Marxismul cultural – o amenințare la adresa familiei

Dr. Anca-Maria Cernea, Asociația Medicilor Catolici din București,
Discurs rostit la Forumul pro-life din Roma, 7 mai 2016 – Rezumat, Partea I

Atacurile împotriva familiei nu sunt simple provocări contemporane, care pot fi explicate prin factori socio-economici, ci au rădăcini mult mai adânci care trebuie căutate în plan spiritual – după cum spune Sf. Apostol Pavel: Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Ef.6:12)

Din păcate războiul împotriva familiei și împotriva vieții umane inocente se desfășoară chiar în interiorul Bisericii,”fumul lui Satana a pătruns în Biserică”, cum zicea John Smeaton, președintele SPUC (Societatea pentru Protecția Copiilor Nenăscuți, Marea Britanie).

Astfel se pot discerne două tipuri de predici în Biserică, după cum spune filozoful brazilian Alvaro de Carvalho: una este complet ideologică, practic, în favoarea ”principalităților și a puterilor”. Cealaltă este în mod excusiv îndreptată împotriva imoralității sexuale, a corupției materiale, a consumerismului și a altor păcate pământești – ceea ce înseamnă că ele combat exclusiv ”sângele și trupul”, și nu ”principalitățile și puterile”.
1. Războiul împotriva familiei și a vieții umane inocente
Deseori auzim în Biserică că atacurile împotriva familiei sunt cauzate de consumerism, hedonism, grupuri de interes dirijate de dorințe crude de profit material, uitând de spiritul celui rău.
Însă consumerismul și individualismul nu sunt cauzele, ci doar factori favorizanți, care slăbesc rezistența morală a oamenilor și societăților.
Dr. Cernea demonstrează cum avortul, divorțul neîntemeiat, dezincriminarea homosexualității și educația sexuală radicală în școli au fost mai întâi introduse de regimul comunist sovietic.
De asemenea originea educației sexuale perverse în America prin Alfred Kinsey în anii ‘60 este de sorginte comunistă. Iar prietenul acestuia Harry Hay a fondat prima organizație de drepturi homosexuale în SUA în 1950, membrii căreia erau toți membrii Partidului Comunist American – administrat direct de Moscova!
Nu este un fenomen spontan, ci aici este vorba despre un război condus de ideologia gnostico-revoluționară împotriva civilizației iudeo-creștine, care a fost planificată și dirijată de peste un secol, conducând la situația actuală. Iar instrumentele lor umane sunt cei care decid în deplină cunoștință de cauză să-i slujească lui Satana, iar alții joacă doar rolul de tovarăși de drum utili. În categoria ultima deseori găsim oameni de bună-credință, deseori creștini; căci scris este că ”copii acestei lumi sunt în generația lor mai înțelepți decât copiii luminii” (Lc 16:8).
Richard Wurmbrandt demonstrează în studiul său ”Marx și Satana” cum Karl Marx era de-a dreptul un devotat adorator al diavolului. Marx nu nega existența lui Dumnezeu, ci dorea să-i ia locul!

”Ideologia este o eroare a naturii umane. Ea pretinde a poseda o explicație completă a realității și a oferi mântuire aici, în lumea aceasta prin mijloace umane și fără Dumnezeu”. Aceste ideologii n-au construit nici o cultură, ci doar le-au distrus pe cele existente. După cum nazismul e o inversare a iudaismului, așa a fost comunismul o inversare satanică a creștinismului.

Sf. Frecioară de la Fatima a avertizat în 1917 lumea că erorile Rusiei se vor răspândi în lumea întreagă.
Comunismul s-a răspândit pe două căi: prin invazie militară, câmpuri de concentrare, închisori, poliție politică și teroare guvernamentală, ucigând o sută de milioane de oameni pe timp de pace. Cealaltă cale este prin subversiune culturală insidioasă, care caută distrugerea rezistenței morale a lumii libere.

Erorile Rusiei n-au încetat în răspândirea lor după desființarea Uniunii Sovietice.
Astăzi ele pretind să reinventeze familia, identitatea sexuală și natura umană.

Ceea ce au în comun cele două forme de marxism este aceeași ură pentru ordinea realității și dorința a o distruge.

O strategie insidioasă este propusă în acest sens de Antonio Gramsci, care vorbește despre obținerea ”hegemoniei culturale” prin ”mutații graduale și imperceptibile în limbaj și în structurile sociale introduse cu ajutorul unor tovarăși precum actori sau alte celebrități, precum și prin crearea unor false majorități, infiltrare și dominarea instituțiilor, a mass mediei, a educației și – cel mai important – a Bisericii Catolice! Astfel încât într-o bună zi oamenii să se trezească într-o societate comunistă fără să-și dea seama cum au ajuns acolo.”

Mulți oameni din Occident, exasperați de decadența și de înfrângerile războiului cultural, caută aliați în rândul inamicului, pe care îl idealizează – căci ei ignoră realitatea acestor regimuri, sub influența propagandei și a propriilor lor iluzii despre un cer exotic și securizat, în care ordinea și virtutea să fie protejate de către stat.

Cel puțin Occidentul are șansa să mai fie încă un câmp de luptă. În țările comuniste opozanții politici sunt uciși sau băgați la închisoare.

În Rusia n-a existat nici o dreptate pentru crimele comuniste, nici o examinare a conștiinței, nici o remușcare, precum nu există nici o dovadă că uriașa structură a KGB-ului ar fi fost dizolvată.
Și astăzi Rusia prezintă cea mai mare amenințare la adresa păcii în lume.

Mulți occidentali ignoră apelurile episcopilor ucrainieni (romano- și greco-catolici), admirându-l pe Putin ca și un apărător al vieții!

În Occident cel puțin se mai poate lupta pentru dreptate, deci civilizația occidentală de sorginte creștină este singura noastră șansă.