Pilula 486 și cum funcționează

Vise despre o „pilulă finală”

de Brian Clowes, Human Life International

Cândva, vieţile copiilor nenăscuţi aveau valoare pentru companiile farmaceutice, care într-adevăr au muncit din greu pentru a evita să le dăuneze pe măsură ce inventau diferitele lor amestecuri chimice.

Deoarece s-a pierdut morala creştină, mai ales după ce s-a legalizat avortul în SUA, nu a mai fost necesar ca astfel de companii să ia în considerare efectele diferitelor metode de „control al natalităţii” asupra vieţii fiinţei umane aflate în dezvoltare. Sănătatea mamei a devenit singurul criteriu.

Şi astfel, contraceptivul ideal a evoluat treptat la un dispozitiv sau un medicament care să nu prevină doar ovulaţia şi fertilizarea, ci să elimine şi sarcina în faza iniţială. Cu un sfert de secol în urmă, Garrett Hardin şi alţi teoreticieni ai populaţiei au visat despre un astfel de contraceptiv major, al viitorului, care să ia cel mai probabil forma unei pilule avortifiante[1].

 Cu RU-486 se pare că geniul împotriva vieţii a îndeplinit acest vis blestemat.

Originea lui RU- 486

Fabricantul original al pilulei avortifiante RU-486 (marcată iniţial ZK 95.890, dar clasificată în prezent ca Roussel-Uclaf 38.486 sau RU-486, pe scurt), a fost compania franceză Groupe Roussel – Uclaf, o sucursală a gigantului farmaceutic vest-german, Hoechst.

Este un fapt puţin cunoscut, dar relevant că Hoechest şi-a schimbat numele din cel iniţial de „I. G. Farben” după cel de-al doilea război mondial, într-o încercare de a se scutura de reputaţia sa împovărătoare. I. G. Farben a realizat un profit substanţial, în timpul războiului prin producţia gazului cianid Ciclon-B, folosit la exterminarea evreilor şi a altor oameni în camerele de gazare ale taberelor naziste ale morţii.

Noul descendent al lui Farben va face profit prin exterminarea milioanelor de copii nenăscuţi.

În mod ironic, inventatorul pilulei, Etienne-Emile Baulieu de la Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală al Franţei, este evreu. S-a născut în 1926, ca fiu al unui medic, Leon Blum, şi şi-a schimbat numele în 1942, probabil pentru a evita să fie ucis de gazul cianid Ciclon-B, produs de aceeaşi companie pentru care lucrează azi.

Cum funcţionează RU-486

RU-486 imită progesteron-ul, hormonul care semnalează că uterul a devenit receptiv faţă de ovulul fertilizat. Pilula de avort este folosită în tandem cu prostaglandin care pregăteşte uterul pentru evacuare.

RU-486 conţine un analog progesteron (impostor) care se implantează în receptorii uterini de progesteron, dar nu emite mesajul că progesteronul trebuie să se transfere în mod natural. Aceşti hormoni impostori sunt etichetaţi în mod obişnuit ca „anti-hormoni”. 

Din moment ce anti-hormonul a ocupat receptorii progesteron, blastocistului i se reneagă alipirea şi pur şi simplu moare de foame din nevoia de nutriţie şi oxigen. El sau ea este expulzat(ă) după câteva zile. Acest mecanism de acţiune funcţionează pentru a ucide copilul nenăscut în primele opt săptămâni de sarcină.

Cea mai mare parte a pilulelor avortifiante, inclusiv RU-486, au o eficienţă de aproximativ 80%, când sunt folosite singure şi o eficacitate de aproximativ 95%, când sunt însoţite de una sau două injectări ulterioare de prostaglandin E sintetic sau Sulproton. Pilulele avortifiante sunt folosite pentru a ucide copiii în intervalul de mai puţin de cinci săptămâni de gestaţie şi eficienţa lor descreşte în mod dramatic după trecerea a şapte săptămâni de gestaţie.

Bineînţeles, că susţinătorii pro-avort ştiu că pilula RU-486 este un adevărat avortifiant şi, de fapt, ştiu că aceasta a fost proiectată pentru a fi un adevărat avortifiant. Ei recunosc greutatea faptului de a fi minţit publicul în ce priveşte efectele sale intenţionate, căci ştiu că publicul se simte mult mai la îndemână cu contracepţia decât cu avortifiantele.

De exemplu, Federaţia Naţională a Avortului (NAF) spune în articolul intitulat „Strategii de succes: Conducerea comunicării în masă”:

Când voturile s-au direcţionat asupra lui RU-486, noua pilulă franceză, rezultatele variază în funcţie de cum s-a pus problema. Dacă RU-486 este abordat ca o „pilulă avortifiantă” , ea are semnificativ mai puţin sprijin decât dacă este numită o nouă formă a controlului naşterii. In multe din opţiuni, descrierea poate modifica sprijinul cu până la 15-20 de puncte şi poate determina dacă o majoritate a celor chestionaţi sunt în favoarea pilulei[2].

Etienne – Emile Baulieu a spus: „Nu-mi place avortul şi nu-mi place să vorbesc despre el. Eu sunt medic şi aş vrea mai degrabă să vorbesc despre salvarea vieţii. Nu sunt, de fapt, pentru avort, eu sunt pentru femei… Resimt aceasta când oamenii prezintă întreruperea foarte timpurie a sarcinii ca fiind ucidere a copilului, moral sau fizic. Cred că este o crimă să spui asta”[3].

Pentru a şterge linia dintre contracepţie şi avort, cei împotriva vieţii numesc, în general, pilulele avortifiante „menses regulators”, „contraceptive post coitale”, „contraceptive de urgenţă”, şi „contragestative”.

RU-486 – un tatament miraculos?

Forţele pro-avort s-au străduit să răspândească pilulele otrăvitoare, în întreaga lume, folosind stategia datului din coate. Ei insistă asupra faptului că sunt „pentru RU-486”, nu pentru că este un avortifiant, ci pentru că s-ar zice că tratează o gamă largă de boli.

De exemplu, la 19 noembrie 1990, subcomitetul Casei, auzindu-i pe susţinătorii pro-avort, cita o lungă listă de afecţiuni care se preconiza că se puteau vindeca sau ameliora prin pilulele avortifiante: SIDA, cancerele de sân şi ovariene, sindromul Cushing, cancerul cerebral şi de prostată, diabetul, osteoporoza şi chiar obezitatea.

A se reţine că promovatorii RU-486 nu afirmă niciodată în mod categoric, că pilula lor este utilă pentru tratarea bolilor, fiindcă nici un cercetător nu a furnizat vreodată o dovadă care să arate că RU-486 nu este utilă pentru nimic altceva decât pentru a ucide copiii nenăscuţi[4]. Astfel, ei se joacă cu emoţiile oamenilor şi îşi încarcă frazele cu afirmaţii, ca aceea dintr-un studiu: „…(cercetarea) presupune că RU-486 poate avea valoare potenţială asupra SIDA”[5].

Printre mulţi alţii, neurologul canadian, Paul Rinalli recunoaşte că beneficiile lui RU-486 sunt strict speculative: „ca agent antiprogesteron, RU-486 are proprietăţi care ar putea oferi o ameliorare teoretică în privinţa bolii Cushing (o disfuncţie renală), meningiome (o tumoare în mare măsură benignă) şi cancerul la sân, dar în ciuda publicităţii recente exagerate, studiile actuale nu au reuşit să arate vreun beneficiu oarecare în niciuna din aceste situaţii critice”[6].

Susţinătorii pro-life nu trebuie să se lase păcăliţi de luciul intens al publicităţii ce înconjoară pilula avortifiantă. În mod evident, susţinătorilor pro-avort nu ar putea să le pese mai puţin în ce priveşte celelalte pretinse utilizări ale pilulei avortifiante sau alte lucruri pentru care au fost implicaţi în controverse în privinţa altor boli, cu mult timp în urmă. Singurul lor scop prin răspândirea lui RU-486 în întreaga lume este acela de a promova avortul, făcând uciderea copiilor, o chestiune chiar mai personală şi căreia este mai greu să te opui, decât în prezent.

[1]              Garrett Hardin, „Istoria şi viitorul controlului naşterii”, Perspective în biologie şi medicină,toamna lui 1966

[2]              Federaţia Naţională a Avortului, „Avortul: alegere morală şi imperativ medical”, „Avortul . Prezentare practică, programul celei de-a 16-a întâlniri, 13-14 apr. 1992, San Diego, California”, pag. 133, „Strategii de succes: Conducând Media”

[3]              Etienne-Emile Baulieu, citat în New York Times Magazine, descris în Jurnalul Asociaţiei Familiale Americane, mai 1989, pag. 8 şi citat în Registrul Naţional Catolic – „Sucursalele Orden Franţa pentru pilula avortifiantă RU 486”, 1 apr. 1990, pag. 2

[4]              Bernard Nathanson, „Beyond Abortion: RU-486 and the Needs of the Crisis Constituency”-Bernadell Technical Bulletin, noiembrie 1990, pag. 1-3

[5]              William Regelson, Roger Loria şi Mohammed Kalimi, Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane, 22-29 aug., 1990, pag. 1026-1027

[6]              Paul Rinalli, „Oribilul chin al avortului cu pilule”, Toronto, Globe and Mail, 28 aug. 1992, pag. A 17