Ipocrizia progresivismului

Pr. Shenan Boquet, Human Life International

Transgender la șapte ani?

Progresivismul este  o ideologie caracterizată tot mai mult prin ipocrizie și contradicții interne.

Luați în considerare următoarele: progresiviștii afirmă că cred în „toleranță” mai presus de toate. Dar ei sunt cei care s-au dovedit a fi cei mai vinovați atunci când vine vorba de demonizarea și dezamăgirea celor care deviază o iotă de la ortodoxia progresivistă. Aceeași progresiști care vorbesc neîncetat despre valoarea „dialogului” sunt cei care au născocit așa-numita cultură de anihilare, în care grupuri care fac parte dintre colegii lor se străduiesc conștient să scoată din societatea bine crescută pe oricine îndrăznește să spună – sau să creadă – orice care nu e 100% „treaz”.

Progresiștii laudă valoarea „științei moderne” și defăimează fundamentaliștii religioși. Însă apoi se întorc și cer o înțelegere imediată și indubitabilă al pseudo-misticismului transgenderist, care susține că o persoană își poate schimba sexul pur și simplu gândind astfel. Dacă cineva îndrăznește să se plângă că nimic din acestea nu poate fi verificat științific și, într-adevăr, contrazice în mod flagrant tot ceea ce știm despre sexul biologic, va fi respins repede ca transfob și bigot.

Progresiștii laudă „libertatea” personală și „dreptul de a alege”. Aceștia își angajează puterile pentru a restrânge libertatea conservatorilor și a credincioșilor în a-și urma credința. Vor cere, de exemplu, ca oameni să folosească pronumele „de gen neutru”, sub amenințarea cu pedeapsa dacă nu vor face acest lucru. Vor interzice adulților să urmeze terapie pentru a învinge atracția de același gen sau pentru a renunța la un stil de viață homosexual. Vor interzice părinților creștini să-și retragă copiii de la ore, căci încalcă credința lor. Și vor forța brutarii și fotografii creștini să celebreze „nunți” între persoane de același sex sau își vor pierde afacerile. Și acesta este doar vârful aisbergului.

Progresiștii spun că sunt feminiști care cred în egalitatea de gen. Dar vor râde cu plăcere de tinerele care sunt deranjate că bărbații care se consideră femei se schimbă și folosesc băile lor, spunându-le să tacă și să se obișnuiască cu ideea. De asemenea, nu au nici o problemă să zdrobească visele sportivelor de sex feminin, permițând bărbaților care se consideră femei să concureze împotriva lor. Progresiștii iau în râs stereotipurile de gen, dar în momentul în care un băiat arată vreun interes pentru o rochie sclipitoare sau o „jucărie de fetiță”, ei susțin că acest lucru dovedește că el este de fapt o fată.

Progresiștii susțin că se opun exploatării celor vulnerabili, dar apoi aplaudă când băieții mici sunt îmbrăcați ca prostituate și defilează în fața adulților în barurile gay; sau când copiii sunt supuși unor schimbări de gen experimentale, testate empiric și care le schimbă viața, implicând o castrare chimică – uneori fizică – cu mult timp înainte de a putea consimți.

Progresivism în fața copiilor: James Younger

Multe din aceste contradicții și ipocrizii au ajuns în știri luna trecută prin cazul îngrijorător al lui James Younger.

James este un băiat din Texas, în vârstă de 7 ani, care a fost aruncat în mod tragic în tumultul aspru al divorțului părinților săi. Dar și mai rău, a fost aruncat în tumultul confuziei de gen. Mama sa „progresivă”, Anne Georgulas, un medic pediatru, i-a spus lui James că este o fată încă de la vârsta de trei ani. A început să facă acest lucru după ce – înnebunești când te gândești – el a făcut greșeala de a avea o preferință pentru jucăriile „de fete” de la McDonalds.

Jeffrey Younger se opune schimbării de gen a fiului său, așa cum a afirmat în mod clar înainte de a fi impus un ordin. El subliniază în mod rezonabil că băiatul este prea tânăr pentru a decide ceva atât de complex și care îi va schimba viața. În schimb, el pledează pentru „a aștepta și a vedea”. De asemenea, Jeffrey susține că atunci când James este cu el, el se comportă și se îmbracă ca un băiat normal și chiar își exprimă o preferință pentru a face acest lucru.

Cu toate acestea, fosta sa soție a încercat să obțină custodie unică asupra băiatului și să-l forțeze pe Jeffrey să-și numească fiul „Luna” și să se refere la el ca la „ea.” Între timp, Georgulas a construit fiecare aspect al vieții lui James într-un astfel de mod încât să-l „afirme“ pe James în identitatea feminină pe care ea a creat-o pentru el. A căutat un pediatru care îl va trata pe James ca pe o fată. De asemenea, s-a asigurat că toți profesorii și prietenii lui James de la școală se referă la el ca „ea” și „Luna”. Și pentru că James nu este încă sub tratament care blochează pubertatea, mama sa și-a exprimat dorința de a lua castrarea chimică în calcul, când el va ajunge la pubertate.

Probabil, dacă James va urma acest drum, va fi sfătuit să opteze pentru castrarea fizică –mutilarea permanentă și ireversibilă a corpului său. Toate acestea pentru că a ales o jucărie „de fată” de la McDonald’s când avea trei ani.

Cazul progresiv în favoarea abuzurilor asupra copiilor

Acest caz trebuie tăiat și uscat. Ceea ce se întâmplă cu James este abuz asupra copiilor, stop complet. În acest sens, sunt complet de acord cu episcopul Athanasius Schneider, care a răspuns la acest caz, spunând: „Aceștia abuzează de un copil care nu poate … decide pentru sine. A abuza de el pentru părerile, pentru ideologiile adulților, ale depravaților și chiar a aceastei ideologii perverse de gen – este, pentru mine, o rușine și un abuz oribil asupra unui copil”.

Jeffrey Younger a recunoscut liber că nu a fost un soț și un tată perfect. Dar, așa cum a spus-o într-un interviu recent, cel puțin „nu încerc să tai penisul fiului meu. Și nici nu încerc să îl îmbrăc pe fiul meu în fată și să îl înșel făcându-l să creadă că este o fată. Și nu încerc să-l împing să facă  schimbarea medicală de sex”.

Acesta este doar bun simț. Cu toate acestea, așa cum știm bine până acum, bunul simț nu mai este de mult normal. Luna trecută, 11 din cei 12 membri ai unui juriu au votat împotriva petiției lui Jeffrey de a obține custodia exclusivă a fiului său. În acest fel, au deschis calea pentru Georgulas să continuie să-l facă pe fiul ei să creadă că este „Luna.” Și Jeffrey nu ar fi avut cum să o oprească.

Numai după o indignare la nivel național, mulțumită muncii grele a mediei independente și conservatoare care au atras atenția asupra cazului, judecătorul a intervenit și a anulat decizia juriului. Judecătorul Kim Cook a decis, în final, că părinții ar trebui să aibă custodie comună și că ambii părinți trebuie să semneze pentru orice fel de procedură medicală. Aceasta înseamnă că James este în siguranță – deocamdată – față de cele mai drastice și ireversibile intervenții, care i-ar fi luat oportunitatea de a trăi o viață normală ca băiat.

Dar poate cel mai edificator lucru în acest sens este comportamentul mass-media și a activiștilor progresivi. Inițial, mass-media a ignorat pur și simplu cazul. Nici o agenție de știri, cu excepția a două site-uri de știri conservatoare mai mici, nu a publicat procesul. Numai după ce juriul a decis împotriva lui Jeffrey Younger și a crescut indignarea națională, i-au acordat o mică atenție. Dar când publicații ca Forbes sau Washington Post au raportat cazul, articolele lor s-au referit la James ca „ea“ și „Luna” și au vorbit despre „fiica lui Jeffrey Younger”. Atât despre imparțialitate.

Între timp, activiștii progresiști au răspuns la hashtagul conservator de pe Twitter – #ProtectJamesYounger – cu propriul hashtag, #ProtectLunaYounger. Grupul extremist „Campania pentru drepturile omului”, a publicat o scrisoare prin care îl acuza pe Ted Cruz – care vorbise în sprijinul lui Jeffrey și a fiului său – că își „trădează funcția, responsabilitățile și simțul decenței”.

Aici ne-a adus progresismul – punctul în care progresiștii vor apăra supunerea unui băiețel nevinovat la proceduri medicale periculoase și neverificate, făcându-l un pion în revoluția lor socială. Prin aceasta, a fost expusă ipocrizia lor. Progresivismul nu mai poate spune că pledează pentru toleranță, libertate, știință sau protejarea celor nevinovați. Are de-a face tot mai mult cu dominarea, exploatarea, intoleranța și adeziunea oarbă la o ideologie care a pierdut legătura cu realitatea de multă vreme.

În calitate de creștini, nu ar trebui să ne temem să ne opunem acestei ideologii. După cum a spus episcopul Schneider: „Trebuie să ne unim forțele, noi, persoanele care încă mai au bunul simț, chiar și necreștinii, să facem o coaliție, o alianță care să apere bunul simț, să apere legea naturală, să apere copiii… în natura lor firească de a fi băieți și fete, și căsătoria și familia. Aceasta este bătălia noastră pentru binele umanității. „

Traducere: Alexandra Potroghir
Sursa: https://www.hli.org/2019/11/hypocrisy-of-progressivism/