Disforia gender nu se vindecă prin mutilarea trupului

O nouă noțiune care devine tot mai utilizată se impune de-acum a fi înțeleasă: disforia gender. Manualul pentru Boli Mintale (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, DSM-5) o definește ca find o condiție prin care o persoană e marcată de incongruență între genul exprimat sau experimentat și sexul biologic de la naștere. Această cauzează o suferință clinică semnificativă sau o deteriorare în aspectul social, profesional sau de alt tip în viață.

Anchetele observă un procentaj de 0,6% dintre adulți care se ”identifică” ca fiind transgenderi. Datorită influențelor negative ale societății cifrele pentru tineri fluctuează dar se află în creștere. Identificarea transgender acoperă tot începând de la îmbrăcăminte travestită până la tratamente hormonale sau chirurgie de modificare a sexului.

Riscurile pentru sănătate sunt grave arată o anchetă dintre cele mai ample (2015 U.S. Transgender Survey):

• Cei care se supun unui tratament de hormoni feminine își dublează în medie riscul de accident vascular atât la bărbați cât și la femei;
• Bărbați care au făcut un tratament cu hormoni feminini și-au dublat riscul atacului de cord;
• Aceeași bărbați și-au mărit riscul de a forma cheaguri de sânge de 4,5 ori;
• Femeile care au luat hormoni pentru tranziția spre a fi bărbat – poate ce-i mai rău – și-au triplat riscul atacului de cord;

 
Însă acest studiu nu a urmărit impactul psihiatric al acestor cazuri, nici impactul chirurgical de înlocuire a sexului! În fața acestor cifre prescrierea tratamentelor de schimbare a sexului este o nesăbuință din partea medicilor, care nu fac altceva decât experimente asupra pacienților cobai.

Identitatea noastră sexuală este pre-stabilită odată cu formarea AND-ul și cu dezvoltarea noastră în pântece, iar caracteristicile sexuale se manifestă în multe sisteme și organe ale organismului până la nivelul molecular. Chirurgia estetică și hormonii de tranziție nu pot schimba omul în celălalt sex. Pot modifica aparențele, dar nu structura interioară.

Disforia gender este o boală de care sunt afectați 0,6% dintre oameni într-o populație. Creștinii știu că adevărata fericire o găsesc doar în bunăstarea spirituală și și-o pot autocroi prin schimbări de identitate. ADN-ul este esența ființei noastre și nimeni nu îl poate schimba.

Totuși societatea astăzi pretinde ca noi să credem că orice gen este fluid – că fiecare persoană poate și ar trebui să decidă asdupra genului său iar lumea n-ar avea decât să se conformeze deciziilor noastre. Ei fac asta în detrimentul acelor oameni care au cel mai mare nevoie de ajutor. Înțelesul traditional al termenului gender a fost sabotat pentru scopuri ideologice. În ciuda faptului că mișcarea se referă la un procent minimal din populație, ea a obținut o atenție atât de mare din partea societății încât deseori ei percep iubirea creștină ca fiind insensibilă și plină de ură. Totuși ca și creștini, suntem chemați să mărturisim că sexul biologic este stabilit la naștere și rămâne valabil pentru toată viața. Orice altă pretenție este precum ”împăratul fără haine” din poveste.

Majoritatea tinerilor care caută redefinirea sexuală vin cu probleme psihologice – conflicte legate de prospecte, de așteptări, de roluri care cred ei că depind de sexul lor dat – și presupun că schimbarea sexului ar ușura sau rezolva aceste probleme. Însă ei și familiile lor găsesc mai degrabă ”consilieri gender” decât adevărați psihologi capabili să-i ajute.

Walter Heyer a trăit în tranziție gender timp de 8 ani. Și-a schimbat sexul căsătorit fiind spre oroarea soției sale și a copiilor săi. El recunoaște că a fost dezinformat de poveștile media despre ”succesele” schimbărilor de sex și de cadre medicale care i-au povestit că schimbarea sexului ar fi soluția problemelor sale. În copilărie suferise de abuz emoțional și sexual. Mai târziu a scris:

”Veți auzi mass-media spunând că ”regretul este rar”. Dar ei nu citesc inbox-ul meu, care e plin de mesaje de la indivizi transgender care își doresc înapoi viața și trupul care le-au fost luate prin hormoni de tranziție sexuală, prin chirurgie și trăind sub o nouă identitate. După ce am revenit din tranziție, am știut adevărul: hormonii și chirurgia pot altera aparențele, dar nimic nu schimbă faptele imutabile ale sexului tău.”

Ca și creștini știm că trupul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu la creația noastră a fost intenționat ca atare și Dumnezeu nu face greșeli. Mai mult, trupul nostru găzduiește sufletul și este templu al Spiritului Sfânt. De aceea trebuie să-l tratăm cu respect și reverență, niciodată făcându-i ceva rău.

”A nu se minimaliza experiența psihologică de deconectare cu sexul biologic; ea necesită psihoterapie adecvată, dar ea nu poate fi în nici un caz indiciu pentru un sex incorect” explică National Catholic Bioethics Center.

NCBC observă că acești transgenderi nu își rezolvă problemele de anxietate, astfel încât se produce o creștere semnificativă a ratelor de suicid. Conform anchetei U.S. Transgender Survey din 2015,  40% dintre ei au avut câte o tentativă de suicid în viața lor, asta însemnând aproape de nouă ori mai mare decât rata medie a populației din SUA (4.6%).

11% dintre femei au revenit la sexul inițial și 4% dintre bărbați, conform aceluiași studiu. 4.000 de oameni s-au declarat nefericiți după schimbarea de sex, ceea ce nu e deloc nesemnificativ.

Ca și oameni raționali trebuie să vestim adevărul, tratând tema cu iubire și compasiune și să nu participăm la promulgarea  minciunilor care pretind că oamenii își pot schimba sexul fără consecințe.

Genul nu este fluid. Regretul după modificarea trupului nostru este real. Iar vindecarea celor care suferă nu constă în mutilarea trupurilor lor.

Prelucrare după articolul: 
What Percentage of Transgenders Regret Surgery? de Susan Ciancio