinţe şi comportamente incompatibile cu rolurile maritale interdependente şi cu mai mică probabilitate vor investi în căsniciile lor.34

Copiii născuţi de mamele necăsătorite sunt semnificativ mai predispuşi decât copiii născuţi în familii de părinţi căsătoriţi să sufere de sărăcie, abuzuri şi neglijenţă fizică şi sexuală, probleme psihologice ca depresia, delicvenţa sau activitate criminală şi eşecuri şcolare.36 De exemplu, un studiu a relevat că băieţii crescuţi în afara unui cămin intact, marital, este de 2 până la 3 ori mai probabil să ajungă la închisoare ca adulţi tineri.37 Un alt studiu a arătat cum copiii crescuţi în familii monoparentale au probabilitate de două ori mai mare să renunţe la liceu şi să aibă o sarcină în adolescenţă.38 În urma consultării literaturii despre structura familiei, sociologul Paul Amato de la Penn State a concluzionat că „Cercetarea demonstrează clar – copiii care cresc în familii cu părinţi căsătoriţi constant, este mai puţin probabil decât în cazul altor copii să sufere din cauza unor probleme cognitive, emoţionale şi sociale, nu numai în timpul copilăriei, ci şi la vârsta adultă.“39