Video: Maternitatea surogat: Violența din Ucraina evidențiază o altfel de criză
|Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este capul de afiș pentru aceste vremuri, această agresiune, acest război și oamenilor li se face cunoscută această parte a lumii, celelalte aspecte care se întâmplă ca și în Ucraina, înainte de război, cu privire la mamele surogat – căci este una din puținele țări care permite mamele surogat și au creat o industrie pentru aceasta. Când această știre a ajuns pe prima pagină din cauza războiului, multe canale de știri au preluat această poveste și le-au adus în fața oamenilor referitor la dificultățile pe care le au femeile care sunt mame surogat și care aduc pe lume copii pentru cupluri care se află în alte părți ale lumii și acum acești copii ajung la termen și trebuie să se nască. Din cauza războiului, acești părinți care i-au adoptat, sau care au făcut un contract pentru ei, nu au acces la ei. Acum acest lucru a ieșit la suprafață.
Pr. Shenan Boquet, Președintele HLI de vorbă cu Ted Wojcik, Specialist în Cercetare pentru HLI
Mamele surogat:
Violența din Ucraina evidențiază o altfel de criză
Ted Wojcik: Bună ziua! Bun venit la podcastul „Cultura vieții“ găzduit de Human Life International. Mă numesc Ted Wojcik, specialist în cercetare pentru misiuni și sunt aici împreună cu părintele Shenan Boquet, președintele nostru.
Părintele Shenan Boquet: Bună, Ted, mă bucur să fiu din nou aici cu tine.
T. W.: Da, absolut, părinte, ca întodeauna. Astăzi vom vorbi despre articolul dvs. despre Ucraina, despre mamele surogat, dar subliniat de conflictul din Ucraina. Poate anticipez discuția, dar ce stârnit tema mamelor surogat și ce înseamnă? Poate unii dintre noi, inclusiv eu, nu suntem foarte familiarizați cu această temă.
Pr. S. Boquet: Desigur. Ca orice spirit din viață, după cum știi, încerc să invoc cititorul din om, dar și cei care poate aud asta pentru prima dată. A considera problemele etice care au loc și care afectează fiecare umanitate, afectează ființele umane, ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este capul de afiș pentru aceste vremuri, această agresiune, acest război și oamenilor li se face cunoscută această parte a lumii, celelalte aspecte care se întâmplă ca și în Ucraina, înainte de război, cu privire la mamele surogat – căci este una din puținele țări care permite mamele surogat și au creat o industrie pentru aceasta. Când această știre a ajuns pe prima pagină din cauza războiului, multe canale de știri au preluat această poveste și le-au adus în fața oamenilor referitor la dificultățile pe care le au femeile care sunt mame surogat și care aduc pe lume copii pentru cupluri care se află în alte părți ale lumii și acum acești copii ajung la termen și trebuie să se nască. Din cauza războiului, acești părinți care i-au adoptat, sau care au făcut un contract pentru ei, nu au acces la ei. Acum acest lucru a ieșit la suprafață. Aceasta mi-a atras atenția, nu atât problemele din Ucraina referitoare la război, cât ce este această temă cu mamele surogat, cu exploatarea femeilor, acești copii concepuți în acest fel și cum devin o marfă. Acești copii sunt exploatați ca o marfă pe care oamenii o pot cumpăra, pot face un contract cu femei care la rândul lor sunt exploatate în astfel de situații și astfel, aceasta mi-a atras atenția și despre asta vreau să vorbesc. Este o temă importantă pentru că nu doar în Ucraina găsim astfel de situații, ci și în alte părți ale lumii unde este sărăcie, oameni care trăiesc în situații foarte grele, și ei cred că aceasta poate fi singura cale prin care pot să scape de sărăcie, să-și îmbunătățească situația materială și astfel, oameni care au posibilitatea să cheltuie mulți bani pentru fertilizare in vitro – despre care știu că vom vorbi curând – toate acestea devin o problemă financiară, devin o oportunitate pentru oameni de a face bani. Baza tuturor acestora este persoana umană care este vândută, creată pentru că cineva vrea un anumit copil, pentru că ei nu pot concepe. Avem cupluri de același sex care vor să fie părinți, deci sunt multe unghiuri din care se pot aborda aceste probleme.
T. W.: Pare a fi o temă complexă, părinte, cu tot felul de elemente interconectate. Poate reușim să încep de la bază și să vorbim despre cum Ucraina evidențiază acest fenomen al mamelor surogat. Să vedem ce sunt mamele surogat? Cum se realizează acest proces?
Pr. S. Boquet: Desigur. Să începem cu o dificultate. Cupluri căsătorite, soț și soție. Aceasta este o parte a ecuației. Există cupluri care au probleme de fertilitate. Ei înșiși nu pot concepe din varii motive. Ceea ce se întâmplă cu industria fertilizării in vitro – hai să vorbim despre acest cuplu, un soț și o soție – preia sperma de la soț și ovulul de la femeie și le duc într-un laborator – nu doar unul este fertilizat, ci mai multe, deci copilul este creat într-un vas Petri „in vitro“.
T. W.: Pare că sunt mai mulți copii.
Pr. S. Boquet: Da, mai mulți. În anumite cazuri, Ted, depinde de laborator, ce încearcă să realizeze, iar copiii care sunt creați – unii sunt înghețați – pentru a fi folosiți mai târziu, poate de aceeași cuplu care poate vrea mai mulți copii, iar apoi în anumite situații triste – și este deja o situație deplorabilă căci nu așa ar trebui conceput un copil și vom vorbi despre asta în câteva momente – dar realitatea este că acesta e doar un aspect. Câțiva din acești copii care poate nu sunt primiți de părinți care vor numai un copil sau doi, dar poate mai există patru, cinci sau șase copii de la același cuplu, iar ceea ce se întămplă cu ei este că sunt dați spre adopție altor cupluri, sunt folosiți în experimente, întreaga industrie pe care o vedem în lumea biomedicală azi. Aceștia sunt ființe umane, viață umană la începuturile sale și vedem cum sunt exploatați. Acest este un aspect. Avem cupluri care au probleme de fertilitate, acesta este un mecanism pe care îl vedem, nu doar în Ucraina ci și în multe alte părți ale lumii, dar un alt aspect este un cuplu de homosexuali care doresc să fie părinți. Desigur, doi bărbați nu pot dona un ovul, și nici două femei nu pot dona spermă, deci există o serie de factori care intervin. De aceea este atât de complicat de vorbit despre aceasta căci sunt atâtea complexități. În prima situație avem un soț și o soție care donează sperma și ovulul. Deci copilul creat este biologic, al acestor doi, dar când vorbim de cupluri homosexuale, poate unul din ei este donatorul, dar există și o terță parte care trebuie să doneze sperma sau ovulul. În unele cazuri vedem membrii ai familiei care se implică și vor să ajute și să doneze – un donator cunoscut – dar în cele mai multe cazuri este o persoană necunoscută care a donat unei bănci. Acestea sunt doar câteva exemple care arată cât de complex este acest proces. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina care a creat această industrie, una foarte avantajoasă, despre care vorbesc în articol, vorbim de sute de mii de dolari care se produc. De aceea o numim o industrie multimiliardară de fapt. Se fac atât de mulți bani prin fertilizarea in vitro, întreaga industrie de avocați și contracte care se realizează între cuplul care vrea să închirieze o femeie care să le poarte copilul – surogat – care le poartă copilul, și aceea femeie poate fi din Africa, America Latină, India, Ucraina, oriunde în lume și se stabilește un contract și se oferă o anumită sumă de bani pentru ca ea să le poarte copilul. Apoi acelei persoane i se plătește spitalizarea, controalele la ginecolog, toate planurile – mâncare, adăpost – tot acest proces, iar sfârșitul acelui proces, se naște copilul și este predat. Aceasta creează un alt strat. Avem această femeie care este mama acestui copil, care a purtat acest copil, poate nu a fost donatoarea, nu s-a folosit ovulul ei pentru a concepe acest copil prin fertilizare in vitro. Deci copilul conceput in vitro, acea viață embrionară este plantată în pântecele mamei surogat.
T. W.: Când spuneți că există situația în care soțul și soția sau cuplul de homosexuali care donează fie sperma fie ovulul, fie un donator cunoscut sau necunoscut pentru acea parte sau este un gamet – nu știu sigur dacă așa se numește – sau mai adesea o femeie donează ovulul. De obicei este cu totul necunoscut, copilul din trupul ei este al altor doi oameni.
Pr. S. Boquet: Uneori poate fi mama surogat care donează și acest lucru schimbă situația căci este copilul ei biologic. Nu este doar pântecele ei închiriat – ca să folosim această terminologie – ci și ovulul ei care a fost fertilizat, sau mai degrabă ovulele, după cum spuneai mai devreme, nu doar un ovul este fertilizat, ci mai mulți, pe sticlă, în aceste laboratoare. Ea este acum în situația în care naște propriul copil biologic, sau în multe cazuri – nu am în minte statisticile – dar chiar dacă nu este copilul ei biologic, ea a hrănit acest copil, a sacrificat toate pentru acest copil, a avut grijă de el, a mâncat ce trebuie și acum i se spune că trebuie să dea acest copil. În unele cazuri au fost cazuri în tribunale, mai ales aici în Statele Unite, unde femeia a născut și nu a vrut să mai dea copilul. Aceasta a creat un alt strat. Este o industrie multimiliardară, nu vorbesc doar despre un aspect al acestei industrii, ci despre toată complexitatea acestei industrii. Ca și în Ucraina, există agenții care funcționează precum o agenție de modele. Poți merge la această agenție care te angajează și îți dă acest job.
T. W.: Există agenții de mame surogat…
Pr. S. Boquet: Da, agenții de mame surogat. Ei fac bani. Trebuie să îi plătești să supravegheze, să găsească candidați viabili. Vezi tu, Ted, chiar și limbajul este dezumanizant.
Totul este despre dezumanizarea ființei umane despre care vorbim. În astfel de situații despre mamele surogat, încep mereu să vorbesc despre exploatarea femeilor. Acesta este primul stadiu. Desigur, vedem exploatarea vieții umane. Vom reveni la aceasta în câteva clipe, dar în multe cazuri, vorbim de femei din diferite părți ale lumii care se află în situații dificile, multe din țări sărace, văd în aceasta o oportunitate. Aceasta este prima exploatare. Cine își permite asta? Cine poate cheltui zeci de mii de dolari ca să aibă această oportunitate? Numai oamenii cu posibilități materiale. Deci mulți vin din Vest, unde au posibilități. Și unde merg? În țări care caută oportunități în care femeile vor să-și închirieze pântecele. Deci exploatează femeile din cauza sărăciei, dificultăți financiare, iar cum am văzut situații teribile în Ucraina căci există mame surogat care poartă proprii lor copii biologici despre care vorbește media. Ele vor să se întoarcă în Ucraina să-și nască copiii, își trimit proprii copii la familie în alte țări pentru a fi în siguranță, dar ele sunt acolo, în Ucraina, căci dacă ar pleca în alte țări unde este ilegal să fii mamă surogat, ce vor face? Se creează aceste tensiuni. Apoi avem oamenii din Vest care au drepturi asupra acestor copii. Media preia aceste știri și trage sforile, făcând din aceasta o situație cu încărcătură emoțională, dar nu se oprește să se gândească la restul poveștii. Faptul că aceasta este o industrie care crează copii în laboratoare, prin mijloace științifice, implantează această nouă viață în pântecele femeilor din diferite părți ale lumii care de bună voie – mă îndoiesc că ar fi sau nu consimțământ – dar aceasta este o altă discuție. Atunci când oamenii nu au altă soluție, caută mijloace să supraviețuiască, iar aceasta este un mod. Sunt foarte multe probleme aici. Dar există femei care de bună voie știu ce fac. Ele vor să facă asta, o fac de mai multe ori. Asta este altă poveste.
Dar problema pe care o ridic este că în cele mai multe cazuri, aceste femei se află în dificultate și caută modalități să-și susțină familia și acesta este un mod de a o face. Pot fi plătite cu 10.000, 11.000, 15.000 poate sute de mii de dolari sau mai mult plus toate acele beneficii pe timpul celor nouă luni de sarcină, chiar mai mult, căci discuția începe chiar înainte de a fi însămânțate. Este o călătorie lungă foarte profitabilă, nu doar pentru femeia care vrea să facă niște bani, ci și pentru agenții, pentru avocați. Vorbim de contracte, cineva trebuie să se ocupe de acele constracte. Cred că ceea ce am încercat să subliniez în articol și sper că cititorul va reține, este să înceapă să se întrebe: ce facem aici? Vreau să spun asta, respectând viața umană, dar este ca și cum ai merge la cumpărături și cumperi ceva. Ce voi cumpăra azi? Ce culoare să aibă mașina pe care vreau să o cumpăr? Ce costum să cumpăr? Aici intrăm în probleme de genetică, probleme de design despre care oamenilor le place să vorbească. Dacă este o modificare genetică în aceste situații în acele prime stadii? Contractul spune că copilul trebuie avortat. Acum avem o problemă de avort în care trebuie să intrăm. Apoi avem alte ființe umane create în acest mod. Ce se întâmplă cu ele?
T. W.: Cele fertilizate in vitro.
Pr. S. Boquet: Da. În timpul procesului de fertilizare in vitro, întreaga industire de celule stem embrionare vrea să-și tragă propiile avantaje. Ce se întâmplă cu acești copii frumoși care sunt înghețați, lăsați acolo în perpetuitate, căci părinții acelor copii, nu mai vor alți copii, nu vor să îi dea spre adopție, nici nu vor să fie folosiți de știință. Ce se întâmplă cu ei? Ei trăiesc nedefinit în acea stare. Ce se întâmplă cu ei? Așa a dorit Dumnezeu ca viața să fie adusă pe lume? Răspunsul e nu. Întrebarea este cum am ajuns aici? De ce suntem aici? De ce se întâmplă aceasta? Cum remediem situația?
T. W.: Este o lume nouă precum în acel roman „Minunata lume nouă“ în care există incubatoare externe.
Pr. S. Boquet: Exact, și aș adăuga, dacă tot ai adus vorba, există pântecele exterior despre care se discută aici, dacă este capabil să se creeze un pântece artificial în care să fie creată și îngrijită viața până la naștere. Există acest proiect pe care știința îl aduce din ce în ce mai aproape de realitate. Aceasta ne duce la cazul în care nu vom mai avea nevoie de mame surogat. Avem un pântece artificial. Aici intră dilemele morale. Putem vedea o parte a ecuației care spune: păi nu este acesta un lucru bun? Poate mama nu poate purta copilul, a intervenit o dificultate, acum medicina și știința ar putea ajuta. La acest nivel există o discuție. Dar știm că mai există un aspect care trece depășește aceasta.
T. W.: Ființa umană devine o marfă.
Pr. S. Boquet: Corect. Aceasta se întămplă și în Ucraina despre care vorbim. Dar se poate vorbi și în India, Africa, America Latină.
T. W.: Știm de Ucraina din cauza mass-mediei care a profitat despre criza războiului, apoi crizele individuale ale acestor familii, ale acestor mame surogat, prinse între propriile familii și..
Pr. S. Boquet: Dar și cuplurile care sunt în alte țări căci se uită la situația din Ucraina și se întreabă unde sunt copiii lor. Spun asta cu mult respect, știu că este o inteție bună în mințile și inimile oamenilor, în ceea ce privește grija lor când întreabă: unde e copilul meu? Cum ajung la copilul meu, am plătit mult pentru aceasta. Ce se va întâmpla dacă nu am acces la el? Pentru că am dezumanizat acel copil, acel copil frumos și prețios, în această industrie și am exploatat femeile în acele situații și ne folosim de această industrie a fertilizaării in vitro, iată-ne aici și la sfârșitul zilei acestea sunt dilemele morale care au loc pentru că nu știm să spunem „nu“.
T. W.: Pare că toată lumea e victimă aici, mai ales copilul, dar și femeile, mamele surogat, apoi chiar și donatorii sunt victime, cel puțin își falsifică propria capacitate de…
Pr. S. Boquet: Este o setare a minții care a fost creată. Am spus de la începutul conversației, există un cuplu cu probleme de fertilitate, deci se poate vedea dorința naturală de a avea un copil, dar știm din învățătura Bisericii că nimeni nu are dreptul la un copil, nu este un lucru pe care îl posedăm. Copiii au dreptul de a fi crescuți de părinții lor biologici, de a fi concepuți în mod natural de părinții lor în actul conjugal, de a fi hrăniți și îngrijiți în pântecele mamei lor biologice, apoi de a fi născuți de mama lor și crescuți de părinții lor. Acestea sunt drepturile copilulul de care nimănui se pare că nu-i pasă. Greutățile cu care se confruntă un cuplu care nu poate concepe sunt probleme de care păstorii trebuie să se îngrijească și să ajute cuplurile și să îi ajute să abordeze acele probleme în mod virtuos, așa cum spune Biserica. Biserica are răspunsuri și îi poate ghida prin mijloace morale pentru a-i ajuta să conceapă, dar nu acesta este modul în care trebuie să se îndrepte lucrurile, într-un mediu steril, în afara a ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru soți și pentru copii. Ai folosit acest termen, „falsificare“, este un cuvânt potrivit. Vedem aici o falsificare a bunurilor și vedem ce se întâmplă când falsificăm lucrurile. Se creează o întreagă pletoră de probleme. Trist este că ceea nu se spune în media este că, pe măsură ce acest proces se desfășoară, poate este o anormalitate. Pe măsură ce copilul se dezvoltă în pântecele mamei surogat, poate începe să se manifeste o anormalitate fizică, poate copilul nu are caracteristicile pe care le doreau. Prin contract, acel copil trebuie avortat și apoi se încearcă din nou. Se poate vedea ce se întâmplă cu acest copil. De la început este considerat o marfă, o dorință, nu ca o dorință naturală de a avea un copil, ceea ce e firesc pentru un soț și o soție, deschiși la viață, dornici să aibă copii, o binecuvântare frumoasă, ci în această direcție, copilul este văzut ca un drept. Nu, eu am dreptul la un copil. Donum Vitae vorbește despre aceasta și multe alte învățături ale Bisericii.
T. W.: Donum Vitae (Darul Vieții) e un document din 1987 al Congregației pentru Doctrina Credinței.
Pr. S. Boquet: Da, cred că scopul a ceea ce facem noi acum și cei care ascultă această discuție și cel care citește, pentru care scriu aceste articole, este o anumită neliniște. Ceva nu e în regulă aici.
T. W.: Da, sunt destul de tulburat.
Pr. S. Boquet: Cunoscând imoralitatea acestor probleme, totuși vorbim de viața umană. La sfârșitul articolului meu spun că, indiferent de cum ia ființă această viață, în această metodă, acest copil este prețios, merită să fie iubit, are demnitate umană și drepturi. Spunem că aflăm de acest moment în care un copil este conceput astfel, nu are mai puțină demnitate decât un copil conceput în mod natural, într-un act conjugal dintre soț și soție.
T. W.: Este un copil al lui Dumnezeu.
Pr. S. Boquet: Exact, dar nu vrem să ajungem din nou aici. Scopul acestei discuții este că trebuie să oprim aceasta. Trebuie să mergem într-o direcție care respectă copilul, respectă drepturile lui, respectă femeia, să nu fi folosit de alții…
T. W.: Nu ca o linie de producție…
Pr. S. Boquet: Exact. Sunt multe povești ca acestea. Există cupluri care nu vor să parcurgă procesul natural de a purta un copil în pântece. Am citit articole, am citit și auzit de cazuri în care anumite femei nu vor să aibă vergeturi, nici unul din inconvenientele care le presupune o sarcină, dar vor un copil, așa că închiriază o mamă surogat care să poarte copilul soțului lor. Ele pot fi cele care donează ovulul – în cele mai multe cazuri sunt – dar, gândește-te la multiplele motive pentru care acest lucru nu este ok. Este ceva foarte greșit aici și ar trebui să ne doară stomacul gândindu-ne la acest lucru.
T. W.: Este dezgustător, nu vreau să jignesc, dar pare grotesc, de domeniul SF, după cum ziceam și de „Minunata lume nouă“ ce a fost scrisă cu aproape 100 de ani în urmă.
Pr. S. Boquet: Cum îndreptăm asta? Tot acest timp cu Covid-ul, vaccinuri, mulți dintre noi am vorbit despre industria bio-medicală și de comercializarea copiilor, avort selectiv, folosirea celulelor. Acestea nu ar trebui să fie necunoscute de ascultătorii și cititorii noștri. Eu am vorbit de multe ori despre asta în articolele mele. Trebuie să înțelegem viața și demnitatea vieții umane și respectul față de fiecare ființă umană și ce a intenționat Dumnezeu prin crearea unui copil și unde trebuie să se întâmple asta? Este foarte clar, în unirea naturală dintre soț și soție, în căsătorie, prin actul conjugal, unde sunt deschiși vieții, în unitatea iubirii lor, transmiterea vieții și dăruirea de sine reciprocă, înțelegând că primesc viața umană. Aceasta este celula pe care a creat-o Dumnezeu, așa a creat Dumnezeu familia și pe aceasta se bazează societatea. Acum luăm acest lucru și l-am făcut ceva ce nu este, l-am redefinit după limbajul și mijloacele noastre. De multe ori, am vorbit mai devreme, aceste industrii încep pentru că există un bun pe care vor să îl ofere. Unii încep cu o intenție și dorință rea, dar în cele mai multe cazuri, intervine știința și medicina pentru că încearcă să rezolve o problemă medicală, umană. Când vorbim de infertilitate, există mai multe căi de abordare, despre care ne învață Biserica. Poate există cauze naturale care pot fi remediate ce vor permite cuplului să conceapă în mod natural un copil. Există alte mijloace morale despre care vorbește Biserica care sunt accesibile cuplului, să îi ajute, nu să îi înlocuiască. Ceea ce se întâmplă în fertilizarea in vitro este că cuplul este înlocuit de o terță partă. Conceperea copilului nu se face în actul conjugal dintre soț și soție, ci o terță parte îl înlocuiește. Aici vorbim de imoralitatea acestui lucru și este periculos. Trebuie să dăm înapoi, să nu ne lăsăm emoționați de aceste cazuri. Sunt cazuri emoționale și dureroase, sunt cazuri reale, persoane umane, mame, sunt frații și surorile noastre din pântece, unii s-au născut deja și stau în maternități, așteptând să fie primiți de părinții care au plătit pentru ei, biologici sau…
T. W.: Biologici sau cei care au drept legal asupra lor.
Pr. S. Boquet: Acești copii sunt vulnerabili. Sunt lăsați singuri. Sunt cazuri adevărate și probleme reale care trebuie rezolvate. Nu vreau să neg durerea adevărată care există în aceste cazuri.
T. W.: Vrem să evidențiem faptul că această durere e cauzată de dorința de a creea ceva ce nu este natural și este păcătos în aceste cazuri ale mamelor surogat, începând cu fertilizarea in vitro, toate implicate în acest proces de manufactură…
Pr. S. Boquet: Suntem aici, ce facem? Dar cum putem să prevenim asta pe viitor? Este interesant, după cum am menționat în articol, există multe cazuri în care se află refugiații din Ucraina, unele mame surogat și în acea țară este ilegal. Este considerat trafic uman, trafic de copii, deci ele nu pot rămâne acolo. Dacă cuplurile, sau persoanele – nu sunt doar cupluri care plătesc mame surogat, există persoane singure care donează sperma, ovulul și au un donator necunoscut, căci vor să fie părinți. Nu sunt doar cupluri de același sex, ci și persoane individuale care fac acesta. Vedem câte straturi de probleme există. Aceste mame surogat trebuie să se întoarcă în Ucraina, este una din puținele țări din Europa unde sunt în legalitate.
T. W.: Înapoi în zona de război.
Pr. S. Boquet: Înapoi în zona de război. Se întorc în zona de pericol ca să nască copilul, ca să împlinească un contract. Acestea ar trebui să facă oamenii să se oprească și să se gândească: trebuie să se termine. Pentru ca aceasta să se termine, multe țări au ilegalizat mamele surogat și asta e grozav. Trebuie să facem presiuni ca aceasta să devină lege universală și să împiedicăm ca aceasta să se mai întâmple. Dar mai avem cealaltă problemă, industria fertilizării in vitro. Mamele surogat există datorită acestei industrii. Trebuie să ajungem la celălalt strat și să spunem: asta e greșit. Copiii nu ar trebui să fie creați astfel, dar pentru asta e nevoie ca oamenii să fie sensibilizați din nou, la scopurile naturale ale căsătoriei și la ce intenționează Dumnezeu cu căsătoria, în căsătorie și cum trebuie creați și primiți copii. Este o problemă mare,Ted, căci am pierdut acel auz în era noastră.
T. W.: Cred că e o temă consistentă și vorbind despre auz, noi nu vedem viața umană ca ceva sacru, înnăscut.
Pr. S. Boquet: Da. Și nu înțelegem căsătoria, scopurile căsătoriei, unitiv și procreativ. Nu înțelegem natura căsătoriei și natura ființei umane. Și atunci au loc aceste abominații și atrocități, falsificări…
T. W.: Nici unul din acești termeni nu se aplică copilului, deloc.
Pr. S. Boquet: Nu, deloc, de aceea repetăm. Uneori luăm numai o mică parte, dar indiferent de cum s-a format acest copil, acest lucru nu scade demnitatea sa. Am spus-o foarte clar în articol, dar e bine să o repetăm. Același lucru îl putem spune despre o persoană care a îmbătrânit și poate intră într-o stare de demență sau are diverse dificultăți, boli, acest lucru nu îi scade demnitatea. Spunem același lucru și despre celelalte ființe umane. Cu toate astea, trebuie să spunem: „destul“. Aceasta nu ar trebui să se întâmple din nou. Nu ar trebui să fie la știri. Nu ar trebui să existe astfel de situații. Copiii nu ar trebui să fie în astfel de situații, frații și surorile noastre nu ar trebui exploatați și femei care se află în această situație nu ar trebui exploatate. Liderii noștri din Vest ar trebui să pună punct acestei situații.
T. W.: Ar putea fi numită „colonizarea uterului“.
Pr. S. Boquet: Este o frază potrivită, ar putea fi folosită și am auzit unii din liderii noștri din Biserică folosind-o sau o anumită terminologie. Poate că articolul îi va mânia pe unii care vor spune: ar trebui să fii mai sensibil față de situația din Ucraina, și suntem. Acesta este o poveste adevărată, cu ființe adevărate, oamenii cu dificultăți care suferă.
T. W.: Cred că accentul nostru cade pe faptul că sunt ființe umane și oamenii nu ar trebui tratați astfel în primul rând.
Pr. S. Boquet: Aici este adevărata problemă. De ce sunt în această situație? De ce simt femeile că ar terbui să se grăbească înapoi în Ucraina.
T. W.: Indiferent de contextul de război, ăsta e doar motivul pentru care apare în știri…
Pr. S. Boquet: Exact. De aceea am văzut că media îl folosește din alt punct de vedere, de pe altă poziție.
T. W.: Un gând pe care l-am avut. Foarte interesant. Am putea spune că mass-media cade în această categorie dar, indiferent cum vrem să o numim, mișcarea anti-viață sau cultura în general, cultura morții, este foarte ciudat că în această situație sunt „pro-nataliști“ în cazul tehnologiei reproductive sau al mamelor surogat, dar de cele mai multe ori se opun oricărui mod de generare a copiilor, folosind contracepția sau optând pentru avort. Actul sexual natural și generarea. Este foarte ciudat că orice este nefiresc, devine agenda lor de promovare.
Pr. S. Boquet: Sper ca oamenii să vadă acest lucru. Când considerăm de exemplu, cultura noastră vestică și vedem unde e celebrată, să zicem cuplurile homosexuale din toată industria media, în teatre, în filme. Media preia această temă și o sărbătorește, ce minunat că pot avea un copil. Nimeni nu se oprește să se întrebe cum s-a întâmplat aceasta și astfel, media vrea să sărbătorească, dar pe de altă parte sunt pentru avort, le determină pe femei să avorteze.
T. W.: De ce este un miracol al vieții într-o situație, dar nu și în cealaltă?
Pr. S. Boquet: E ipocrizie. Din nou, vrem să facem o pauză și să punem aceste întrebări morale, etice. Nu le vom rezolva în acest podcast, dar Biserica are un răspuns. Răspunsul este întoarcerea la natura sexualității umane, natura căsătoriei, a actului conjugal, ce a intenționat Dumnezeu? Căci El a dorit ca copiii să fie primiți și creați. Acesta e discuția. Copilul nu este un drept, o marfă, un lucru. Vorbim despre o ființă umană care are drepturi, drepturile naturii sale. Acolo trebuie să se întoarcă discuția. Pentru aceasta e nevoie de multe podcasturi, de mulți oameni care să scrie despre acest lucru. Și există oameni care scriu despre asta. Nu ar trebui să rămână neauzită de cititorii noștri pro-vita. Nu este auzită în cealaltă tabără, dar noi, cei care ne aflăm în această mișcare, trebuie să vorbim despre aceasta. Auzi oameni care spun: suntem pentru viață? Desigur. Atunci de ce nu promovați fertilizarea in vitro? Nu aduce viața pe lume? Răspunsul este: da, suntem pentru viață, dar..
T. W.: Suntem pentru acele vieții individuale concepute împotriva dorinței lor și a binelului lor în acest proces de manufactură.
Pr. S. Boquet: Nimeni nu are dreptul asupra acestui copil. Trebuie să ne întoarcem la limbajul care răspunde la acest fel de întrebări. Aceste întrebări se pun mereu. Da, suntem pentru viață, iar mijloacele prin care primim acea viață sunt foarte clare, dar sunt metode care nu sunt morale. Și aici trebuie să continuăm să vorbim.
T. W.: E ca și cum am spune că a concepe un copil în adulter. Acel copil e sfânt, e pur, dar mijloacele sunt păcătoase, nefericite.
Pr. S. Boquet: Ca mișcare pro-vita, pro-familie nu trebuie să ne fie teamă să răspundem sau să adresăm astfel de întrebări. Inconsistența din afirmațiile oamenilor de a spune că acesta este o falsificare, că e folosit pentru a justifica un act. Trebuie să fim foarte clari și să nu ne fie rușine. Trebuie să fim respectuoși dar în același timp fermi. Nu știm să argumentăm. Ca rezultat, narativa merge în cealaltă direcție căci nu stăm împotriva curentului. Scriind un articol avem două abordări: unul este de a atrage atenția, acest lucru se întâmplă. Citește mai adânc și vei vedea de ce se întâmplă aceasta. Apoi, a doua abordare: cum facem să nu mai avem acestă problemă? Nu numai în Ucraina, ci și în India, Africa sau America Latina sau în orice altă parte a lumii? Ucraina nu este singurul loc în care este legal. Cum schimbăm legi care protejează femeile exploatate. Cum propunem legi care să împiedice exploatarea și comercializarea copiilor? Cum schimbăm discuția despre dreptul la un copil? Nu există drept la avea copii. Cum schimbăm acest curent? Cum adresăm greutățile a soți și soții care sunt deschiși la viață și dar au probleme de fertilitate? Avem răspunsuri și multe moduri morale pentru a ajuta cuplurile care se află în astfel de situații. Nu am vorbit încă despre darul frumos al adopției. Este un subiect despre care voi vorbi în articolele mele. Există mai multe moduri prin care putem adresa aceste probleme ca să ajutăm oamenii, să ajutăm cuplurile să găsească un răspuns. După ce toate acele mijloace s-au epuizat și nu au reușit încă să conceapă, poate inima lor se deschide pentru a primi un copil prin adopție. Există atâtea moduri, să fim sensibili, pastorali, fermi în ceea ce e bun și ce e rău, care sunt mijloacele morale și imorale. Ted, toate acestea sunt parte din discursul nostru, nu trebuie să ne fie teamă să vorbim despre asta. Sunt mândru de oamenii care discută desprea asta. Mulți lideri pro-viață, mulți lideri de familii, chiar și necatolici, creștini sau necreștini sunt implicați în această discuție despre mamele surogat, despre comercializarea copiilor. E minunat să vedem oameni în acestă discuție, încercând să schimbe curentul. Trebuie să fie din ce în ce mai mulți și cred că trebuie să denunțăm astfel de comportamente. Nu vrem să fim aici, nu vrem să mai fim în această situație, să ne uităm la adevăratele probleme, să nu permitem mass-mediei să controleze discursul. Căci aceasta este tot exploatare. Adâncesc rana. Asta e o altă discuție.
T. W.: Da, am putea continua zile în șir despre asta. Este o temă imensă și complicată pe mai multe planuri. Cred că e o situație tragică numai dacă ne gândim la toți acei copilași înghețați în vasele Petri, copilașii concepuți astfel, născuți. Ce fel de vieți vor avea, neștiind neapărat cine sunt părinții lor biologici, cine e mama care i-a purtat? Tot felul de tragedii, ar fi bine să ne rugăm pentru aceste suflete…
Pr. S. Boquet: Înainte să încheiem, pentru noi ca Biserică, care e răspunsul nostru aici? Dacă un cuplu care stă în băncile din bisericile noastre și are o problemă de infertilitate, iar noi nu vorbim despre asta, care sunt mijloacele morale prin care să îi ajutăm, ce pot face după tot ce aud din lumea seculară… Le-am făcut un deserviciu și un rău. Noi ca Biserică trebuie să vorbim despre aceasta, să ducem această discuție. Când eram în pastorație am vorbit despre asta de-a lungul întregului proces de pregătire pentru căsătorie căci acestea sunt necunoscute, cuplul încă nu știe ce va urma în viața lor conjugală. Vor avem probleme de infertilitate, vor întâmpina greutăți în a concepe un copil? Ce se întâmplă în acele situații? Nu vrem să așteptăm criza, trebuie să fim pro activi. Trebuie să vorbim despre asta și despre căsătorie în sine și natura căsătoriei și a iubirii conjugale. Nu le facem un bun serviciu, nu vorbim destul despre binecuvântările lui Dumnezeu și despre frumusețea sexualității, despre frumusețea și minunea unui copil, a unei persoane umane. Trebuie să facem o treabă mult mai bună și să vorbim despre asta. Știind că aceste lucruri există, ar trebui să ne forțeze să fim mai buni, dar nu facem asta. Ne pare rău de aceste acte ca să putem face alegeri mai bune și să protejăm o mare apreciere a vieții umane și o iubire de viață, de căsătorie, de a fi părinte. Așa cum ai spus foarte frumos, Ted, un copil vrea să fie primit de părinții săi, iubit de ei, educat și format și crescut. Gândește-te câte nivele de ambiguitate, de întrebări pe care le are un copil. Cum am fost creat? Există doi bărbați aici. Biologia spune că e imposibil să conceapă un copil. Cum am ajuns să exist? Ce s-a întâmplat? Cine e mama mea? Nu e doar un simplu punct de vedere, valoarea sa, ci trebuie să privim în ansamblu, la toate problemele care exsită și să le adresăm pe rând, iar dacă facem asta cu sinceritate, nu vom mai ajunge în această situație și vom pune punct acestor abuzuri, la abuzul fundamental care este demnitatea umană. Vom mai vorbi despre multe probleme în detaliu pe viitor.
T. W.: Să ne rugăm pentru aceasta și pentru sfârșitul acestor lucruri teribile. Mulțumesc tuturor celor care au fost cu noi și au urmărit podcastul „Cultura vieții“ de la HLI. Vă rog să ne urmăriți pe toate platformele noastre, abonați-vă la canalul nostru de YouTube, Apple podcast și Spotify și ne-am bucura să vă revedem aici, continuând să trăiți cultura vieții. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Traducere: Alexandra Potroghir