Ce spun oamenii lui Dumnezeu despre avort?

Realitatea avortului este atât de cutremurătoare încât nici nu înţelegem cruzimea şi oroarea acestei fapte şi cu greu putem bănui cu ce ochi priveşte Dumnezeu spre cei care îşi mânjesc mâinile şi sufletul cu sânge nevinovat. Pe deplin n-o să înțelegem totul decât în fața dreptei judecăți. 

Mari maeştri ai vieţii spirituale, precum părintele Ron Rolheiser (în imagine; care publică regulat în peste şaptezeci de publicaţii din diverse ţări ale lumii), aşează preocuparea pentru dreptatea socială în rândul celor patru lucruri fundamentale şi non-negociabile în viaţa de credinţă. Acestea sunt:
– Rugăciunea şi moralitatea privată 
– preocuparea constantă pentru dreptatea socială
– blândeţea inimii şi a spiritului
– participarea la viaţa comunităţii bisericeşti ca şi constituent al unei închinări autentice
Dacă unul din aceste patru elemente este supra-accentuat sau lipsește, spiritualitatea va fi fracturată, afirmă părintele Rolheiser.* 
Categoria cea mai nedreptăţită social este cea a copilaşilor nenăscuţi, datorită flagelului avortului care bântuie secolul nostru. Nu riscăm oare să fim doar nişte creştini făţarnici, dacă nu ne preocupă soarta aproapelui nostru – într-o eră în care începutul vieţii este evident şi nu mai constituie obiect de dispută între oamenii de ştiinţă?

Există din ce în ce mai multe voci, zguduitoare şi probabil profetice, în ziua de astăzi care avertizează asupra gravităţii extraordinare a păcatului avortului. Maria Divinei Îndurări din Irlanda scrie că nimeni nu va omorî un copil al lui Dumnezeu, fără să înfrunte o pedeapsă aspră. În numele libertăţii aceşti micuţi îngeraşi din Împărăţia Tatălui sunt alungaţi de pe acest pământ înainte de vremea rânduită. Ei suferă şi îndură o durere agonizantă în timpul uciderii lor. Şi aceasta este justificată de guverne, de cadre medicale şi de familiile femeilor. Atât de mare să fie orbirea lor încât să nu vadă asemănarea avortului cu orice crimă împotriva unui om născut?, scrie Maria Divinei Îndurări în mesajele pe care le primeşte.

Oamenii folosesc orice truc al raţionamentului uman, astfel încât persoana să justifice fapta rea ca fiind bună. Ei folosesc minciuna, că ucigaşul are propriile sale drepturi. Că mai întâi trebuie să-şi vadă de propriile interese. În numele drepturilor omului minciuna se manifestă astfel încât drepturile unei mame şi libertatea ei de alegere rezultă ca fiind vrednice de admirat.

Acele popoare care au legalizat avortul vor fi pedepsite primele şi distruse complet. Tatăl ceresc nu va avea nici un fel de compasiune, precum nici ei n-au regretat acest păcat mortal când au săvârşit uciderea copilaşilor lui Dumnezeu în pântece.

Păcatul avortului va suporta, mai mult decât oricare altul, mânia Tatălui ceresc. Ţările care scuză avortul vor suferi teribil de mâna Tatălui. Popoarele lor vor plânge când pedepsirea lor va fi certă. Toţi cei răspunzători de introducerea legii avortului vor avea nevoie de multă rugăciune, citim în mesajele doamnei din Irlanda, care se află sub îndrumarea Bisericii Romano Catolice.**

Gloria Polo (în imagine), cea care a avut o moarte clinică după ce a fost lovită de un trăsnet, a văzut bucuria furibundă a iadului pentru fiecare copil ucis în pântecele mamei sale. Cu fiecare avort s-a deschis gura iadului şi a ieşit un pâlc de demoni iar iadul a scos urale ca și cele de pe stadionul de fotbal!! Aceasta femeie din Columbia călătoreşte acum în jurul lumii şi dă mărturie despre ce a înţeles că se întâmplă după moarte – după ce înainte s-a crezut o catolică bună, fără a-şi fi aprofundat vreodată credinţa creştină și amăgindu-se cu justificări false.

Părintele Arsenie Boca, cu faimă de sfânt, denumeşte lepădarea copiilor nevinovaţi un păcat strigator la cer: „E ucidere la mijloc, nu e ceva mai usor. E pacat strigator la cer. Ascultati toti cu luare aminte. Sangele lor striga razbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilati, ci plans si jale. Razbunarea sangelui varsat se face fara mila, ori ca iti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere insasi capul mamei. Stiti bine ca aceasta se intampla la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste, ca atata suparare vei avea in casa incat iti pierzi cumpatul si uiti de marea mila a lui Dumnezeu ce o are cu toti pacatosii. Si se apropie diavolul de tine si-ti baga-n cap gandul sa-ti iei lumea in cap si sa-ti faci capatul. Asta e glasul impotriva tuturor celor ce fac asa. Mare ispitire patesc mamele care au ucis copii. Iar daca vrei sa scapi tu si ceilalti copii pe care i-ai facut trebuie sa pui in loc tot atatia copii ai altor femei sarace si sa-i botezi. Iar daca nu, ia-i si botezati gata caci stie Dumnezeu cat te mai tine. Si sa grijesti de dansii ca si de copiii tai, cu imbracaminte si incaltaminte frumoasa, bani de scoala, pana-s in stare sa-si castige singuri painea. Si ce scoti din copiii tai aceea sa iasa si din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea in vremea asta fie pentru ei fie de la ei sa le rabzi toate nadajduind mila lui Dumnezeu, ca-ti va ierta pacatul. Caci prin rabdare ispasesti pacatul. Iar milostenia cu osteneala biruie inaintea judecatii.”

În toate timpurile Dumnezeu a trimis profeţi să-i avertizeze pe oameni că au rătăcit de pe calea adevărului. De ce nu ar trimite şi acum oameni să vorbească, în timpurile când credinţa omenirii este atât de încercată, împuţinată şi confuză? Sunt din ce în ce mai multe icoane care lăcrimează, minuni euharistice, vindecări miraculoase. Oare nu ne merg la inimă? 
Poporul din Ninive s-a întors la avertismentul primit dela profetul Iona şi oraşul a fost salvat de distrugere. Oare poporul român nu se mai poate întoarce la Dumnezeu?

* http://www.ronrolheiser.com/