Avertismentul Sf. Ioan Paul al II-lea: separarea credinței creștine de necesitățile ei etice!
|Sfântul Ioan Paul al II-lea va rămâne unul dintre cei mai mari apărători ai vieții si ai familiei din timpurile noastre. Biserica a ales să stabilească data acestei sărbători nu în ziua stingerii lui din viață (2 aprilie 2005), ci în ziua aniversării instalării lui ca Pontif Universal pe 22 octombrie 1978.
Viața lui a fost marcată de Cruce încă din copilăria timpurie. Sora lui mai mare, Olga, a murit la o vârstă fragedă, iar până să împlinească Karol 12 ani, mama lui, Emelia, murea din cauza unei afecțiuni la rinichi. Fratele său mai mare, Edmund, un tânăr medic, a murit eroic ajutându-i pe cei îmbolnăviți de scarlatină. Tatăl lui a murit în urma unui atac de cord pe 18 februarie 1941. Deci la puțin timp după ce a împlinit douăzeci de ani, toată familia lui apropiată era deja în mormânt.
După ce s-a format în seminare clandestine din cauza ocupațiilor naziste și comuniste, a fost hirotonit preot pe 1 noiembrie 1946, ca preot al arhidiecezei de Cracovia. A celebrat prima lui Liturghie pe 2 noiembrie, în amintirea părinților lui, în cripta catedralei din Cracovia, unde erau înmormântați Regii Polonezi, exprimându-și astfel iubirea față de părinții lui si față de națiune.
A fost numit episcop auxiliar al Cracoviei în 1958, și mai târziu, Arhiepiscop. Din această poziție a întărit credința celor tineri în multiple moduri, și a avut curajul să înfrunte guvernul comunist al țării sale, spre exemplu ca atunci când acesta nu permitea Bisericii să construiască biserici noi în cartierele industriale noi din Cracovia.
Viziunea lui briliantă a fost de o importanță fundamentală în formularea finală a Humanae Vitae, care a fost promulgat de Sfântul Papă Paul al VI-lea în 1968. Curând după, a fost trimis să facă parte din Colegiul Cardinalilor.
A fost votat Papă pe 16 octombrie 1978. Al 263-lea succesor al lui Petru, urma să aiba unul dintre cele mai lungi pontificate din istoria Bisericii, întinzându-se la aproape 27 de ani. A păstrat motto-ul lui episcopal, sustras din viziunea profundă a Sfântului Louis Grignon de Montfort, precizând Sfintei Fecioare Maria ”Totus Tuus” (Sunt pe deplin al tău). În acesta și în multe alte aspecte ale pontificatului lui a arătat o profundă și sinceră devoțiune față de Fecioara Maria. Nu încape îndoială că a fost un har al Fecioarei de la Fatima care i-a protejat viața pe 13 mai 1981, când a fost victima unei tentative de asasinat în Piața Sfântul Petru.
Grija Sfântului Părinte de a proteja și promova viața, căsătoria și familia au fost exprimate în multiple inițiative, Miercurea lui de cateheză despre iubirea umană (Teologia Trupului) și în constanta predicare pe acest subiect fundamental. Putem vedea aceasta în mai multe dintre documentele fundamentale ale pontificatului lui precum în magnifica scrisoare enciclică Evangelium Vitae din 25 martie 1995 și în Îndemnul Apostolic Familiaris Consortio din 22 noiembrie 1981 și Carta Drepturilor Familiei din 22 octombrie 1983. Învățătura lui Ioan Paul al II-lea a devenit deosebit de relevantă în lumina binecunoscutelor controverse și tensiuni ce afectează, în mod regretabil, actualul Sinod al Familiei.
Sfântul Părinte insistă în Evangelium Vitae că în propovăduirea Evangheliei (în general), și a Evangheliei Vieții (în particular), ”nu trebuie să ne temem de ostilitate și lipsă de popularitate, și trebuie să refuzăm orice compromis sau ambiguitate care ne-ar putea conforma cu mentalitatea lumii. Trebuie să fim în lume dar nu ai lumii, sustrăgându-ne puterea din Cristos, care prin Moartea și Învierea lui a învins lumea.” Mai târziu a avertizat aspru diferiți membrii ai Bisericii, care ”sfârșesc prin separarea credinței Creștine de necesitățile ei etice cu privire la viață, și astfel să pice în subiectivism moral și în anumite comportamente condamnabile”. În lupta noastră de a stabili Cultura Vieții, trebuie să acceptăm realitatea că suntem ”în constantă tensiune cu forțele răului care încă colindă pământul și afectează inimile oamenilor, oferind rezistență împotriva lui Cristos”.
Ioan Paul al II-lea a îndrăznit sa confrunte ideologiile dominante ale timpurilor noastre și minciunile lor provocatoare de teribile daune. A înfruntat Comunismul, care domina țara lui, și în Vest a înfruntat umanismul secular. Atât Marxismul cât si umanismul secular sunt originea Culturii Morții pe care acest mare papă a denunțat-o cu curaj și determinare, propunând ca singura alternativă validă este stabilirea unei Culturi a Vieții care ar proteja viața și familia în concordanță cu planurile lui Dumnezeu.
Astăzi, Biserica trebuie să se adreseze ideologiei Gender, pe care Ioan Paul al II-lea nu a ezitat să o descrie ca ”o nouă ideologie a întunericului”. Mai mult, gender, produsul aprofundării strcturaliștilor Americani, derivă din psihologia marxistă. În ultima sa carte, Memorie si Identitate, Ioan Paul al II-lea scrie:
Mă gândesc… la presiunea grea a Parlamentului European de a recunoaște uniunile homosexuale ca o categorie alternativă de familii, cu dreptul de a adopta copii. Este legitim și chiar necesar să ne întrebăm dacă aceasta nu este cumva lucrarea unei alte ideologii a răului, mai subtilă și mai ascunsă, posibil, hotărâtă să exploateze drepturile omului împotriva omului și împotriva familiei.
Viața lui Ioan Paul al II-lea a fost mereu deosebit de eroică însă ultimii ani te mișcă puternic. Chiar și când corpul lui era complet ruinat de o boală teribilă, a rămas în locul pe care Domnul i l-a sortit, refuzând să demisioneze și îndeplinindu-și îndatoririle până la amarnicul sfârșit. Când i s-a spus de sutele de oameni tineri veniți să se roage pentru el sub fereastra apartamentului papal, în veghe la lumina candelelor, în timpul agoniei finale a papei, a șoptit ca răspuns, ”V-am căutat și ați venit la mine. Vă mulțumesc.” Papa Ioan Paul al II-lea a murit sâmbătă, în seara lui 2 aprilie 2005, la 21:37, în ajunul Duminicei Divinei Îndurări, înainte să-și fi rostit ultimele cuvinte inteligibile, ”Lăsați-mă să mă duc în casa Tatălui meu.”
Pe 28 aprilie 2005, Papa Benedict al XVI-lea anunță că cei 5 ani de așteptare pentru începerea cauzei de beatificare și canonizare vor fi abandonați pentru Ioan Paul al II-lea. Pe 1 mai 2011, Papa Benedict al XVI-lea l-a beatificat pe Ioan Paul al II-lea. A fost canonizat pe 27 aprilie 2014 de către Papa Francisc.
Astăzi ne rugăm să rămânem credincioși prețioasei moșteniri ai Sfântului Ioan Paul și cerem mijlocirea lui pentru misiunea noastră de a apăra viața și familia în lumea întreagă.