Violența în școli și originea ei în cultura morții

Imaginile cu cele zece Porunci au fost scoase din locurile publice. Însă cele zece porunci conțin un cod moral fundamental, incluzând porunca ”să nu ucizi”. Unde se află națiuniunile Occidentului, dacă aceasta se consideră o ofensă? În ziua de astăzi catolicii sunt chemați să-și trăiască credința în mod  radical și contra-cultural, astfel încât să nu permită demonizarea adevărului și să oprească în mod curajos înlăturarea semnelor credinței din locuri publice.

După cum atacurile în școli s-au înmulțit, mulți au propus măsuri de control al armelor, o mai bună îngrijire a sănătății mentale, controale mai stricte ale provenienței/anturajului persoanlor. Toate acestea ar putea fi de mare folos dar violența nu va înceta până ce nu va înceta cultura morții. Până ce toți oamenii respectă și înțeleg cu adevărat dreptul la viață și îl trăiesc zilnic în fiecare acțiune, până atunci moartea va continua să domine.

Papa Ioan Paul al II-lea descrie această situație în enciclica sa Evangelium Vitae: ”o structură a păcatului, o cultură a morții (care conduce până acolo încât) acea viață care are nevoie de o acceptare mai mare, de iubire și îngrijire este considerată inutilă, sau privită ca pe o povară intolerabilă și repudiată din acest motiv.”

Avortul legalizat a produs peste 60 milioane de victime în SUA și rapid după el s-a răspândit eutanasia, contracepția, divorțul, fertilizarea in vitro, gestația surogat, traficul uman, sclavia, rasismul, pedofilia, abuzul sub orice formă, violul, neglijarea săracilor și al celor flămânzi.

Însă rostul Bisericii nu este să definească reguli. Biserica învață ceea ce învață deoarece ea urmărește binele persoanei.

Cultura morții începe odată cu distrugerea familiei tradiționale ca bază a societății. Copiii au dreptul la părinți care să-i crească cu iubire și respect pentru demnitatea lor într-un cămin stabil, ei au dreptul ca pudoarea lor să fie protejată și personalitatea lor dezvoltată. Relațiile sunt forjate în creuzetul familiei și formarea lor va rămâne valabilă în situații oricât de dificile.

Din păcate sistemul școlar din Occident a devenit locul unde creștinii au îngăduit ca crezurile lor cele mai adânci să fie abolite. Acolo nu se trăiesc sărbătorile religioase precum Crăciunul, ci copiii națiunii sunt supuși unor directive educaționale guvernamentale nepotrivite cu vârsta lor, educație sexuală imorală, relativism moral;  copiii sunt încredințați spre grijă și creștere unui sistem care se află în decreptitudine morală.

Unii oameni comit violență ca un efect al lipsei unor relații stabile în viața lor, sau chiar ajung la violență împotriva lor înșiși, ne-acceptare de sine, abuz de droguri și alcool, promiscuitate sau suicid.

Ar fi atât de greșit să fie învățați în școală despre valoarea lor incomensurabilă, că sunt ființe create și dorite în existență prin voința lui Dumnezeu care a murit pentru ei? Și totuși aceasta este împotriva legii unei țări fondate în creștinism.

Părintele Shenan Boquet, președinte al Human Life International spune că ”noi știm că convertirea întotdeauna este posibilă și pot fi transformate vieți, oameni și națiuni – prin ispășire și corectarea vieții.”

Iar Evangelium Vitae spune: ”în numele Domnului: respectați, protejați, iubiți și slujiți fiecare viață umană! Doar cu această atitudine veți găsi dreptate, dezvoltare, libertate adevărată, pace și fericire!”

Prelucrare după articolul School Violence and its Origins in the Culture of Death