Despre capcana civilizației de a trăi singuri
|Cateheza Episcopului Henryk Hoser Sac, trimis al Vaticanului pentru Medjugorje, la Festivalul Tineretului 2018
#mladifest
Femeia este complementară bărbatului, ea reprezintă ceva care lui îi lipsește. Ea, la rândul ei, are nevoie de cineva de care să se poată sprijini. Însă astăzi feminismul dorește să facă femeia masculină.
Prin iubirea conjugală cei doi devin un trup și un suflet. Te îndrăgostești atunci când frumusețea celuilalt te-a atins. Când temperatura dragostei apoi scade, ei cred că iubirea s-a terminat – ceea ce este o mare greșeală.
Dumnezeu este întotdeauna frumos, noi doar câteodată.
Abstinența înainte și în timpul căsătoriei este un semn de adevărată iubire. A împărți totul, să vorbești, să trăiești în comun, și să nu păstrezi secrete ascunse pentru tine. Căsnicia este o formă specială de prietenie. Sunt suflete care se iubesc. Cu timpul soții devin tot mai asemănători. Se poate observa că fețele lor devin asemănătoare.
Altă caracteristică este fidelitatea exclusivă până la moarte. Dumnezeu o dăruiește pe Eva lui Adam. Doar Dumnezeu poate dărui oameni spre posesie. ”Te iau ca bărbat, te iau ca femeie” spun mirii. Obținem dreptul divin asupra celuilalt – acesta e singurul caz. Fidelitatea este barometrul căsniciei căci prin ea putem măsura calitatea iubirii. Iubirea nu poate fi sterilă, ci trebuie să fie creativă. Copilul vine în lume ca rod al iubirii lor.
Din cauza viziunii false despre iubire cei căsătoriți ajung la divorț. Nu și-au dezvoltat rezistența față de atacuri.
Civilizația laică conduce la distrugerea căsniciilor. 2/3 din căsniciile în Europa se termină în divorț.
Prima misiune a familiei: să creeze o comunitate de persoane. Prima experiență a omenirii a fost singurătatea. Astăzi cădem în această capcană a civilizației să trăim singuri. Dumnezeu a spus că nu e bine să trăim singuri.
A doua misiune a familiei este să se afle în slujirea vieții. Ea este izvorul vieții. Familia este promotorul vieții, al nașterii și nutririi vieții. Asta nu merge fără părinți. Relația corectă dintre tată și mamă este matricea iubirii pentru copil. Dacă părinții se ceartă și se rănesc, copilul pierde capacitatea să-și creeze o familie. Divorțul părinților este cea mai mare dramă din viața copiilor.
Trebuie să devenim capabili de o relație și cel mai înalt nivel este acela de a putea dărui iubirea.
Iubirea conjugală este complet umană, adică spirituală și sensibilă.
Familia trebuie să strălucească în societate. Asta nu e nepotism, ci e spirit familiar.
A treia misiunea: familia participă la dezvoltarea societății. Dacă distrugeți familia, veți avea și o societate distrusă. Misiunea familiei este participarea la viața Bisericii, o misiune profetică. Ea instruiește, călăuzește, are o misiune preoțească, ea devine slujitoare pentru liturghia familiei.
Dacă copiii nu au exemplul cel bun de la părinți, ceea ce înseamnă să-i vadă îngenunchiați în confesional și participând la sfânta Liturghie, le va fi greu copiilor să-i cinstească pe părinți.