DonațiiAjutați-ne cu o donație, prin PayPal sau transfer bancar!

Ajunge, este suficient – respingerea agendei „Pride”

Pr. Shenan Boquet, Președinte HLI

„Având în vedere legăturile strânse dintre dimensiunea sexuală a persoanei și valorile sale etice, educația trebuie să-i aducă pe copii la cunoașterea și respectarea normelor morale ca garanție necesară și de mare valoare pentru creșterea personală responsabilă în sexualitatea umană. . Din acest motiv, Biserica se opune ferm unei forme de multe ori răspândite de a transmite informații sexuale disociate de principiile morale. Aceasta ar fi doar o introducere în experiența plăcerii și un stimul care duce la pierderea seninătății – încă în anii inocenței – prin deschiderea drumului către viciu.”

― Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea, Familiaris Consortio

Pr. Shenan Boquet, președinte HLI
Pr. Shenan Boquet, președinte HLI

Unii oameni îl numesc „Efectul de lumină al mugurilor”. Expresia se referă la un fenomen încurajator în acest an, în care oamenii se ridică și spun: „Ajunge, este suficient”,  la cerințele din ce în ce mai apăsătoare ale mișcării LGBT, în special în timpul așa-numitei „Pride month” („Luna Mândriei”).

Totul a început în urmă cu câteva luni, când Bud Light a lansat un videoclip cu auto-descrisul „influencer” transgender Dylan Mulvaney. În videoclip, Mulvaney deține o ediție specială a cutiei „Bud Light” cu asemănarea lui pe ea, desfăcând „cadoul” de la compania de bere.

Mulvaney, care este bărbat, și-a petrecut ultimul an îmbrăcând ținute „feminine” extravagante, apoi desfăcând dozele „Bud Light” în fața camerei, totul într-un proiect pe care l-a numit „365 de zile de femeie”. Oricine a acordat vreo atenție mascaradei lui Mulvaney nu este surprins să descopere că este un student de lungă durată la teatrul muzical. Cu alte cuvinte, presupusul său „transgenderism” pare a fi puțin mai mult decât un act teatral de lungă durată pentru a câștiga atenția, desfășurat în batjocură față de feminitatea autentică.

Pentru mulți americani care au îndurat an de an propaganda „Pride”, inclusiv de la mărcile preferate precum „Bud Light”, videoclipul Mulvaney a fost un salt uriaș dus prea departe. A început un efort de boicot (persecuție) la nivel local, care a fost apoi supraîncărcat de susținerea și publicitatea oferite de unele dintre vedetele principale de la „The Daily Wire”.

În săptămânile care au trecut, vânzările „Bud Light” au scăzut. În fața previziunilor conform cărora boicotul „Bud Light” s-ar fi epuizat, așa cum o fac majoritatea celorlalte boicoturi, pare să câștige avânt. Chiar în această săptămână, s-a anunțat că, pentru prima dată în două decenii, „Bud Light” nu mai este cea mai vândută bere din America. De fapt, berea a devenit atât de toxică încât, în multe companii, doar consumul acestei beri este probabil să câștige comentarii derizorii.

Noua religie „Pride” (Mândrie)

Cu toate acestea, există argumente că „Efectul Bud Light” a început mult mai devreme decât videoclipul lui Mulvaney. În realitate, videoclipul absurd al lui Mulvaney a fost doar momentul care a umplut păharul, dezlănțuind sentimente care s-au acumulat de ani de zile.

În ultimii ani, așa-numitele sărbători „Pride” s-au mutat de la un eveniment periferic limitat la câteva zile în iunie, la un festival de propagandă omniprezent, prelungit, de luni de zile, la care se așteaptă ca toată lumea să răspundă cu sprijin nestăpânit și entuziasm.

Extravaganța atenției acordate sărbătorilor „Pride” de către guverne și întreprinderi a depășit cu mult cea acordată chiar și sărbătorilor tradiționale precum Crăciunul și Paștele, până la punctul în care pentru mulți a ajuns să pară ca și cum „Pride” este acum religia principală a culturii noastre.

Mulți oameni au aflat că în prima zi a lunii iunie (așa-numita „Luna Mândriei”), ne putem aștepta ca, practic, întregul internet să se transforme în curcubeu, în timp ce mărcile se întrec între ele în entuziasmul lor pentru toate lucrurile „Pride”. În multe orașe, străzi întregi sunt acoperite cu steaguri curcubeu, care par să se schimbe în fiecare an, pe măsură ce se adaugă din ce în ce mai multe culori și forme pentru a exprima solidaritatea cu „minoritățile sexuale” din ce în ce mai bizare.

Festivalulurile „Pride” au loc în weekend-urile cheie de vară, cu străzi blocate de flotoare cu adulți care se implică în tot felul de comportamente grotești și, implicit, sexuale, toate etichetate ca „prietenos pentru familie” și „distracție”.

În timp ce „Pride”, odată vândută ca o mișcare în sprijinul „dreptului” ca anumite persoane să urmeze anumite alegeri de stil de viață în privat, a devenit o ocazie de a rușina public și de a forța oamenii să susțină acele alegeri. Îndrăznește să refuzi să pui steagul „Pride” pe biroul tău la serviciu sau să participi la petrecerile corporative „Pride” și poți fi sigur că departamentul de resurse umane al companiei tale va ține cont.

Între timp, din ce în ce mai multe identități și practici sexuale extreme își găsesc sălaș sub bannerul „Pride”, inclusiv practici oribile precum BDSM (definiție BDSM – preferințe și comportamente sexuale care implică constrângeri fizice, o relație de putere inegală sau durere, inclusiv practicarea sclaviei, dominației, supunere, sadomasochism). Deosebit de îngrozitoare în ultimii ani a fost introducerea extrem de rapidă a ideologiei de gen. Mulți oameni care au fost perfect dispuși să susțină presupusul „drept” al homosexualilor de a se angaja în anumite comportamente sexuale, acum li se spune că, dacă nu sunt de acord că femeile pot avea organe genitale masculine, sau că bărbații pot naște sau că copiilor ar trebui să li se administreze blocanți puternici ai pubertății sau să li se taie părți sănătoase ale corpului, sunt „bigoți” (fanatici/habotnici).

În unele zone, a existat chiar o mișcare concertată pe extinderea lunii „Pride”, în așa-numitul sezon „Pride”, răspândind propaganda  „Pride”, pe parcursul întregii luni de vară, asigurându-se că oamenii sunt forțați să se gândească la înclinațiile sexuale ale oamenilor, pentru fragmente semnificative ale anului.

Și mulți oameni spun pur și simplu: „Ajunge, este suficient!”.

O punte prea îndepărtată – copiii și școlile

Dar pentru mulți oameni, puntea îndepărtată a fost dominația rapidă a mișcării „Pride” în școli, inclusiv până la vârstele și clasele cele mai mici.

La 1 iunie, de exemplu, un videoclip a devenit viral pe Twitter, arătând un „bun venit” obscen oferit copiilor de la o școală finanțată din fonduri publice. Copiii care intrau în școală trebuiau să meargă printre o multitudine de adulți îmbrăcați în costume curcubeu, fluturând steaguri curcubeu. Copiii au trecut apoi printr-o intrare curcubeu și au primit steaguri, fiind filmați în timp ce le fluturau pe holuri. Cei mai mulți dintre ei erau mult, mult prea tineri pentru a ști despre ce era vorba. 

Videoclipul este sfâșietor. Noroc în încercarea de a fi un copil creștin fidel într-o astfel de școală, în care toți adulții au transmis, fără milă, mesajul că există un singur răspuns acceptabil: sprijin complet și total. În unele cazuri, acest mesaj a fost făcut foarte, foarte explicit. După cum a spus Rachna Singh, principalul ministru al educației al guvernului într-una dintre cele mai mari provincii din Canada, într-o declarație recentă pentru a marca luna „Pride”:„ Luna iunie este o perioadă pentru toți cei din învățământul K-12 din întreaga B.C., pentru a afla mai multe despre luna –Pride-, pentru a recunoaște și a sărbători contribuțiile comunității 2SLGBTQIA+ și pentru a afla mai multe despre semnificația și originile evenimentelor care au început din proteste, cum ar fi parada –Pride-.”.

Singh a explicat că disidența nu va fi tolerată și că sărbătorile „Pride” în școli sunt obligatorii. „În 2016, B.C. – Codul drepturilor omului – a fost modificat pentru a se asigura că identitatea și expresia de gen sunt protejate prin cod”, a menționat ea. „Toate școlile trebuie să respecte  Codul drepturilor omului și să demonstreze că creează medii sigure, primitoare și inclusive pentru elevii și personalul nostru.”.

S-a înțeles?! Creați un mediu sigur și primitor…sau altfel.

Din păcate, o astfel de amenințare a fost în mare măsură inutilă, din moment ce aproape toate școlile din multe state din SUA și provincii canadiene s-au conformat deja, arborând cu respect drapelul „Pride” lângă drapelul național sau de stat, de parcă această mișcare politică este cumva la egalitate cu identitatea noastră națională. Chiar și în multe școli religioase, steagul „Mândrie” este mult mai vizibil decât orice indicație privind presupusa apartenență religioasă a școlii.

Ajunge, este suficient!

În mod încurajator, boicotul dramatic eficient al lui „Bud Light” a fost unul dintre primele semne din acest an că oamenii ating un fel de punct de ruptură. Pentru ca vânzările „Bud Light” să scadă de pe o stâncă ca aceasta, înseamnă că, literalmente, milioane de oameni au decis că nu vor mai bea o bere care era pregătită spre vânzare la manifestațiile LGBT recente și la ideologia sa ridicolă și distructivă.

Ideologia de gen nu este doar absurdă, ci profund periculoasă. Luați, de exemplu, această poveste sfâșietoare despre o tânără care dă în judecată „profesioniștii din domeniul sănătății” care i-au prescris blocante pentru pubertate și apoi și-a îndepărtat sânii la vârsta de treisprezece ani. 

Majoritatea oamenilor obișnuiți știu asta. Dar ei știu și că „nu au voce”. Practic, fiecare instituție de presă importantă (inclusiv Fox News, presupusul „conservator”) a cedat cererilor LGBT de a se referi la indivizi, în mod evident, bărbați ca „ea” sau folosește în mod obișnuit expresii precum „penisul ei” sau „bărbatul însărcinat”. Și majoritatea departamentelor de resurse umane ale afacerilor sunt controlate de activiști LGBT, asigurându-se că puțini oameni se simt capabili să-și exprime adevăratele convingeri, chiar și în privat, fără teama de consecințe profesionale.

În boicotul „Bud Light”, acești oameni și-au găsit o voce. Și numeroase mărci și mass-media se ridică și iau în seamă.

În ultimele săptămâni, numeroase instituții de presă au publicat articole în care condamnă „reacția homofobă” împotriva sărbătorilor „Pride” din 2023. Ei indică un număr tot mai mare de proteste, în special în afara școlilor, precum și un alt boicot extraordinar de succes împotriva magazinului „Target”, după ce magazinul a început să furnizeze costume de baie și alte articole de îmbrăcăminte destinate copiilor „transgender”.

Unele dintre aceste articole au remarcat că, în urma boicotului „Bud Light”, un număr surprinzător de brand-uri nu au marcat luna „Pride” în mod obișnuit, cum ar fi schimbarea siglelor pe rețelele sociale în culorile curcubeului.

Învățătura catolică este clară

Cu toate acestea, așa cum subliniază autorul pro-familie Jonathon van Maren, ceea ce mass-media numește o „reacție” sunt adesea pur și simplu indivizi și instituții care refuză să se închine în fața cererilor LGBT, să sărbătorească cu voce tare și proeminent forma din ce în ce mai extremă a ideologiei lor. O astfel de „reacție” nu este deloc o „reacție”. Mai degrabă, este doar de bun simț, revendicarea autonomiei și identității de drept a unor locuri precum școlile, care ar trebui să fie locuri pentru educație, nu ținute de propagandă pentru orice formă de ideologie politică.

Cu toate acestea, în măsura în care există o reacție, în special în școli, aceasta este de mult așteptată.

Învățătura catolică conturează idealuri pentru educație, în special educația sexuală, în care sărbătorile „Pride” nu își au locul. După cum subliniază cu putere Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea în „Familiaris consortio” (nr. 37), în fața viziunii moderne narcisiste, hedoniste: „copiii trebuie să fie îmbogățiți nu numai cu un simț al dreptății adevărate, care singur duce la respectul față de demnitatea personală a fiecărui individ, dar și mai puternic, printr-un sentiment de iubire adevărată, înțeleasă ca solicitudine sinceră și serviciu dezinteresat față de ceilalți, în special față de cei mai săraci și cei mai nevoiași. Educația în dragoste ca dăruire de sine este și premisa indispensabilă pentru părinții chemați să le ofere copiilor lor o educație sexuală clară și delicată.”, continuă el. „Confruntând o cultură care reduce în mare măsură sexualitatea umană la nivelul unui fapt comun, întrucât o interpretează și o trăiește într-un mod reductiv și sărac, legând-o doar cu trupul și cu plăcerea egoistă, serviciul educațional al părinților trebuie să vizeze ferm un antrenament în domeniul sexului, care este cu adevărat și pe deplin personal: căci sexualitatea este o îmbogățire a întregii persoane – corp, emoții și suflet – și își manifestă sensul cel mai profund în a conduce persoana către dăruirea de sine în dragoste.”.

Mișcarea LGBT, cu accent puternic pe „plăcere”, ca ideal sexual cel mai înalt și celebrarea diferitelor stiluri de viață sexuale distructive, nu reușește cu desăvârșire să îndeplinească aceste criterii de bază. Pentru că școlile catolice (și în opinia mea, pentru orice școală) celebrând sărbătorile „Pride” sau promovând ideologia LGBT, este un eșec masiv în responsabilitatea lor morală față de părinți și copii. Și asta, nu pentru că învață prea multe despre sex, ci mai degrabă prea puțin. Ideologii LGBT predau cel mult mecanica și tehnicile diferitelor tipuri de comportamente sexuale, fără o gândire bogată în ceea ce privește rolul sexualității în căsătorie, viața de familie și viața de virtute, care face ca învățătura catolică să fie atât de dătătoare de viață și bogată pentru suflet.

După părerea mea, să văd elevi și părinți protestând la sărbătorile „Mândriei” în afara școlilor este un mare semn de speranță că familiile se trezesc în cele din urmă în fața fundalului întunecat al mișcării LGBT/Pride. Această fiară devorantă antrenează copiii în minciuni și comportamente distructive care distrug trupuri și suflete și totuși a găsit cumva o cale de a pătrunde în sălile sacre și în sălile de clasă ale școlilor noastre.

Succesul boicotului Bud Light arată că cetățenii obișnuiți au puterea de a face față grozavului LGBT care credea că a câștigat dominația asupra tuturor instituțiilor noastre culturale. În cele din urmă, mișcarea LGBT poate controla toți banii, puterea și influența și totuși nu reușește să câștige inimile oamenilor obișnuiți care pot vedea prin minciuni și care vor găsi în cele din urmă curajul și voința să se ridice și să spună: „Ajunge, este suficient!”.

Traducere: Bianca Sfințescu