Mișcarea falsă pentru viață din România

Darul Vieții | 30 martie 2021 | Marșul pentru Viață | Niciun comentariu

Sau aruncarea unui tabu asupra existenței legii avortului

Un așa-zis Marș pentru Viață, precum se organizează în fiecare an de către asociațiile pro-vita din București, care nu dorește interzicerea legii avortului și o spune răspicat de fiecare dată, și-a pierdut rostul și a devenit părtaș la pruncucidere. Tăcerea asupra unui rău înseamnă complicitate!

Adevărații luptători pro-life cunosc miza uriașă a unei legi pro-avort și își îndreaptă toate puterile înspre abolirea ei căci doar astfel s-ar produce redresarea demografica și salvarea unui șir de generații viitoare.

Frații nostri din București ”Studenți pentru Viață” și colaboratorii lor de mulți ani nu doresc să privească realitatea în ochi și vorbesc cu non-șalanță despre compasiune, caritate și solicitudine față de femeia însărcinată dar le scapă esența sau nu doresc s-o vadă! Un spectacol inutil îndreptat în direcția greșită..!

Atunci când vrei să îndepărtezi un rău într-o societate, elimini cauza sau măcar te străduiești și nu te apuci cu sârg la cosmetizarea efectelor.

Un activist pro-viață spunând că nu cere interzicerea avortului prin lege, este precum un medic care oblojește toate rănile de suprafață, ocolind sistematic pe cea de adâncime la un om rănit și lăsând-o sa dea în gangrenă.

Orice lege modelează conștiințe și mentaliăți pe durată, fie în bine fie în rău, care se vor transmite generațiilor următoare și devin tot mai greu de eradicat pe măsură ce se scurg deceniile.

După cum știm foarte bine, în România s-a legalizat avortul a doua zi după Revoluția din 1989 și am înregistrat o explozie de avorturi în anul următor (1990): aproape un milion de avorturi într-un singur an! După ce anul 1989 înregistrase mai puțin de 200.000 de avorturi. Deci constatăm o escaladare a cifrelor de cinci ori!

Oricât de amicale ar fi relațiile noastre cu politicienii, aruncarea unui tabu asupra existenței acestei legi reprezintă un compromis grav și un eșec răsunător peste următoarele decenii pentru mișcarea pro-viață din România, să nu ne mai ascundem după degete.

Dr. Ing. Antoni Zięba din Polonia, demonstrează cum, după un îndelungat efort al activiştilor pro-viaţă legea avortului a fost abrogată în 7 ianuarie 1993, urmând a fi înlocuită cu actul „Despre Planificarea Familiei, Protecţia fetusului uman şi condiţiile permiterii avortului”. Noua lege interzicea avortul în general, excepţie făcând aşa-numitele „cazuri grave”. Lupta pro-viaţă din Polonia nu era însă încheiată.

Legea a fost în vigoare timp de peste 10 ani. Între timp au avut loc o serie de schimbări favorabile. Cel mai important rezultat al legii pro-viaţă poloneze este reprezentat de descreşterea spectaculoasă a numărului de avorturi executate în Polonia.

De asemenea, sănătatea reproductivă a femeilor s-a înbunătăţit: numărul decesurilor femeilor în urma sarcinii, a naşterii sau post-partum a descrescut (în această perioadă fiind înregistrată o singură moarte rezultată din cauza efectuării unui avort ilegal); conştientizarea cu privire la problemele reproductive a crescut (numărul mamelor minore a descrescut); atât rata mortalităţii infantile, precum şi numărul avorturilor spontane, a scăzut.

Acestea au fost principalele efecte rezultate în urma intrării în vigoare a legii pro-viaţă din Polonia. Celelalte aspecte legate de modul în care funcţionează legea sunt la fel de importante. Vom prezenta o comparaţie, care arată în mod clar că obiecţiile grupurilor pro-avort (care au apărut în timpul procesului de legalizare a Actului şi care reprezintă cea mai răspândită dezbatere a grupurilor pro-avort din întreaga lume) referitoare la pretinsele efecte secundare ale legii, sunt neîntemeiate. Ci, dimpotrivă, imbunătăţirea continuă a sănătăţii reproductive a femeilor poloneze, conştiinţa reproductivă şi rata mortalităţii perinatale scăzută pot fi dovedite.

Obieţiile referitoare la lege, apărute încă de când legea era în studiu	Situaţia reală
1. Spitalul va fi plin de femei care au încercat să efectueze avort în mod ilegal şi în condiţii mizere.	Numărul femeilor decedate în urma sarcinii este în continuă scădere (80 în 1991, 23 în 2004 şi 11 în 2007).
2. Femeile care urmează să fie mame nu vor avea nici venit sigur, nici ajutor.	Adăposturi, ajutor şi resurse, rezervate femeilor însărcinate şi noilor mame, sunt încă subexploatate.
3. Închisorile vor abunda cu femei condamnate în urma efectuării avortului.	Legea pedepseşte medicii care efectuează avortul şi nu femeile în cauză.
4. Numărul noilor născuţi abandonaţi şi al cazurilor de pruncucidere vor creşte în mod spectaculos.	Numărul cazurilor de pruncucidere a scăzut (59 în 1992, 26 în 2001, 19, în 2004, 13 în 2007 şi 13 în 2008), iar numărul pruncilor abandonaţi decedaţi s-a stabilizat între 0-2 pe an.
5. Sarcini nedorite vor apărea brusc în rândul adolescenţilor.	Numărul mamelor sub 19 ani este în descreştere (a fost 8% în 1990, 7% în 2001 şi 5,1% în 2008).
6. Numărul avorturilor spontane, considerate neintenţionate (în realitate cauzate chiar de femei), va creşte.	Numărul avorturilor spontane este foarte scăzut.
7. Numărul de decese cauzate de sarcină, travaliu şi naştere va creşte.	Numărul deceselor cauzate de sarcină, travaliu şi naştere a scăzut, fiind, de asemenea, înregistrată şi o descreştere a cazurilor cu complicaţii ginecologice, care cazuri ar putea fi efecte ale avorturilor ilegale.

Acceptarea socială a legii. Acceptarea socială a avortului a scăzut. În 1992, 26% din persoanele întrebate au spus că avortul ar trebui efectuat necondiţionat. Ulterior numărul a scăzut considerabil iar astăzi numai 16% dintre polonezi aprobă avortul. Majoritatea cetăţenilor polonezi consideră că avortul ar trebui interzis în situaţiile descrise în lege.

Din păcate, în aceeaşi perioadă, numărul de persoane care acceptă afirmaţia, cum că avortul ar trebui permis în anumite circumstanţe, a scăzut. Acest fapt dovedeşte faptul că legea, care este momentan în vigoare, influenţează în mod real atitudinile privitoare la avort.

Astfel se vede cum legea apără viața.

În România este nevoie în primul rând de rugăciuni pentru oprirea avorturilor și în al doilea rând de un lobby puternic cu ajutorul politicienilor creștini pentru încreștinarea legislației.

Gerda Chișărău, Asociația Darul Vieții