Părinți, fiți vigilenți!

Discursul dnei Antonia Tully din Marea Britanie, de la SPUC, la Biserica greco-catolică Sf. Maria Regina Păcii din Timișoara, din 19 martie 2015
Mulțumesc foarte mult pentru această prezentare, este o mare plăcere pentru mine să fiu aici în această frumoasă biserică din Timișoara, la prima mea vizită în România. Vă voi vorbi astăzi despre situația pe care o avem în Marea Britanie referitoare la educația sexuală din școlile noastre și voi vorbi în special despre tipul de educație oferit copiilor în școlile primare. între 5 și 11 ani, iar scopul discursului meu este de a vă avertiza, cetățeni ai României despre ceea ce s-ar putea întâmpla în școlile voastre dacă veți permite educația sexuală în școlile voastre.

Să trecem în revistă ce se întâmplă în școli. Multe din programele care sunt prezentate copiilor din ciclul primar cu vârste între 5 și 11 ani sunt materiale foarte explicite despre aspecte sexuale. Astfel de materiale se predau și se prezintă copiilor. Un alt punct critic este că în multe școli părinții sunt excluși, nu li se arată ceea ce li se va arăta copiilor lor. Ca rezultat, am auzit de la părinți din întreaga țară care m-au contactat pentru sfat și sprijin și mi-au spus cât de traumatizați au fost copiii lor despre acest tip de educație sexuală.

În perspectivă, nu toate școlile primare din Marea Britanie, dar multe, chiar și în unele școli creștine, catolice și anglicane avem această educație sexuală foarte explicită. Ce vă arăt aici este un program pentru școli numit „Living and growing“. Este unul din programele cele mai răspândite programe predate în școlile primare britanice. A fost produs de o companie de televiziune, Channel4, deci este o prezentare foarte ingenioasă, dar să vedem ce conține această prezentare. Constă în 3 părți. În prima parte pentru copiii mai mici aceștia sunt învățați despre organele lor sexuale apoi li se prezintă un act sexual, descriind și arătând în detaliu actul sexual, iar rezultatul acestei abordări face din actul sexual o normalitate pentru copii, dar sexul nu este normal pentru copii. Nu este un lucru la care ei se vor gândi în mod natural.

Acest tip de educație pătrunde în viața copilului cu informații și imagini pentru copilul nu este pregătit. Pe ecran este o foaie de lucru din acest program pentru copii între 5 și 7 ani. Aici copiii trebuie să numească părțile corpului unui băiat și ale unei fetițe, inclusiv organele sexuale. Acest material este destinat copiilor care nu se gândesc în mod normal la organele lor sexuale, nici părinții nu le vorbesc încă despre ele. Ce se întâmplă aici este că spațiul personal al copilului este invadat, iar părțile ascunse ale corpului copilului sunt descoperite.

O altă parte a acestui program cum spuneam la început, le prezintă copiilor actul sexual. Acest program acoperă toți anii școlari, sunt trei manuale de lucru pentru copii și o colecție de DVD-uri cu videoclipuri de 15 minute. Unele sunt din viața reală, altele sub formă de desene animate. Vă voi arăta câteva fragmente din aceste desene care prezintă copiiilor actul sexual. Copiii văd bărbatul și femeia care se urmăresc în jurul patului. În a treia poză pe este prezentat un cuplu în timpul actului sexual în diferite poziții, iar o voce pe fundal descrie ceea ce se întâmplă. Unul din cele mai sinistre aspecte al acestui film arătat copiilor este vocea unui copilaș pe fundal care spune: „ce fericiți par, nu-i așa?“ Pentru mulți copii care văd aceasta și aud comentariul copilașului despre cât de fericiți par este foarte confuz pentru un copil deoarece sexul te va face fericit dacă esti un adult căsătorit. Nu te va face fericit dacă ești un copilaș. Așadar ei transmit un mesaj sinistru copiilor.

Când am această discuție cu părinți și îi întreb care va fi impactul acestui tip de film asupra copilului tău? Ei cred că este un joc, o grijă, o glumă, ceva de care să se teamă și când vorbesc cu părinții ai căror copii au văzut acest film unul din lucrurile pe care îl aud adesea este cât sunt de chinuiți deoarece odată ce unele imagini au rămas în căpșorul copilului nu le mai poți scoate de acolo.

De obicei aud de la părinți că băieții care văd actul sexual cred că este o glumă, un joc și râd de el, iar fetițele se îngrijorează. O mamă mi-a spus: „fetița mea nu poate adormi seara, crede că trebuie să facă acel lucru și este doar o fetiță“. Nu putem subestima sau supraestima impactul acestor materiale asupra copiilor. Este o violare a inocenței copilului, distruge reținerea copilului față de sexualitate în mod normal copilului i-ar fi rușine de teme sexuale deoarece nu sunt pregățiți, creierul lor nu poate procesa acest tip de informație la o vârstă atât de fragedă. Este contrar dezvoltării normale a copilului, iar când o școală prezintă un astfel de material copiilor, copilul este prins între școală și familie și știu că părinții nu ar fi de acord să văd acest film, dar copilul este urmărit, trebuie să vadă aceste lucruri.

Una din criticile care se aduc în Marea Britanie a modului în care este transmisă educația sexuală este modul în care sunt tratați părinții. Este adevărat că în unele școli există o relație bună între părinți și școală care le explică cum se va preda acest subiect, iar părinții văd înainte ce se întâmplă. Materialul este delicat, îi implică pe părinți în a-i învăța pe copii aceste lucruri. Când vine vorba despre aceste filme grafice, deseori școlile nu le arată părinților conținutul deoarece știu că părinții nu ar fi de acord, deci deseori părinții se află în conflict cu școlile, ceea ce nu este bine.

 Mai ales în Marea Britanie, cei care crează politicile despre ceea ce ar trebui predat în școli îi ignoră pe părinții. Ei nu sunt văzuți ca primii educatori ai copiilor lor, ca persoanele cele mai potrivite pentru a discuta cu copiii lor despre aceste probleme. Ce auzim de la Departamentul Pentru Educație din Marea Britanie este că trebuie să avem experți antrenați pentru a le vorbi copiilor despre probleme sexuale, iar mass-media continuă să spună că părinților nu le place să vorbească despre sex cu copiii lor, că părinții nu pot vorbi cu copiii lor despre sex, dar acesta este un mit. Fiecare părinte al unui copilaș poate răspunde întrebărilor pe care micuțul i le pune, poate vorbi normal, natural în intimitatea căminului lor, despre orice probleme sexuale pe care copilul le-ar putea pune în discuție. Acasă, părinții nu le arată copiilor desene animate cu actul sexual. Deci ceea ce vă arăt aici este ceea ce vă spuneam despre părinții care se revoltă.

Aici este o fotografie ce a apărut într-un ziar local din Marea Britanie, iar băiatul din față este un tată la acea școală primară, el i-a anunțat pe ceilalți părinți, avertizându-i cu privire la acest film din programul „Living and growing“ deoarece școala nu le spusese ce se întâmplă. În spate este directorul care îl scoate din școală și vrea să închidă porțile

Acesta era un părinte care încerca să-și protejeze propriul copil și pe alții.

Acum vreau să vă vorbesc despre motivele educației sexuale și dacă aici în România se planuiește introducerea educației sexuale în școli, acestea sunt argumentele pe care veți începe să le auziți pentru a încerca să vă convingă că trebuie să aprobați programe despre educația sexuală în școli. În primul rând sarcinile în rândul adolescentelor. Argumentul este că trebuie să avem mai multă educație sexuală de la vârste fragede pentru a reduce sarcinile în rândul adolecentelor. Al doilea motiv ar fi trebuie să îi învățăm pe copii despre sexualitate pentru a-i proteja de abuzul sexual. Al treilea motiv, cel mai recent pentru justificarea educației sexuale obligatorii în școli este violența homofobă.

Vom trece în revistă aceste 3 motive: în primul rând sarcina în rândul adolecentelor. Vreau să vă atrag atenția asupra faptului că nu există nicio dovadă că educația sexuală din școli reduce frecvența sarcinilor la adolescente. Tot auzim acest lucru, iar studii din Marea Britanie, studiile din America sau alte țări susțin că sarcinile la adolescente sunt mai puțin frecvente datorită educației sexuale. În Marea Britanie s-a înregistrat o scădere a sarcinilor la adolescente din 2008, dar dacă privim la cauze acestea sunt folosirea contraceptivelor cu o peroadă mai îndelungată de acțiune în corp. Un alt motiv îl reprezintă imigrările unor familii care vin în Marea Britanie cu valori familiale puternice. Și acest lucru a influențat scăderea ratei sarcinilor în rândul adolescentelor. Un alt factor este nivelul educației. Mai mulți elevi ce absolv școala având o calificare își îndreaptă atenția lor mai mult spre munca intelectuală decât viața socială și activitatea sexuală.

În mod interesant am văzut în paralel și o scădere a consumului de alcool și abuzul de droguri. Nu vedem însă că acest declin se datorează educației sexuale din școli. Un alt motiv, abuzul sexual asupra copiilor. Să explic puțin contextul. În ultimii ani, în Marea Britanie, abuzul sexual al minorilor a fost o problemă gravă. Toți sunt foarte îngrijorați, am avut 3 scandaluri grave de pedofilie al copiilor abuzați sexual. Ca rezultat, toți sunt nervoși și acum aud că trebuie să aibă educație sexuală pentru copii pentru a preveni abuzul sexual, deci trebuie să-i arăți părțile corpului, să-i vorbești despre actul sexual pentru că aceasta îi va proteja. Din nou, nu este nicio dovadă că acei copii care nu primesc educație sexuală în școli sunt vulnerabili abuzurilor sexuale. Când această afirmație este făcută de o autoritate care susține că astfel copiii pot fi protejați, că sunt mai vulnerabili dacă nu primesc această educație sexuală.

 Eu am început să întreb astfel de autorități: „Arătați-mi dovezile! Care sunt dovezile?“ Există două organizații mari în Marea Britanie care investighează abuzurile sexuale asupra minorilor și mi-au spus: „Nu avem dovezi“. „Nu avem dovezi cum că acei copii care nu primesc educație sexuală la școală sunt mai vulnerabili la abuz“. Din punct de vedere logic un copil care are părinți care îl învață despre sexualitate, un copil cu părinți care îl protejează nu va fi vulnerabil abuzului sexual. Din păcate, acei copii care sunt deja într-o situație vulnerabilă în familie de exemplu, dacă au avut această educație sexuală explicită în care și-au explorat organele sexuale, aceasta îi va face și mai vulnerabili. Este ceva ce trebuie să respingem.

Mai există și un alt motiv că avem nevoie de educația sexuală pentru a opri violența homofobică. În 2013, Marea Britanie a adoptat o lege care permite căsătoria între persoane de același sex. Mulți au fost împotrivă, dar primul ministru a fost hotărât să întroducă această lege și acum se oficiază căsătorii între persoane de același sex. În organizația mea, am avut 2 motive principale prin care ne opunem căsătoriei între persoane de același sex.

1. pentru că suntem o organizație pro-vita și considerăm căsătoria drept mediul cel mai protejat pentru copilul nenăscut: un bărbat și o femeie, căsătorie pe viață, este mediul cel mai protejat; copilașii nenăscuți, concepuți în afara căsătoriei sunt de 3-4 ori mai predispuși să fie avortați; luptăm puternic pentru a apăra căsătoria.
2. dacă s-a aprobat legea între persoane de același sex, primele ținte care să promoveze căsătoria între persoane de același sex și îndoctrinarea căsătoriei între persoane de același sex vor fi copilașii din școli; peste 2 ani, aceasta este situația.

Ceea ce vă arăt aici, cartea cu copertă verde „Provocând homofomia în școlile primare“ este un program introdus deocamdată într-un număr mic de școli primare, dar ne străduim să-l scoatem din acele școli până nu se răspândește și la altele. Acest „CHIPS“ (inițialele în limba engleză pentru titlul „Provocând homofomia în școlile primare“) folosește cărți colorate cu povești pentru copii pentru promovarea ideii: „căsătoria între persoane de același sex este echivalentul căsătoriei între persoane de sex opus“. Deci un bărbat și un bărbat, o femeie și o femeie este la fel cu un bărbat și o femeie. Aceste idei sunt inserate în clasă în mințile tinere receptive.

De exemplu, una din fotografiile de pe ecran este o rescriere a unei povești în care prințul, în loc să se căsătorească cu o prințesă, se căsătorește cu un alt prinț. Un alt element forte din acest program este transgederismul. Poți fi un băiat care vrea să fie fată sau o fată care vrea să fie băiat și avem o carte de povești „Băiatul meu prințesă“ în care este vorba despre un băiețel care dorește să devină fetiță care vrea mereu să se îmbrace ca o fetiță. Altă carte „10.000 de rochii“. Un băiețel visează 10.000 de rochii pentru că vrea tot timpul să fie o fetiță. Este un atac permanent la inocența unui copil, identitatea copilului. Este complet confuz, iar mesajul pe care îl oferă „De ce să nu îl lăsăm pe băiețel să se îmbrace ca o fetiță? Rănește pe cinva? Lăsați-l! Cui îi face rău?“ Ei bine, se rănește pe sine însuși. Părinții știu că de vor lăsa un băiețel de 7,8,9,10 ani să se îmbrace ca o fată se îndreaptă spre o situație periculoasă. Este precum un părinte ar avea un copil care se joacă pe marginea prăpastiei. Îl va lăsa acolo? Nu, merge și îl ia de acolo, chiar dacă acel copil plânge și nu vrea să fie luat de acolo. Părintele face acest lucru pentru binele copilului. Părintele poate prevedea unele lucruri. Acestea sunt doar câteva exemple despre tipul de manipulare a copiilor pentru a-i face să gândească într-un mod nenatural.

În următoarea poză mă aflu alături de 3 părinți la școala în care se predă acest program „CHIPS“. Au adunat semnături de la mai mult de jumătate din părinții din școală. Am mers la primărie pentru a protesta cu aceste semnături. Puteți vedea cameramanul, am apărut la televizor. În Marea Britanie s-a trasat linia de bătaie. Pe de o parte sunt politicienii, departamentul pentru educație, autoritățile locale din țară, cei care fac legile, toți împing educația sexuală și homosexuală în școli. De cealaltă parte, avem grupurile pro-vita precum cel pentru care lucrez eu, grupurile pro-familie, mai presus de toate, avem părinții care se afirmă din ce în ce mai mult și spun: „nu, nu vrem asta pentru copiii noștri“. Părinții sunt cea mai puternică forță pe care o avem care poate să oprească această invazie din școli.

La nivel local și național noi propunem recunoașterea părinților ca primii educatori ai copiilor lor. Părinții trebuie să vorbească cu copiii despre aceste probleme importante și intime. Școlile pot avea un rol în susținerea părinților să îi încurajeze să vorbească cu copiii lor, dar nu să preia rolul lor. Nu trebuie să se facă nicio prezentare în școli în școlile primare despre aspecte sexuale. Aceasta este agenda noastră pe care încercăm să o promovăm, o bună strategie în școli.

În Marea Britanie urmează, după cum poate știți, un important tur de alegeri. Am studiat ce spun diferitele partide politice și suntem destul de siguri că, indiferent care partid va câștiga alegerile, educația sexuală va fi obligatorie în școli. Noi luptăm puternic împotriva acestui lucru, iar dacă educația sexuală va fi obligatorie, în cele din urmă, părinții nu vor putea să-și retragă copiii de la lecțiile pe care nu le consideră acceptabile, iar acel număr mic de școli în care nu se face educație sexuală va trebui să o facă. Adevăratul pericol de a face educația sexuală obligatorie mă tem că va fi educația sexuală foarte explicită în școli, de aceea ne opunem și cred că veți risca foarte mult aici în România dacă educația sexuală va fi obligatorie în școli veți fi inundați cu această educație sexuală explicită, coruptă, ce va veni în școlile voastre. Influențe vor veni din afară, sunt sigură.

În orice caz, să continuăm. Există un număr de protocoale internaționale care recunosc primatul părinților, de exemplu această Convenție Europeană a Drepturilor Omului care afirmă: „Statul va respecta dreptul părinților de a asigura o astfel de educație în conformitate cu convingerile lor religioase sau filosofice.“ Deci acesta este un protocol important. Convenția UE a Drepturilor Copilului: „Părinții sau tutorii dețin principalele responsabilități pentru creșterea copiilor“, nu școlile sau statul cresc copiii, ci părinții și tutorii, iar acest lucru este foarte clar menționat acolo, deoarece trebuie urmărit întotdeauna interesul copilului. Cei mai mulți părinți vor face acest lucru în mod natural, vor urmări ce e mai bine pentru copil.

Iar Declarația Universală a Drepturilor Omului (Art. 26): „Părinții au dreptul să aleagă tipul de educație care li se oferă copiilor lor“. Deci părinții nu trebuie să-și supună copiii unui tip de educație pe care nu îl doresc. Din păcate, aceste protocoale internaționale nu sunt respectate în Marea Britanie, dar cred că pentru o țară precum a voastră, unde puteți atrage atenția politicienilor voștri asupra acestor documente, dar mesajul meu astăzi pentru părinții din România este să fie în gardă, să fie vigilenți în această privință.

Implicați-vă în educația copiilor voștri, vorbiți cu profesorii lor despre acest lucru, exprimați-vă opiniile, vorbiți cu politicienii voștri, scrieți-le despre această problemă și asigurați-vă că problema educației sexuale nu va fi o surpriză pentru părinți, ci să fie bine informați, deoarece nu vreți să se repete ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie unde mii de copii au fot supuși acestui tip de educație sexuală care a avut un efect foarte negativ, sexualizându-i înainte de a fi pregătiți. Nu aceasta este generația pe care vrem să o creștem pentru viitor.

Cu o companie precum Channel4 ce propune acest tip de materiale, cred că au fost mult influențați de lobby-ul pentru educația sexuală. Sunt multe grupuri în Marea Britanie care au acest tip de ideologie, că aceasta e ceea ce trebuie produs. Cred că aceste companii mi-au inspirat idei. BBC are o prezentare video despre educația sexuală la fel de rea precum acesta, este ideologia pe care o adoptă. Cred că sunt câțiva oameni care gândesc original și sincer că este o abordare bună, dar refuză să privească la dovezi, persistă în militarea și apărarea acestei abordări a educației sexuale, dar nu iau deloc în calcul dovezile. Acestea arată că nu își ating niciunul din scopurile susținute. Cred că acesta este răspunsul meu.

Dacă mai sunt întrebări…

Vrem să îi încurajăm pe părinți să facă acest lucru și cred că în unele familii se întâmplă așa. Unii părinți vor vorbi cu copiii lor despre probleme sexuale, dar cred că mulți părinți au nevoie de încurajare, chiar și o minimală literatură pentru a-i ajută să deschidă subiectul. Copiii își pot trăi copilăria fără aceste informații.

Eu am 6 copii, fiecare este diferit, unii pun întrebări de mici. Le răspunzi, durează câteva minute. Apoi fug să se joace după ce li s-a răspuns la întrebare. Altora nici nu le trece prin cap să pună astfel de întrebări, dar pe măsură ce trec de 10 ani, orice mamă poate discuta cu fiica ei despre menstruație. Și este mult mai bine dacă mama vorbește despre acest lucru cu fiica ei, decât stând într-o clasă cu alți 30 de elevi, auzind de la profesor. Dacă părinții sunt încurajați să aibă aceste discuții cu copiii lor când aceștia sunt mici, când le spun „dacă îți faci griji, dacă ai vreo întrebare despre sexualitate poți să-mi spui“ acest lucru creează o relație bună și întipărește în mintea copilului faptul că „pot merge la mama“ și nu începe să caute pe internet unde poate vedea cine știe ce lucruri.

Dacă educația sexuală este o conspirație împotriva familiei și a Bisericii? Da, cu siguranță subminează familia. Le ia părinților autoritatea, subminează viața de familie și cu siguranță este împotriva învățăturii Bisericii. Învățătura Bisericii spune că numai părinții ar trebui să discute cu copiii lor despre aceste probleme. Vă recomand o carte editată de Academia Pontificală pentru Familie, „Adevărul și semnificația sexualității umane“ este un document foarte frumos, prezintă abordarea Bisericii în această privință și decrie cum copilul de la vârsta de 3 ani până la pubertate, este o etapă delicată din dezvoltarea copilului, numită perioadă de latență care îi poate face rău copilului dacă este perturbată mai ales de astfel de informații sexuale. În plus, trăim într-o cultură foarte sexualizată, prin televizor, reviste, afișe pe stradă, internet, dar părinții trebuie să-și protejeze copilașii de aceste lucruri și să nu se aștepte ca copilul să meargă la școală și să i se arate de către profesor. Deci, da, cred că este un atac asupra Bisericii și a vieții de familie.

Recomandarea mea către familiile tinere ar fi să petreacă mult timp, gândind, vorbind și rugându-se pentru a construi o puternică cultură în familiile voastre. Familiile trebuie să construiască o cultură mai puternică decât cultura din afară pentru ca copiii de la o vărstă fragedă să aibă o bună comunicare cu părinții lor, să știe că părinții sunt foarte interesați de ei, să existe desigur și o disciplină în familie unde copilul învață autocontrolul. Dacă un copil nu este niciodată constrâns, el nu își va putea exersa autocontrolul ca adolescent. Toate aceste lucruri cred că le cunoașteți. Sfatul pe care soțul meu și cu mine l-am pus la inimă când copii noștri erau mici era economia de a crește copii, plătești acum sau plătești mai târziu. Dacă plătești mai târziu este întotdeauna mai scump. Investiți, investiți, investiți în copilașii voștri, gândiți-vă la copilaș „Cum vreau să se comporte acest copil?“ Acest copil de 5 ani se va comporta așa și la 15, 20, 25 de ani. Copilașii drăguți la 5 ani nu sunt drăguți la 15. Vrem să le dăm copiilor acea putere interioară, dar și părinții au un drept să ceară ca societatea să îi susțină, ca societatea să nu submineze ceea ce fac ei. Vor ca Biserica să îi susțină, școala să îi susțină și ca statul să îi susțină și mă tem că statul britanic nu îi sprijină pe părinți în prezent. În multe cazuri am observat că Biserica nu îi sprijină pe părinți în modul în care ar trebui, deci părinți au o sarcină grea.

Vă mulțumesc foarte mult!