DonațiiAjutați-ne cu o donație, prin PayPal sau transfer bancar!

Poziția noastră față de mitul suprapopulării

 

FrShenanProbabil că sunteți conștienți că există o grijă crescândă printre conducătorii pro-life și pro-familie chiar în clipa aceasta din cauza unei lipse aparente de concentrare a celor două Academii (Academia Pontificală pentru Viață, PAV, și cea pentru Științe, PAS) asupra celor mai directe atacuri împotriva vieții umane (și a familiei) de către guvernele anti-viață, instituțiile academice, Națiunile Unite și agențiile lor, ONG-urile și corporațiile internaționale.

 

Pr. Shenan Boquet, președinte Human Life International

Cu alte cuvinte, în timp ce există numeroase chestiuni cruciale care afectează viața și familia care solicită a fi discutate – cum ar fi clima, poluarea, corupția guvernamentală, imigrația, războiul, pacea, asigurarea sănătății etc – nu poate exista nici un progres autentic al vreunei dintre aceste chestiuni până ce nu recunoaștem necesitatea de a proteja dreptul la viață al fiecărei ființe umane, născute și nenăscute. Toate celelalte probleme se articulează cu acest adevăr fundamental și nenegociabil. Și, evident, acesta trebuie să fie punctul ferm de pornire pentru orice discuție din cadrul Bisericii.

 

Sfânta Maica Tereza de Calcutta, care a expus atacul atroce asupra demnității persoanelor umane, în special al celor marginalizate, sărace, bolnave, vulnerabile și abandonate, înțelege pe deplin consecințele tratării vieții cu indiferență: ”Nu trebuie să ne surprindă dacă auzim despre ucideri, crime, războaie, ură. Dacă o mamă își poate omorî propriul copil, ce ne mai rămâne decât să ne ucidem unii pe alții?”

Dar din moment ce noi ne confruntăm cu negustorii morții și campania lor ”religioasă” împotriva vieții și a familiei, unii catolici și activiști pro-viață se tem de lipsa aparentă de lideri din Biserică care să stea pe front și să susțină învățătura Bisericii asupra vieții și a familiei, fără compromis. Aceasta desigur este adevărat referitor la abordarea PAS de a răspune la întrebările populației, căci s-a văzut că PAS invită mai nou controlori notorii ai populației precum Steve Ehrlich ca să ia cuvântul al conferințe PAS, care se desfășoară în mare parte fără o voce autentic catolică pentru a-i contracara pe ei și agenda lor.

Deseori auzim de la profeții apocaliptici că ”populația lumii se dublează la fiecare 35 de ani” și ”în fiecare an avem 90 milioane de guri în plus de hrănit”. În realitatea rata de creștere a populației mondiale a scăzut abrupt din 1970, când era de 2.05% pe an, la rata actuală de 1.09 % pe an.

Conform United Nations Population Information Network, dacă ratele actuale ale populației rămân constante, populația lumii va înceta în creștere între 2050 și 2075. În acel moment, populația lumii va intra rapid în declin. Pentru profeții apocaliptici aceasta este o veste binevenită; deja noi vedem consecințele negative ale unei populații în declin. Să privim la Europa unde populația pierde peste un milion de oameni pe an, și își va pierde aproape jumătate din populație până în 2100.

Care vor fi consecințele și ramificațiile acestei ierni demografice? Situația politică și economică din Grecia ne oferă o privire cutremurătoare din interior.

Profeților apocaliptici ai suprapopulației și negustorilor morții le place să indice centrele urbane mai suprapopulate precum Manila, Mexico City, New Delhi și Nairobi, dar niciodată nu arată motivul adevărat pentru aceste migrări de populație.

 

Le-ar plăcea ca noi – Biserica – să acceptăm doctrina conform căreia suprapopulația este cea mai mare plagă a umanității. Nu vă lăsați păcăliți. Nu suprapopulația amenință omenirea, ci ceva de origine mai sinistră – distribuția greșită a populației. Această distribuție rea a fost facilitată de corupția politică și guvernamentală, strategii eronate naționale și internaționale, lipsa de dezvoltare socială și economică autentică și conflictele armate – cu alte cuvinte, păcatul. Aceasta a cauzat ca milioane să fugă de la casele și din țările lor, căutând locuri unde pot afla siguranță și să-și îngrijească familiile.

Observați de exemplu populațiile ample migratoare din Macau, Taiwan și Dubai. Ce anume îi atrage pe zeci de mii de africani, indieni și filipineni în aceste zone? Este nevoia de lucru și de necesități de bază. Din cauza lipsei dezvoltării și a corupției din propriile lor națiuni, mulți sunt constrânși să-și părăsească căminele și familiile și să caute alte oportunități pentru simpla supraviețuire.

 

Această migrație de populații a afectat și familia în mod negativ. Printre aceste familii s-a observat o creștere constantă a infidelității, a divorțului, a promiscuității (desfrânare), a avortului și a dependenței de pornografie cauzate de separare pe termen lung de către structurile de susținere și de familii. Totuși foarte puțin vorbesc de această realitate letală – chiar și în Biserică.

Agenda controlorilor populației și soluția lor pentru bătălia omenirii este ca să ofere un acces cât mai larg la contracepție și avort – în special cu scopul de a diminua creșterea populațiilor în lumea în curs de dezvoltare. În orice caz, agenda și metodele lor nu rezolvă corupția, sărăcia și maldistribuția. Ei nu fac nimic pentru a promova scopurile și potențialul națiunilor sau al oamenilor lor – ei pur și simplu din familii sărace mari fac familii sărace mai mici.

Emil Hagamu, Directorul Regional pentru Africa Anglofonă, o formulează foarte precis: ”Africanii au nevoie de asistență cu infrastructura. Avem nevoie de drumuri bune. Avem nevoie de spitale și medicamente. Avem nevoie de școli bune. Nu avem nevoie de prezervative. Nu avem nevoie de contracepție. Nu avem nevoie de avort.”

Începând cu 1996 Statele Unite și alte națiuni dezvoltate au cheltuit peste 65 miliarde de dolari pe programe anti-life în Africa – 150 miliarde dolari în țările din jurul lumii – cu puține lucruri pozitive de arătat, în afară de paternalism, exploatare și violare a popoarelor și a culturilor.

 

Adevărata sarcină la îndemână este să ajute țările să investească în propriile lor națiuni și în oameni și să încurajeze legi, politici și culturi care prețuiesc demnitatea fiecărei persoane, care să protejeze proprietatea privată și spiritul antreprenorial și care să favorizeze oportunitățile educaționale.

O persoană care e privată de ceva ce îi aparține și de posibilitatea de a câștiga existența din proprie inițiativă, ajunge să depindă de mașina socială și de cei care o controlează. Acest lucru face ca să-și recunoască mult mai dificil demnitatea ca persoană, și împiedică propășirea spre construirea unei autentice comunități umane. Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Centesimus Annus, 13.

 

Bineînțeles, orcine care susține această poziție despre demnitatea vieții umane și datoria de a o apăra în cultura noastră anti-life, imediat este etichetat ca fiind radical, cu minte îngustă și rigid – marginalizat de la orice conversație sau dezbatere legitimă.

Dar speranța mea este că aceste două agenții menționate ale Vaticanului la începutul acestui articol vor da o mărturie eroică, contra-culturală pentru adevărul despre viață și familie. Aceasta este datoria Bisericii: să susțină adevărul, să demascheze nedreptatea și să-l apere pe cel slab. Ea trebuie să denunțe orice violență împotriva demnității umane, începând cu atacul la adresa celui nenăscut.

Fie ca aceste agenții, care au puterea să se remarce în această dezbatere, să înceapă cu acest principiu fundamental: fiecare persoană umană este creată după imaginea lui Dumnezeu, este chemată să participe la efortul Său creator la transformarea lumii, și este destinată vieții veșnice împreună cu EL.

Nu poate exista o dezvoltarea autentică a omenirii, a națiunilor și a culturilor cât timp viața și familia sunt amenințate.

Postat în Spirit & Life Newsletter.