Eutanasia nazistă pe cale să renască?
”Jurământul hipocratic este un document istoric onorabil, care, luat ca atare nu se potrivește cu timpul prezent. Dacă s-ar aplica astăzi, fraza ar trebui schimbată amplu iar în aceste reformulări s-au inclus o serie de jurăminte noi care au doar o vagă relație cu vechiul jurământ hipocratic… o teorie a medicinei bazată pe nil nocere (”să nu rănești”) este o medicină foarte sărăcită și din nefericire nu ne aflăm în poziția să întreprindem astăzi o medicină pe baza acestui principiu simplu”
susține dr. Georg Weltz, care a fost responsabil pentru ”experimentele reci” naziste.
Mulți oameni cred că istoria sordidă a programului de eutanasie al Germaniei naziste este irelevant pentru situația curentă. Se spune de obicei că ”niciodată nu s-ar întâmpla așa ceva aici!” Să ținem cont că întreaga eutanasie începe cu o pârghie infinit de mică, împănată.
Mai întâi se începe cu acceptarea atitudinii că există o viață care nu este vrednică de trăit. Iar sfera se extinde de la cei grav bolnavi, la cei neproductivi social, cei nedoriți ideologic, rasial, și în cele din urmă naziștii au cuprins în paletă pe toți non-germanii. Totul pornește de la cei considerați ”irecuperabili”.
Există similarități surprinzătoare între Germania nazistă și lumea occidentală de astăzi.
Primul pas: Pregătirea societății pentru eutanasie
Înainte ca orice mișcare să poată reuși este necesar ca ea să convingă elitele să sprijine obiectivul ei principal și apoi ea trebuie să convingă un număr suficient de cetățeni de rând că agenda ei este necesară în numele libertății și al progresului uman. Corupția mass mediei este esențială ca acest proces să reușească. În SUA această strategie deja a dat rezultate briliante cu contraceppția, cu avortul, cu divorțul, cu ”căsătoria” homosexuală și cu drepturile transgender. Așadar este necesar ca majoritatea oamenilor să adopte mentalitatea și să creadă ferm că ei servesc unui bine mai înalt.
După Procesul de la Nürnberg a început să circule idea ”Efectul Eichmann”: o persoană este dispusă să comită atrocități pe care în mod normal nu le-ar face, dacă se vede pe sine un simplu instrument al unei autorități mai înalte.
De multe ori medicii se văd pe sine ca slujind voinței societății prin eliminarea celor nedoriți.
Pasul 2: Dezumanizarea victimelor
În vederea legalizării eutanasiei se începe cu campania de propagandă de saturare cu asistența mass mediei curioase. Urmează apoi dezumanizarea populației țintă. Procedura este învăluită în milostivire aparentă.
Anti-semitismul a înflorit simultan în mișcările americane și naziste de eutanasie. Liderii acestora se referă la evrei ca fiind ”balast uman”, ”gunoi”, ”buruieni umane”, ”găoace goale” și ”infecții” și socotesc că aceștia ar trebui tratați precum bacili tuberculoși care ar putea infecta trupuri umane sănătoase.
Adolph Hitler s-a referit la evrei în ”Mein Kampf” ca fiind ”al omenirii germen etern de dezbinare”, ”o plagă mai rea decât moartea neagră”, ”vampiri ai omenirii” etc.
Anti-semitul american Madison Grant a argumentat că ”credința sentimentală” (precum creștinismul) a scurtcircuitat infanticidul pe care l-a văzut ca un proces
natural de dezrădăcinare, necesar pentru prezervarea speciei umane.
Pasul 3: Testarea apelor
Liderii mișcărilor sociale anchetează în mod constant populația pentru a măsura atitudinile acestora. Atunci când consideră ei că ar fi timpul potrivit, își testează teoriile în lumea reală – întotdeauna încep cu cazurile cele mai grave – pentru a vedea care vor fi reacțiile mass mediei și cele ale publicului.
Hitler a ținut conferințe în 1935 la nivel înalt pentru a discuta programe de eutanasiere și după câteva luni au fost uciși doisprezece bolnavi mintali al Hadamar. Și publicul a reacționat pozitiv.
La fel au procedat americanii cu conferințe despre eutanasie în 1967 și după 20 de ani au fost lăsați să moară opt bătrâni într-un cămin de bătrâni din Galveston, Texas. De asemenea, publicul a reacționat pozitiv.
- Camuflarea motivelor eutanasiei
În fața opozanților, grupurile pro-eutanasie se prezintă ca fiind raționali și filantropici iar pe adversarii lor îi cataloghează ca iraționali și egoiști.
Motivele invocate sunt desigur supra-populația. De asemenea aduc promisiuni vagi că eutanasia va determina mari progrese în medicină, folosind organele lor în scopuri de cercetare sau chiar transplant.
Termenii folosiți de naziști și de mișcarea pro-eutanasie sunt aceiași: drept la moarte, moarte milostivă, ajutor pentru moarte.
Există atât în SUA cât și în Europa occidentală cazuri grele care demonstrează progresia mișcării după modelul nazist german, deși activiștii pro-eutanasie sunt revoltați de această comparație. Dar faptele vorbesc. Limbajul și citatele sunt aproape identice.
Germania nazistă ne oferă o lecție severă, care însă a fost ignorată.
Anumite atitudini utilitare față de viața umană vor conduce inevitabil spre o progresie definitivă în eutanasie aplicată la modul concret.
…
Adaptare după articolul: ”Is Nazi Euthanasia Resurfacing in the U.S.?” de Brian Clowes, PhD, HLI
Related Posts
About The Author
