Venirea lui Cristos a început deja?

Domnul se manifestă în mod treptat în timpul venirilor Sale
30 aprilie 2026       
Cateheza Pr. Pablo Martin Sanguiao

Ave Maria!   

Dragi frați, am celebrat Învierea Domnului, întoarcerea Sa glorioasă din moarte la viață: „²⁵Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi” (In 11, 25). El a intenționat nu doar să Se readucă la viață pe Sine, ci să ne readucă şi pe noi toți, care suntem Trupul Său Mistic.  El a intenționat nu doar învierea trupului, ci şi a Planului veșnic al lui Dumnezeu. El a spus: „Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Matei 28, 20). Dar pentru Iubirea Sa, nu era suficient să fie cu noi; dorința Lui este să fie în noi pentru a ne conduce să fim noi înșine în El; nu doar să facă lucrurile noastre cu noi, ci să ne învețe să facem lucrările Sale cu El și în El și să trăim Viața Sa. Aceasta este Împărăția Lui.

Isus S-a înălțat la Cer „la dreapta Tatălui” și a spus: „ ³ Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. ⁴ ” (In 14, 3-4). Astfel, El S-a dus și, în același timp, este mereu cu noi și se va reîntoarce să fie în noi. Pentru a intra în acest mister al Prezenței vii și actuale a lui Isus (care nu este doar amintire) și, în același timp, al Venirii Sale viitoare și dorite – două lucruri care la prima vedere par contradictorii – trebuie să ținem cont de relația, misterioasă pentru noi, care există între timp și veșnicie, timpul fiind doar o dimensiune proprie creaturii, aici pe pămȃnt.

Un alt mister care ne depășește infinit și pe care nu-l putem înțelege niciodată pe deplin este reprezentat de felurile diferite în care Isus Cristos este Prezent: înainte de toate, El este omniprezent cu Divinitatea Sa (ba chiar, nu doar că este prezent peste tot și în toate lucrurile, ci că totul este prezent în El).

Mai mult, El a fost prezent cu Umanitatea Sa, în locurile și timpul istoric al vieții Sale pe pământ. Și cu Umanitatea Sa glorificată, El este fizic în Cer și, în același timp, pe pământ cu prezența Sa reală în Euharistie, în care Isus este prezent cu toate momentele vieții Sale istorice și cu Răscumpărarea Sa; există o altă prezență (diferită) a Sa în celelalte Sacramente. Apoi, există prezența Sa cu noi „când doi sau trei dintre noi suntem uniți în numele Său”; prezența Sa când se citește Cuvântul Său; prezența Sa în frații Săi când le facem bine sau rău; prezența Sa în suflet în Har… Există atât de multe feluri diferite de a fi prezent, cu excepția păcatului. Prin urmare, sunt diverse vizitele Sale de-a lungul timpului sunt diverse:

una a fost venirea Sa în Întrupare, ca Mântuitor, la „împlinirea timpurilor”; alta a fost venirea Sa glorioasă în Înviere, când S-a întors din moarte la viață; apoi venirea Celor Trei Persoane Divine în cei care Îl iubesc, pentru a-Și face Locuința în ei; venirea Sa la noi în Euharistie, pentru a forma în noi Viața și Împărăția Sa; a doua Sa venire glorioasă, ca Rege („Parusia”), pentru a avea Împărăția Sa la „sfârșitul timpurilor; în final, ultima Sa venire, pentru Judecata de Apoi de la sfârșitul lumii sau al istoriei, care, mai mult decât o venire, va fi dezvăluirea Sa definitivă.

Isus compară venirea Sa de a domni cu Întruparea Sa de a răscumpăra; prin urmare, El spune implicit că venirea Sa glorioasă (glorioasă după Dumnezeu) este deja o realitate actuală. Există o paralelă între modul în care a venit El în Întrupare, modul în care S-a întors la viață în Învierea Sa și modul în care Se reîntoarce în venirea Sa ca Rege.

El o spune în acest pasaj din 21 octombrie 1929 (Volumul 27):

 „Fiica Mea, Voința Mea Divină domnește şi este comparată cu Mine, Cuvântul Veșnic, care, coborând din Cer, M-am închis în pântecele Mamei Mele Cerești; cine știa ceva despre asta? Nimeni, nici măcar Sfântul Iosif, la început, nu știa de conceperea Mea şi că stăteam deja în mijlocul lor; doar Mama Mea inseparabilă ştia bine totul. Astfel, marele semn prevestitor al coborârii Mele din Cer pe pământ a avut loc și în realitate, iar în timp ce cu imensitatea Mea existam peste tot, – Cerul și pământul erau cufundate în Mine – cu persoana Mea eram închis în pântecele matern al Reginei Neprihănite nimeni altcineva nu Mă cunoștea; eram ignorat de toți.” 

În Întrupare, Isus era deja pe pământ, în mod real prezent și viu în sânul Mamei Sale (ba chiar Preasfânta Fecioară Maria l-a conceput din Iubire Divină în Inima Sa virginală încă din primul moment al imaculatei ei zămisliri și doar așa l-a putut concepe în sânul ei în momentul BuneiVestiri). Isus a trăit ascuns în ea timp de nouă luni: doar ea știa acest lucru. Mai târziu, Elisabeta și Ioan, aflat în sânul mamei lui, au aflat despre asta în momentul Vizitării; Iosif a aflat apoi despre asta când un înger i l-a revelat în vis. Isus se afla deja în lume, dar lumea nu știa nimic. Când s-a născut, ştiau păstorii sărmani din Betleem, și la scurt timp după aceea, bătrânii Simeon și Ana lui Fanuel, și apoi Magii… câțiva oameni, și așa a fost pe tot parcursul vieții Sale ascunse.

La vârsta de 30 de ani, Isus a început să se dezvăluie, începând cu Botezul Său în Iordan. Discipolii Săi acceptau treptat revelarea Sa, dar nu înțelegeau cu adevărat cine e Isus… Au înțeles doar atunci când Isus a plecat în Înălțarea Sa la Cer și nu l-au mai văzut. La fel, a fost şi în Învierea Sa, când Isus s-a întors din morți, a devenit din nou prezent și viu, dar numai Mama Sa știa acest lucru; era din nou cu ea și trăia în ea. Totuși, doar câteva ore mai târziu i s-a arătat Mariei Magdalena și apoi celorlalți discipoli. În timpul zilei, i s-a arătat lui Petru (pentru a transmite Bisericii îndatoririle şi recunoaşterea ca succesoare, precum şi Răscumpărarea împlinită), iar seara s-a revelat celor doi discipoli din Emaus și la scurt timp după aceea Apostolilor din Cenacol.

Astfel, întoarcerea Sa a fost una, iar aparițiile sau manifestările Sale către diverșii discipoli au fost altceva, și toți, așa cum se întȃmplă de obicei, nu l-au recunoscut la început; Învierea trebuia să înceapă să intre în ei și să-i transforme, ca să-L poată recunoaște pe Domnul. – Și așa trebuie să fie la a doua Sa glorioasă Venire ca Rege.

El continuă spunând în fragmentul citat mai sus: „…Și iată, fiica Mea, primul pas de comparație dintre Mine, Cuvântul Divin, când am coborât din Cer și Voința Mea Divină care face primul Său pas pentru a veni să domnească pe pământ.  Așa cum Mi-am îndreptat primii pași către Fecioara Maică, tot așa [Voința Mea] a făcut primii pași în tine; pe măsură ce ți-a cerut voința ta și tu i-ai cedat, Ea și-a format imediat primul act de concepere în sufletul tău și, pe măsură ce ți-a manifestat cunoștința Sa, dându-ți multe înghițituri divine, și-a format viața și a dat începutul formării împărăției Sale. Dar cȃţi n-au știut nimic atât de mult timp!  Nimeni, altcineva decȃt Eu și cu tine eram în cunoștință de ceea ce se întȃmpla și după un timp, reprezentantul meu știa ce se întâmpla în tine, cel care te îndruma, simbol al reprezentantului Meu Sfântul Iosif, care urma să-Mi fie tată printre creaturi [și] care înainte de a ieși din pântecele matern a avut marea onoarea și darul de a ști că Eu eram deja în mijlocul lor.”

Domnul a trebuit să-Și formeze Viața Sa completă (ca Mântuitor) și un nou mod de a fi prezent și viu într-o creatură, aleasă și pregătită de El, şi anume Luisa, pe care o cunoaște drept „mica fiică a Voinței Divine”.

După ce a pregătit suficient Împărăția Sa în ea și începând cu ea, abia atunci Duhul Sfânt a inspirat Biserica să instituie sărbătoarea lui Cristos Rege, în 1925. Dar, ca și în celelalte două Veniri, cine știa? Puţin cȃte puţin, s-a arătat doar în câțiva, în cei mici : unii „păstori” (diverșii Confesori ai Luisei și Sfântul Hannibal M. di Francia, primul fiu spiritual al Luisei, cenzorul Scrierilor, care a făcut primele publicații). Apoi, alții și alții au fost luminați de acest har extraordinar și au început să înțeleagă, dar doar câțiva au realizat noua Prezența vie a Domnului ca Rege, și aceasta în măsura în care Voința Divină devine vie în ei, în măsura în care se „golesc” de ei înșiși, de propria lor vrere umană, pentru a se umple de El…

Între timp, în ultimii ani asistăm la o răspândire surprinzătoare în întreaga lume a numelui Luisei Piccarreta și a Scrierilor ei… Poate că va exista multă superficialitate, dar a răsărit prima rază de Soare și cine o poate opri?  

„Cunosc faptele tale. Iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă şi nimeni nu poate s-o închidă pentru că, ! ” (Apocalipsa 3, 8). Acest timp – putem spune, începând cu 1925, de la sărbătoarea Cristos Rege – este ca un timp al sarcinii pentru Sfânta Biserică, înfățișată în Femeia glorioasă din (Apocalipsa 12, 1-2) („¹ Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele. ² Ea era însărcinată; striga în chinurile naşterii, frământându-se să nască.”).

Nu e Sfânta Fecioară ci Sfânta Biserica sărmana, care geme în durerile nașterii, nașterea lui Cristos Rege.  Și este marea noastră responsabilitate să facem să crească în noi această Împărăție a Voinței Divine, începând cu cunoașterea Sa, care trebuie să devină viață în noi, pentru ca astfel să vină momentul în care să nu mai poată rămâne ascunsă. Așa cum în celelalte două Veniri, în care Întruparea a fost una și Nașterea altceva, Învierea a fost una și aparițiile Sale, altceva, tot așa acum Domnul S-a făcut deja prezent în noul Său mod, dar încă nu Se dezvăluie. Revelarea Sa glorioasă pe care o așteptăm se numește „Parusia”, dar Venirea Sa cu adevărat glorioasă nu va veni în viitor, ci a început deja acum un secol, ascunsă şi în umilință.

Va veni momentul când „⁷ Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile.” (Isaia 25, 7), și atunci ochii noștri se vor deschide și Îl vom recunoaște, precum ucenicii din Emaus

³¹Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor. (Luca 24:31),

și vom spune: „Dar cum, Doamne, Te-ai întors deja?”

, iar El ne va spune: „Eu eram întotdeauna cu voi, cum făgăduisem, dar voi nu M-ați văzut din cauza acelui giulgiu al vrerii voastre umane, din cauza acelei legături pe care o aveați în faţa ochilor… Dar acum vreau să fiu în voi și să Mă vedeți cu proprii Mei ochi.”

Așadar, ce așteaptă Domnul? Cât timp trebuie să dureze această sarcină dureroasă? Până când noua Lui Prezență vie nu se va forma suficient în noi, care trebuie să-L facem văzut [descoperit] și să domnească în noi. Din acest motiv, Sfânta Biserică și cu Maria, Mama și figura Bisericii, spun, după cuvintele Sfântului Paul: „¹⁹ copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naşterii, până când Cristos se va forma în voi. ” (Galateni 4, 19). „ ³⁰El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”. (In 3, 30) și trebuie să crească până când nu mai poate rămâne ascuns: atunci Se va manifesta ca Rege glorios, Rege al regilor, Rege care face ca toți să domnească împreună cu El și în El.

În anumite limite, depinde de noi, de această „puțină rămășiță”, să anticipăm sau să amânăm „ziua și ceasul”: „¹¹ Deci, dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, ¹² aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu …?” (2 Petru 3,11-12).

Până când…? Până când se va completa numărul de acte și rugăciuni stabilite de Dumnezeu, până când se va atinge nivelul de răspuns la Iubirea Divină cerut de Dreptatea Sa: Trebuie mai întâi „ca noi să împlinim toată dreptatea!”.” (cf. Mt 3,15). Mai întâi trebuie formată Împărăția și abia după va sosi (se va dezvălui) Regele.

Iată, așadar, sensul ultim, scopul prezenței materne a Preasfintei Fecioare în numeroasele ei apariții și manifestări în lume: ele nu sunt doar de a chema la convertire pentru mântuire, ci de a-i pregăti pe fiii ei pentru venirea Zilei lui Dumnezeu. „³³ Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! ” (Mt 6, 33).

Și spune Sf. Fecioară în Apelul matern al Reginei Cerului:

„Bine ai venit la vizita mea, la lecțiile mele…! Să știi că eu voi călători prin întreaga lume, voi merge la fiecare individ, la toate familiile, la comunitățile religioase, la fiecare națiune, la toate popoarele și, dacă va fi nevoie, voi călători secole întregi, până când îmi voi fi format poporul ca Regină și fiii ca Mamă, pentru ca ei să cunoască și să facă Voința Divină să domnească pretutindeni” („Apelul matern al Reginei Cerului”).

Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt și acum și pururea și-n vecii vecilor amin.