Totuși, SIDA se transmite prin salivă!
|SIDA și SALIVA
Saliva umană poate fi transmisă de la un individ la altul pe căi multiple, cum ar fi: băutul din același păhar sau sticlă, folosirea aceleiași periuțe de dinți, mușcatul din același măr sau ciocolată de către două sau mai multe persoane, spălarea insuficientă a paharelor și a tacâmurilor în restaurante precum și în propria casă, guma de mestecat pe care cineva a avut-o în gură, munca iresponsabilă a stomatologilor etc.
Totuși, SIDA se transmite prin salivă
Pentru înțelegerea mai clară a textului care urmează, trebuie să subliniem că virusul care produce boala SIDA (AIDS), se numește virusul HIV.
Centrul pentru controlul sănătății din SUA a declarat: „… HIV a fost izolat din sânge, salivă, lacrimi, urină, spermă, lichidul cefalorahidian, laptele matern, precum și din țesuturile persoanelor infectate… O cale posibilă de intrare a virusului în organism poate fi considerată ca fiind și pielea, mai ales atunci când este zgâriată, tăiată, sau julită, precum și mucoasele de la nivelul nasului, gurii, ochilor și a căilor respiratorii (trahee, bronhii, plămâni)…” 1
Merită citată și următoarea afirmație cu privire la posibilitatea transmiterii virusului HIV prin salivă: „Lichidele biologice (saliva și altele) care conțin virusul HIV, dacă vin în contact cu limfocitele activate ale unui organism sensibil, sau cu alte celule sensibile, pot favoriza transmiterea virusului.” 27
De obicei sângele este socotit mijlocul prin care se răspândește SIDA. Firește, acolo unde există sânge infectat există și HIV. Când vedem undeva sânge, noi știm că aceasta este sânge după culoarea roșie, culoare pe care i-o dau celulele roșii (eritrocitele). Totuși, rolul esențial pentru transmiterea bolii SIDA îl joacă celulele albe ale sângelui, care sunt prezente chiar și acolo unde nu se vede culoarea roșie, ca de pildă în salivă.
E bine cunoscut faptul că tuberculoza, hepatita infecțioasă, mononucleoza infecțioasă și majoritatea bolilor contagioase sunt răspândite prin salivă. Nu este, deci, de mirare că și printr-un sărut poate fi ușor transmisă SIDA 18,19,20,21,36.
Studenți la medicină învață încă din primul an de facultate că în salivă există limfocite – o categorie de globule albe. În acest tip de celule se află virusul HIV; aici el se dezvoltă și se înmulțește. După sânge, saliva este al doilea lichid biologic din care s-a izolat virusul HIV 22.
În condiții normale, în fiecare minut, în salivă apar un milion de limfocite noi. De obicei ele provin din țesutul gingiilor dentare. În cazurile în care mucoasa bucală prezintă inflamații, ulcerații, situație frecvent întâlnită la bolnavii de SIDA, numărul de limfocite care apar în salivă într-un minut, ajunge până la 10 milioane.2,3,22
La persoanele infectate, chiar și la cele la care simptomele nu se manifestă încă, apar frecvent afecțiuni ale mucoasei bucale: ulcerații, afte, leucoplachie (depuneri albe), sângerări și gingivită atipică.4,5,6,7,8,2,9,10 Acestea pot fi chiar primul semn al infecției cu HIV și reprezintă locul prin care HIV iese în salivă.2 De asemenea, aceste afecțiuni permit dezvoltarea bacteriilor care astfel dereglează starea normală a florei bucale, ceea ce atrage apariția globulelor albe, printre care și cea a limfocitelor purtătoare de HIV 11,12,13
Noile metode de analize imunocitochimice demonstrează că în limfocitele din salivă concentrația virusului este chiar mai mare decât în limfocitele sanguine. Aceasta se explică prin faptul că limfocitele infectate din salivă suferă o stimulare antigenică și/sau mitogenă datorită bacteriilor prezente în cavitatea bucală.14
Imaginile de microscopie electronică a limfocitelor sanguine infectate cu HIV, arată prezența pe suprafața lor a numeroase excrescențe determinate de numărul mare de viruși care împing membrana spre exterior. Cum pot arăta atunci limfocitele din salivă, care conțin un și mai mare număr de viruși HIV!
HIV a fost găsit în cavitatea bucală nu numai în limfocite, ci și în plăcile de sub gingie, în celulele endoteliale ale gingiilor plesnite, în celulele epiteliale și în glandele salivare.15
Majoritatea oamenilor, atât cei sănătoși cât și cei bolnavi, prezintă frecvent în cavitatea bucală mici răni sau afecțiuni ale epiteliului mucoasei, care pot apare în urma spălării dinților, a afecțiunilor dentare (carii) sau datorită fragmentelor alimentare mai dure. În lucrarea „Horizontal Transmission of HIV Infection between Two Siblings” din revista „Lancet” din 20. IX 1986, se vorbește despre pericolul salivei infectate și despre leziunile pielii.
Este descris cazul unui copil care s-a îmbolnăvit de SIDA ca urmare a unei transfuzii. La puțin timp după moartea sa, se descoperă că este infectat și fratele său mai mare care însă nu a suportat nici o transfuzie. Se presupune că una din posibilele cauze ale îmbolnăvirii acestuia o constituie mușcătura provocată din joacă de fratele mai mic bolnav, eveniment petrecut cu șase luni înainte de moartea sa. Intervievată, mama lor își amintește că a observat pe pielea copilului urma mușcăturii, fără însă să fi observat vreun hematom sau sângerare.
Există si cazuri în care se semnalează posibilitatea infecției cu HIV chiar și prin pielea intactă, prin intermediul criptelor Langerhans. Vorbind despre piele trebuie amintit că bărbații, prin bărbierit, își provoacă deseori răni, ceea ce face ca sărutul aplicat pe obraz de către o personaă infectată să faciliteze intrarea virusului direct în sânge.
SIDA, această boală fatală și nevindecabilă, se poate transmite ușor și prin mijloacele contraceptive plastice. Microporii prezervativelor au diametrul de 5B50 microni, iar virusul HIV are mărimea de doar 0,1 microni.20 Privind la prezervativ printr-un microscop electronic, putem vedea nu o suprafață impermeabilă, ca un perete, ci mai degrabă o sită datorită orificiilor, care sunt mult mai mari decât diametrul unui virus HIV. Acești micropori devin încă și mai largi în timpul transportului și odată cu schimbarea temperaturii.
O femeie poate ușor rămâne însărcinată dacă soțul ei folosește un mijloc păcătos – prezervativ, deși ea este fertilă numai câteva zile pe lună iar cu HIV însă ea poate fi infectată în orice zi.
Prezervativul și diafragma sunt adeseori cauza inflamării pielii și mucoasei, ele permițând microbilor să intre și să infecteze canalul urinar al femeii. Astfel de inflamație, din cauza vecinătății, cuprinde și vaginul și conține mai multe leucocite responsabile de infecția SIDA. 28,30
Studii asupra prostituatelor din Kenia au arătat că spermicidele care conțin „nonoxinolB9” (majoritatea îl conțin), cresc posibilitatea infecției cu HIV deoarece produc leziuni vaginale. Prostituatele care au avut raporturi sexuale cu prezervativ în asociere cu spermicide cu „nonoxinolB9”, s-au îmbolnăvit de SIDA în 45% din cazuri, iar cele care au folosit doar prezervativul, fără spermicid, s-au îmbolnăvit doar în 36% din cazuri.17
Prin folosirea oricărui tip de pilule anti-baby sau spirale, deseori poate avea loc fecundația.
Însă, aceste mijloace în mod automat omoară copilul prin împiedicarea implantării sale în uterul matern, deseori înainte de a se fi oprit menstruația. Acesta este un păcat la fel de mare ca și orice alt avort. Mijloacele acestea sunt foarte dăunătoare pentru sănătatea femeii și, în același timp, cresc posibilitatea îmbolnăvirii de SIDA. În cazul spiralei aceasta se explică prin hemoragii mai frecvente și prin inflamații permanente, ceea ce face ca limfocitele infectate cu HIV să fie mai frecvent eliberate în vagin. Pe de altă parte, „pilulele antibaby”, micșorează rezistența de apărare a organismului împotriva bolilor infecțioase, deci și împotriva SIDA, prin faptul că conțin hormoni de tipul corticosteroizilor. În afară de aceasta, hormonii pilulelor pot provoca la femei inflamații ale gingiei, abcese și răni bucale, alături de ectopia epiteliului colului uterin, prin care virușii intră și iasă cu ușurință.28,29,31,32,33,34
Nu este loc pentru nepăsare!
Până astăzi nu a fost încă stabilită așa numita doză de infectivitate, adică numărul de viruși necesari pentru a provoca infecția SIDA. Acest fapt nici nu poate fi stabilit exact în cazul SIDEBi. Însă, în cazul tifosului s-a demonstrat experimental că pentru îmbolnăvire este suficientă chiar și o singură bacterie. Totuși se cunoaște că există diferite virulențe ale virusului: unii viruți se transmit mai ușor, iar alții mai greu. Este evident însă că este necesară evitarea unei doze oricât de mici de virus. Deja în Europa se diseminează în special virusul HIV de tip E, care se transmite de 500 de ori mai ușor decât toate celelalte forme cunoscute. Subtilitatea transmiteriii SIDA constă mai ales în faptul că perioda de incubație a virusului durează 10 ani. În primii 5 ani de la infecție, simptomele bolii apar la 25% din infectați, în primii 10 ani, la 50%, iar cealaltă jumătate abia după 10 ani17. Deci numărul infectaților este mult mai mare decât decât numărul celor care au deja simptoame.
După infecție trece mai întâi o perioadă în care testele obișnuite pentru SIDA dau rezultate negative, deoarece în organism încă nu s-au produs anticorpi. De obicei anticorpii apar după 6 luni și astfel testul devine pozitiv, însă sunt cazuri în care nici după acest timp testul nu este pozitiv, deși infecția este masivă. Din această cauză testarea sângelui pentru transfuzii nu este cu totul sigură.
Trebuie ținut seama de faptul că virusul HIV supravieșuiește în afara organismului, la temperatura camerei, de exemplu pe suprafața instrumentelor chirurgicale, mai mult de 2 săptămâni.21,22,23,24,25,26 De aceea există pericolul la frizerii, bărbierii și pedicherii care rănesc pielea. Pericolul există și la stomatologii, chirugii precum și alți lucrători iresponsabili din domeniul sănătății, care transmit infecții prin munca nesterilă, ca de exemplu:
– necurățirea flacoanelor cu dezinfectant al căror dop este de obicei ținut în mână;
– acoperirea meselor cu instrumentar chirurgical doar cu o pânză sterilă și nu cu o față de masă gumată sterilă. De obicei pânza se udă în cursul operației chirurgicale astfel că viruși și bacteriile de pe masă prin difuzie ajung pe instrumente.
– înțeparea membrilor echipei chirurgicale cu un ac sau cu alte instrumente;
– greșeli în timpul endoscopiei și rasul rănilor cu brici nesteril:
– folosirea de către stomatologi a instrumentelor nesterile (freze, spatule etc.). Saliva din gura unui pacient este purtată, deseori cu mâinile goale, prin tot cabinetul și pe multitudinea de instrumente care sunt folosite în gura altor victime. Plombele cineva din păcate prepară de obicei pe pielea nesterilă sau pe plăci de sticlă nesterile.
Periculoase sunt și contactele cu alte secreții ale organismului. Amintim aici doar câteva situații:
* Există oameni care au între degetele de la picioare mici răni. Dacă o asemenea persoană intră, de exemplu într-o toaletă pe podeaua căreia se află urina a nenumărați alți oameni care poate conține virusul HIV, virusul poate ajunge direct pe rană prin încălțămintea permeabilă.
* Deși marea majoritate a copiilor născuți de mame infectate, nu sunt infectați, totuși o mică parte se găsește deja în grădinițe și leagăne. Se observă că copiii din grădinițe deseori beau din același pahar, mușcă din acelaÕi măr sau ciocolată, introduc în gură diferite jucării iar atunci sunt introduse în gură de alți copii. Se întâmplă chiar să-și împrumute unul altuia peria de dinți. Este suficient dacă copiii își spală dinții acasă. Se indică testarea HIV obligatorie pentru toți copiii care vor intra în asemenea colectivități.
Din motive epidemiologice copiii infectați și cei neinfectați ar trebui să fie separați.
Toate cele de mai sus ne demonstrează că avem șansa de a ne întâlni oricând cu o persoană infectată care, prin atitudinea sa, nu ne trezește nici pe departe bănuiala că ar fi purtătoare de HIV.
Concluzii
Dacă SIDA nu ar avea o perioadă de incubație de 10 ani, ci doar de câteva zile, zilnic în multe țări ar muri sute de persoane din cauza acestei boli. Totuși, datorită perioadei de incubație relativ lungi, majoritatea celor infectați din cauza testării prea rare nici nu știu că sunt purtători de HIV.
În unele țări africane se apreciază că peste jumătate din populația tânără este infectată. Dintre toate țările postcomuniste, populația României se numără printre cele mai infectate cu SIDA.
Trebuie să ne împotrivim acelora care, prin școli, susțin prelegeri imorale, abuzând de încrederea desăvârșită a părinților și acelora care prin mijloace publice învață pe oameni cum să păcătuiască. Prin reclama prezervativului ei determină erotizarea populației, încurajează pe cei care duc o viață imorală. Prin aceasta ei devin răspunzători pentru moartea celor care s-au îmbolnăvit în ciuda folosirii prezervativului și pentru păcate și pentru toate celelalte probleme care se ivesc din relațiile extraconjugale.
În timpul comunismului ei au mințit că Dumnezeu nu există. Aceasta a fost o activitate antireligioasă și lupta împotriva primei porunci a lui Dumnezeu. Învățând poporul cum să săvârșească adulter ei desfășoară din nou o activitate antireligioasă, deoarece porunca lui Dumnezeu spune: Nu săvârși adulter! Școala și nici altcineva, nu au dreptul la activitatea împotriva poruncuii lui Dumnezeu! Trebuie să păstrăm castitatea înainte de căsătorie și fidelitatea în căsnicie, să respectăm faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu și care este indisolubilă.
Contracepția, sterilizarea, uciderea copiilor și fecundarea artificială (inseminarea, fecundarea în eprubetă…), în urma căreia a avut loc concepția fără raportul conjugal caracteristic sunt, de asemenea păcate, iar păcatele sunt întotdeauna interzise și nu le putem susține.
Înainte de căsătorie trebuie introduse testările de SIDA.
De asemenea, se cere ca personalul sanitar, frizerii, bărbierii, cosmeticienii etc. să fie atenți să nu transmită infecția.
Este de asemenea de mare utilitate testarea HIV a personalului sanitar precum și a pacienților.
La fel cum avortul, contracepția și sterilizarea amenință existența întregii națiuni, așa acționează astăzi și SIDA. Toate faptele ne arată că vor supraviețui doar acele națiuni care vor avea un număr suficient de membrii dispuși să trăiască după legile lui Dumnezeu.
Autorul textului: dr. med. Antun Lisec, P.O. Box 2, HR-34334 Kaptol, Croatia;
E-mail: antun.lisec1@gmail.com; alisec@vip.hr; Skype: antun.lisec; Mobile: +385 91 571 2856
1996.