Joannes Bucher în România

Reportaj: Vizita lui Joannes Bucher în România

Providența Divină a binevoit ca vizita fratelui nostru din Austria să coincidă tocmai cu Întâlnirea Eparhială a Tineretului Catolic pe dieceza de Lugoj a cărei gazdă era Parohia Sf. Maria Regina Păcii, cea alături de care activează Asociaţia Darul Vieţii, filiala pentru România a organizaţiei Human Life International (HLI). Iar preşedintele Asociaţiei Darul Vieţii fiind una şi aceeaşi persoana cu parohul susnumitei parohii, pr. Ioan Chişărău.

Deja înainte de a şti data vizitei lui Joannes, am planificat ca Întâlnirea Tineretului să beneficeze de data aceasta de o tentă pro-life, dată fiind urgenţa problematicii pentru întreaga pastoraţie a Bisericii.

Astfel am inclus în program mărturia unor tineri din mişcarea pentru castitate, precum Anda Sabău, Ariana Szabo şi încă un tânăr care a depus o mărturie spontană despre dependenţa sa de pornografie. Prima meditaţie a fost ţinută de Părintele Isaac pe tema „Iubirii imense a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi”. A urmat apoi a doua meditaţie pe tema „Responsabilitate în apărarea vieţii” ţinută de Joannes Bucher, coordonatorul HLI pentru Europa. Pe lângă aceasta el mai este şi profesor la o facultate privată din Salzburg unde predă filizofia şi religia.

Spre bucuria noastră, pentru prima dată Întâlnirea Eparhială a Tineretului catolic din Eparhia de Lugoj a fost marcată de problematica apărării vieții și cea a castității.

Între prezentări, grupul vocal-instrumental al Bisericii Regina Păcii a animat pe cei prezenți cu cântece și mișcare precum ‚Suntem cei care îl lăudăm pe Domnul’, ‚Isus, atunci când trece printre noi, toate le transformă’ etc.

Vizita la Eminența Sa Cardinalul Lucian a decurs într-o atmosferă cordială, Preafericirea Sa arătând mult interes pentru munca de apărare a vieții. Chiar a accentuat că munca de apărare a vieții și de salvare a celor nenăscuți este mai importantă decât misiunea de pedagog și profesor la facultate.

De asemenea delegația noastră l-a vizitat foarte scurt și spontan pe P.S. Episcop al Curiei Claudiu Pop, care s-a întrerupt din activitatea sa și a primit cu căldură oaspeții inopinați…

Spicuiri din conferința lui Joanes Bucher la Blaj:

Ioan Paul al II-lea a spus că noi facem o muncă foarte importantă aici, și că este necesar să vorbim despre această temă a vieții căci sunt două domenii esențiale, atacate în ziua de astăzi în Austria, Europa și în toate țările lumii: este viaţa spirituală (euharistia), preoţia pe de o parte şi viaţa biologică, de la concepţie până la moartea naturală pe de altă parte.

Avem nevoie de un limbaj clar în această dezbatere. Dacă pornim de la partea teologică, este necesar să vedem cum vede Dumnezeu viaţa din perspectiva Lui. De ce este atât de necesar? Pentru că avem în Europa o demografie dezastruasă. De ani de zile, în lumea întreagă, avem vreo 55 de milioane de avorturi. Avem o relaţie complet falsă despre familie şi despre modul de concepţie al vieţii. Există o mare frică de fertilitate, de aceea 95 % dintre oameni recurg la mijloace anticoncepţionale. De fapt, în realitate, fertilitatea este un mare dar. Prima poruncă de la Dumnezeu nu este să facem una sau alta, ci ne spune înmulţiţi-vă şi fiţi roditori.

 Cum putem percepe acest dar ca fiind al lui Dumneze? Trebuie aşadar să apărăm fertilitatea şi să ne luptăm pentru acestea. Nu cu forţa, dar cu ajutorul informaţiilor şi a faptelor care ne sunt date. Pentru unele lucruri trebuie să ne şi rugăm pentru că în spate se află acest război spiritual. Asta v-o spun din experienţă proprie pentru că la noi în Salzburg avem un centru propriu pentru apărarea vieţii. Nu doar în Salzburg, ci în fiecare oraş mare din Austria. Noi am început nu doar prin a împărţi informaţii, ci şi pentru că am aflat că aceste femei nu sunt capabile în inima lor să accepte copilul. De aceea am început să ne rugăm pentru mame. S-au întâmplat lucruri surprinzătoare. Dumnezeu a transformat inimile mamelor, de multe ori le-a dăruit un curaj enorm sau iniţiative uriaşe.

A început prin a merge acolo unde se fac astăzi avorturile. Mergem plini de iubire, ne rugăm şi împărţim informaţii, ca un serviciu de urgenţă în ultima secundă. În ultimii 15 ani în Austria s-au întâmplat lucruri uimitoare: 15.000 de femei au renunţat la avort. Nu datorită mie, ci lui Dumnezeu. Ceea ce noi nu putem să înfăptuim atunci când facem o consiliere socială, Dumnezeu o poate face prin rugăciunea noastră. Dumnezeu respectă dorinţa femeii care se decide pentru avort, căci darul cel mai mare este libertatea ei. Totodată Dumnezeu respectă şi rugăciunea mea. Dacă îngenunchiem şi ne rugăm pentru aceste femei, Dumnezeu îi dăruieşte harul ca ea să poată să înţeleagă. Să trăiască experienţa vieţii ca pe un dar, fără teamă. Lucrul cel mai important pentru mama nu este ca ea să aibă bani, ci să scape de teama de viitor. Multe mame sunt stresate de viitor. Privesc spre el şi nu trăiesc în prezent. Asta este primul lucru pentru mamă ca ea să perceapă prezentul şi darul de la Dumnezeu.

De multe ori se întâmplă ca familiile să aibă deja patru, cinci avorturi. De aceea trebuie să ştim să le tratăm cu multă îndurare căci dacă o femeie deja a avut avorturi, are şi o voinţă spre vindecare. Acele mame care au fost salvate devin martore pentru societate, ele pot să ridice glasul împotriva avorturilor şi să spună că acesta este o minciună. Este necesar ca noi să nu apărăm doar mamele, ci şi familiile. Noi am pregătit în Austria un proiect unde pot veni mame, familii sau copii care au pierdut un frate sau o soră prin avort. Este o echipă profesională formată dintr-un preot, un psihoterapeut şi un mic grup de rugăciune. Mamele sunt conduse prin cuvântul lui Dumnezeu la vindecare. Prin facultatea psihică înspre cea spirituală. Mama nu este în totalitate vinovată. Poate că circumstanţele au dus-o acolo, poate că este sub presiune, poate că e vinovată doar 5%, dar acest procent trebuie dus în faţa lui Dumnezeu şi apoi se produce vindecarea. O mamă are nevoie de acest proces spiritual şi psihic pentru a se putea ierta pe sine. Dacă nu obţine un ajutor profesional, atunci niciodată nu se va putea ierta pe sine. Dacă mama consideră că şi-a ucis propriul copil, atunci este o mare durere şi poate fi o soluţie dar pe termen scurt. Pe o durată lungă, nu există mama care să nu fi regretat avortul. Există personalităţi foarte puternice care lucrează foarte mult şi nu mai au timp de nimic. Dacă se rupe o relaţie sau apare un deces, atunci începe de multe ori să se gândească şi la situaţia avortului. Atunci se conştientizează că copilul creşte spiritual odată cu ea. Apar mai târziu întrebări precum: Câţi ani ar avea acum? Ce culoare ar fi avut ochii sau părul lui?…

Îi mulțumim lui Joannes Bucher pentru această vizită și mulțumim organizației HLI pentru întreaga asistență spirituală și faptică – fără de care Asociația Darul Vieții nu ar fi putut realiza multe din proiectele ei, în special consilierea femeilor din fața clinicilor de avort și ajutorarea mamelor.

O mărturie a lui Joannes Bucher