O sarcină nu este un capăt de drum, ci un început!

Discursul d-nei Dr. Cristina Valea de la Asociația Provita Medica la Marșul pentru Viață din Timișoara, 21 martie 2015

Bună ziua și vă mulțumesc, părinte Chișărău, pentru invitația de a vorbi. Eu vin din altă perspectivă să vă spun câteva lucruri despre psihologia femeii care se află înainte de întrerupere de sarcină, înaintea unui avort. Eu împreună cu colegele mele facem consiliere în cadrul clinicii Bega și vorbim cu fiecare pacientă care vine să întrerupă sarcina.

Să știți că nu este ușor să iei această decizie, deci persoanele care vin acolo au motive foarte serioase pentru care vor să facă acest gest. Noi discutăm cu ele, le explicăm și scopul este să le oferim o altă perspectivă. Aceste persoane au nevoie de ajutor, au nevoie de sprijinul nostru, de sprijinul dumneavoastră.

Sunt singure, sunt bulversate, de multe ori nu sunt primite acasă pentru că au o sarcină nedorită, neplanificată. De multe ori partenerul le părăsește sau chiar soțul nu este de acord cu sarcina. De multe ori sunt tineri sau nu lucrează, nu au locuință, nu au servici, deci situația în care se găsesc este disperată, așa o văd ele. Ele cred că, făcând avort în acea zi, în următoarea jumătate de oră sau oră, situația lor se va rezolva și vor scăpa de o problemă, dar nu este așa. Odată cu avortul vin alte și alte probleme.

Însă avem bucuria ca, discutând cu aceste paciente să reușim să vorbim și cu prietenii lor sau cu partenerii lor, cu soții și împreună se ia o decizie. Decizia este a lor. De multe ori trebuie să sară un hop foarte mare, să facă o săritură în gol, știind că nu vor avea bani poate, nu vor avea locuință, nu vor avea servici dacă țin acel copil. Și totuși sunt foarte curajoase și se răzgândesc și reușesc să meargă înainte cu copilul și pleacă acasă. Avem multe paciente care pur și simplu au plecat acasă, au revenit pentru consultații, pentru ținerea sarcinii, pentru analize, pentru ecografie.

Am invitat câteva mame aici, le vedeți cu cărucioarele cu bebeluși. Acești copii nu ar fi existat. Vreau să vă încurajez ca atunci când aveți în jurul vostru persoane care sunt disperate, care sunt cu o sarcină nedorită, să nu aruncați cu pietre în ele, să nu le judecați prea mult. Să știți că este foarte greu pentru o femeie să ia această decizie și are nevoie de o mână întinsă, are nevoie de ajutor și are nevoie de ajutorul nostru.

Am reușit să vorbim în cei 17 ani în care facem această consiliere în spital cu peste 9000 de paciente. Puține sunt cele care au decis să țină copilul față de acest mare număr, dar totuși sunt peste 750 de copii care s-au născut și care nu ar fi existat. Noi ne bucurăm de fiecare persoană, de fiecare mamă care a  reușit să depășească acea problemă, acel necaz din viața ei și să meargă înainte. Să știți că fiecare copil nu vine la întâmplare, chiar dacă ele cred că este un accident, chiar dacă au crezut că au călcat pe bec și nici măcar nu mai știu când au rămas însărcinate, împreună reușim să depășim acele momente și copiii ajung să le împlinească viața, să-i iubească, să-i păstreze, să le ofere educație și iubire și dragoste mai departe.

Eu vreau să vă mulțumesc pentru toți cei care ați venit aici pentru că glasul vostru este practic glasul acelor copii care nu pot să spună nimic deocamdată, dar să știți că fiecare persoană, fiecare glas contează. Cu cât suntem mai mulți care milităm pentru vocea acestor copii nenăscuți, eu cred că vom avea succes și cred că încet încet se va schimba mentalitatea în România. Aici este problema noastră, să schimbăm mentalitatea oamenilor că o sarcină nu este o criză, o sarcină nu este capăt de drum, o sarcină este un început, este un copil care are dreptul să se nască în primul rând, dar și care dorește să trăiască la fel ca și noi.

Vă mulțumesc foarte mult!