Mărturie: Eșecul vieții mele
|Dragii mei, de câte ori în viață, înainte să luăm o decizie importantă, nu ne punem întrebarea: ” Oare este bine ceea ce vreau sa fac?” Așa am făcut si eu după terminarea liceului. Am analizat tot felul de meserii in functie de starea mea de sănătate…In final am decis sa urmez cursurile Școlii postliceale sanitare, la specialitatea asistent de farmacie. Până la acea vârstă am trecut deja printr-o operație grea la inima și aveam nevoie de un loc de munca adecvat stării mele de sănătate.

Acum eram în fața primei condici pe care trebuia să o pregătesc…Era o condică de avorturi! Am înlemnit! O frământare launtrica ma macina. Oare conștiința mă lăsa să fiu partașă la aceste crime? Chiar dacă nu sunt mama care solicită avortul, chiar dacă nu sunt eu medicul care efectuează chiuretajul, totuși m-am simțit de parcă eu trebuia să pregătesc arma în mana plutonului de execuție…
Acum stau și mă gândesc, cât de greu ne este atunci când ni se întâmpla un lucru neplăcut! Ce nu am da să evităm suferinta, neputința? Ne zbatem din răsputeri. Dar sărmanul suflet mic, neajutorat, care nu are puterea de a se apăra și trebuie să moară înainte de a vedea lumina pe acest pământ!
Deși am primit un sfat extraordinar de la un om înțelept, de a renunța la acel loc de munca, tot amânam să fac acest lucru, conștientă fiind că-mi va fi greu să găsesc ceva pe măsura puterilor mele. Deci, am continuat să lucrez aici timp de șase ani, dar frământările mele erau tot mai mari din cauza acelei condici pe care o făceam zilnic, la prima oră.
Deodată am început sa mă simt tot mai rău….a trebuit să fiu operată din nou la inimă, iar recuperarea a durat mult. Am fost încadrată în handicap de gradul întâi cu însoțitor…Cu greu reușesc sa ies puțin la plimbare în fața blocului. Am aparat de oxigen pe care îl folosesc cât de des posibil.
Acum am timp să meditez la tot ce s-a întâmplat. Am remușcări cumplite și îmi dau seama din ce în ce mai bine, că tot răul provocat vreodată, se va întoarce împotriva noastra, mai devreme sau mai târziu.
Simona – Carmen Beck