Suprimarea Institutului Ioan Paul al II-lea din Roma
În anii timpurii ai Pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a devotat aproape toate audiențele sale generale de miercuri pentru a expune o viziune scripturală a sexualității umane cunoscută ca teologia trupului. Pornind de la o analiză profundă a creației povestită în Geneză, Papa Ioan Paul al II-lea a iluminat semnificația iubirii umane în planul divin.
Teologia trupului este un răspuns punctual la confuzia sexuală care bântuie prin cultura și prin Biserica noastră. Biograful Papei George Weigel denumește teologia trupului ”una dintre cele mai îndrăznețe reconfigurări a Teologiei catolice de peste secole.. un fel de bombă teologică cu ceas programată să se declanșeze cu consecințe dramatice, cândva în Biserica mileniului trei.”
Însă noile curente progresiste din interiorul Bisericii nu mai agrează acest mod de gândire conform Teologiei Trupului. Din contra, se dorește eradicarea completă a principiilor acestei teologii și înlocuirea ei cu alta, mai modernă și deschisă față de curentele sexualizate ale acestei lumi.
Un respectat psihiatru și fost profesor la Institutul Ioan Paul al II-lea din Roma, Dr. Monika Grygiel, vorbește despre controversa recent iscată cu ocazia restructurării Institutului Papei Ioan Paul al II-lea, îndepărtarea personalităților cheie în promovarea Teologiei Trupului și a învățăturii Bisericii, care de fapt înseamnă o ”cumplită suprimare” si o ”ruinare” a unei comunități academice cu renume la nivel global.
Dr. Monika Grygiel, fiica lui Stanislaw Grygiel – filozof polonez, prieten apropiat cu Ioan Paul al II-lea – a spus că ”violența” cu care a fost îndeplinită ”abolirea” institutului este ceva ”nemaiauzit până acum în academii”.
Într-un articol de primă pagină redactat de ea în cotidianul italian Il Foglio, Grygiel afirmă ca fața nouă a institutului a fost construită pe ”nedreptatea demiterilor si pe motive inexistente, care ridică mari semne de întrebare sau chiar defăimătoare”.
Articolul fusese intitulat ”Suprimarea proiectului dorit de Wojtyla si încercarea neîndemânatică de a îngropa adevărul” și continuă cu un titlu secund, ”Institutul Wojtyla e suprimat, cel nou e construit pe nisip”.
Dr. Monika Grygiel relatează:
Suntem martori la ce nu putem percepe decât ca o cumplită suprimare a Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea, și ca o tentativă de a șterge, chiar și cu informații neveridice, ceea ce această măreață familie academică a fost si ce a reprezentat, în timpul celor 40 de ani ai existenței sale. Distrugerea Instituției însă, nu va șterge amintirea unei istorii imprimate în mii de minți împrejurul lumii, cu rădăcina în învățăturile Bisericii si ale lui Papa Ioan Paul al II-lea.
Ar fi multe de zis, dar am să insist pe un subiect care, în calitate de psihiatru si fost profesor acolo, mă atinge în mod deosebit. Este prezentat de Don Pagazzi in Osservatore Romano ca o noutate a noului institut Ioan Paul al II-lea, insistența pe relația biserică-familie. Astfel, se urmărește acoperirea adevărului care se preda înainte și justificarea unui presupus precedent al științei umane peste teologie.
În primul rând, trebuie spus că Institutul Ioan Paul al II-lea dispărut a dezvoltat ecleziologia familiei. Să ne gândim la marii Învățători precum Cardinalul Scola sau Cardinalul Ouellet, care au insistat atât de mult pe conexiunea dintre căsătorie, Euharistie si Biserică. Amândoi au văzut în relația ”familie-biserică” un element esențial in ”ontologia creștină”.
Don Pagazzi de asemenea scrie despre nevoia Bisericii de a nu se detașa de trupul lumii. Biserica, conform lui, ”va excela in măsura în care nu se detașează pe sine însăși de ”trupul” ei, care e, de la legăturile cu oameni și lucrurile care constitutie povestea fiecărei familii”. Sunt total de acord cu el, însă, adaug: Biserica va reuși în misiunea ei în măsura în care nu se desprinde de Trupul lui Cristos, care conține în Sine culminarea oricărei limbi de proveniență trupească. Biserica va fi fidelă familiei doar dacă este fidelă lui Cristos.
Este tulburător să vedem cum, în noile planuri de studiu, diferite cursuri au fost anulate, în Psihologia aplicată pe relațiile dinamice în familie, pe generativitate, cea pe paternitate și chiar un proiect inovativ, născut din dorința studenților înșiși, de laborator psihologic pentru preoți intitulat ”Alături de viețile familiilor”.
Aceste scurte rânduri arată cum, în realitate, întrebarea legată de abolirea Institutului Ioan Paul al II-lea nu se referă la o înfățișare nouă, ci mai degrabă la violența cu care a fost îndeplinită.
Cei chemați să predea la noul Institut, într-o situație prezentată ca fiind ”excepțională”, vor trebui să decidă dacă să creadă în demnitatea muncii universitare, libertatea gândirii si familia-esență a Bisericii sau să participe în ”excepționala” impunere a puterii pe căutarea obișnuită a adevărului.
Cei care au construit o familie, sau alte legături, care trăiesc Biserica și pe Cristos ca pe o experiență de familie și legăturile iubirii, vor ști diferența dintre fundațiile construite pe nisip si cele care, în schimb, respectă structura identificatoare, adevărata inimă a unei case.
Related Posts
About The Author
