Retrospectiva 2009
|Asociaţia Darul Vietii a fost constituită oficial în 11 februarie (ziua Sfintei Fecioare de la Lourdes!) 2003 cu menirea de a contracara înfricoşătorul fenomen al avorturilor în România post-revoluţie. Patru laici şi trei preoţi, dintre care unul ortodox şi doi greco-catolici, s-au asociat cu mult entuziasm.
Dintre multele proiecte, idei şi bune intenţii, desigur că s-au materializat doar unele şi acestea nu în felul dorit de noi, ci în felul dorit de Dumnezeu.
Un puternic imbold pentru acest pas a fost contactul cu “Lebenszentrum Viena”, filiala austriacă a organizaţiei Human Life International. Participând la o conferinţă pro-life care era totodată întâlnire de rugăciune cu adoraţie euharistică continuă pe durata conferinţei mi-am dat seama ce influenţă nemaipomenită asupra societăţii poate avea o astfel de organizaţie. Este doar nevoie să se asocieze cei care gândesc la fel şi să devină creativi. Conferinţa susmenţionată s-a încheiat cu o Veghere de Rugăciune în faţa unei clinci de avorturi din Viena, fiind condusă de Monseniorul Phillip Reilly – fondatorul acestui tip de acţiune. Străzile Vienei au răsunat de rugăciunile şi invocaţiile spre Dumnezeu ale acestei mulţimi destul de mari de oameni, hotărâţi să vestească societăţii că avortul este vărsare de sânge nevinovat – un păcat strigător la cer!
Oare în România să nu se găsească astfel de oameni sensibili la adevăr şi dispuşi la sacrifciu pentru el?
Aflând apoi că informţia este capitală pentru câştigarea unui război (după strategul militar Sun Tzu, de acum 2.500 de ani) am ajuns să punem accent pe publicaţii şi difuzarea informaţiei, folosirea multelor date pe care le-am avut la dispoziţie, mai ales din literatură pro-life occidentală şi din agenda evenimentelor mişcării internaţionale pro-life. Cu timpul lumea a început să ne contacteze, astfel că acum avem colaboratori în multe oraşe ale ţării, mai ales pelerini şi oameni de rugăciune.
Însă după cum fiecare voluntar îşi aduce aportul său limitat în timp şi spaţiu, a trebuit să existe organizaţia noastră în spatele acestor strădanii, pentru a lega şi coagula toate aceste bune intenţii într-un mod continuu şi perseverent.
Munca de multe ori fiind copleşitoare, uneori chiar cauzând un stres greu de purtat – Dumnezeu a stat de fiecare dată în spatele nostru cu chemarea lui duioasă şi insistentă tocmai pentru această muncă.
De exemplu timp de mai mulţi ani eu am fost departe de a avea un salariu asigurat din munca pro-life, deşi asta lucram full time, deşi având probleme financiare în familie (cu cei 4 copii ai noştri), nu m-a lăsat inima să mă angajez la alt “stăpân” – ceea ce m-ar fi dus în imposibilitatea fizică de a mă dedica muncii pro-life.
După cum ne-au prezis fraţii noştri din occident, am început să devenim eficienţi abia după câţiva ani de activitate.
Parteneriatul cu Human Life Internaţional – o organizaţie cu o adâncă spiritualitate catolică – a fost desigur hotărâtor pentru esenţa şi conţinutul activităţii noastre.
Când părintele Tom a venit prima dată în România ne-a spus: “Nu încercaţi să vă implicaţi în lupta de apărare a vieţii fără să vă rugaţi mai întâi!” Au fost cuvinte profetice. Avortul fiind un fenomen atât de generalizat, pentru răspândirea căruia se implică multe forţe conştiente şi influenţe inconştiente, apare în mod logic descurajarea şi resemnarea.
La începutul activităţii noastre un medic din comunitatea Bisericii ne-a spus “Vă agitaţi degeaba, nu veţi putea opri avorturile!” Ei bine, domnule medic, după aceşti ani nu le-am oprit, dar le-am împuţinat cu ajutorul nepretuit al lui Dumnezeu! Asta înseamnă o serie de vieţi salvate. O certifică statisticile din 2008 şi 2007 de la Evidenţa Populaţiei din Timişoara respectiv de la Direcţia sanitară din Timişoara, care ambele prezic în mod independent o creştere a natalităţii în judeţul Timiş, pe baza statisticilor anilor anteriori.
Dintre activităţile cele mai prolifice dintre multele pe care le-am încercat, mentionăm:
– vegherile de rugăciune pe care le facem lunar (cu procesiune, preot, porta voce şi cu oprirea de o jumătate de oră în faţa unei clinici sau unui cabinet ginecologic).
– adoraţia euharistică perpetuă;
– una dintre intenţiile ei comune este tocmai oprirea avorturilor
– consilierea în faţa spitalului/cabinetului unde vin femeile pentru avort („sidewalk counseling”)
– distribuirea materialelor tipărite, organizare de conferinţe (un accent special punem pe instruirea seminariştilor, viitori preoţi)
– intrarea în licee cu educaţia pentru abstinenţă până la căsătorie (elevii sunt foarte receptivi când încep să înţelegea la ce dezinformare au fost supuşi prin promovarea anticoncepţionalelor)
Un favor special ne-a oferit Dumnezeu prin faptul că am primit o copie fidelă a icoanei Fecioarei Maria de la Guadalupe care a fost şi este solicitată în parohii. Cu ocazia vizitei acestei icoane se adună foarte multă lume, care devine în acel moment foarte receptivă la mesajul pro-life. Iar dacă părintele paroh are zelul pentru lupta de apărare a vieţii, bătălia este pe jumătate câştigată. La aceste evenimente preoţii predică, prezentăm proiecţii de filme pro-life, documentare, oferim materiale informative şi devoţionale. Şi inimile oamenilor se deschid!
Fie ca Dumnezeu să vă inspire pe toţi, ce puteţi face pentru apărarea vieţii, căci dacă nu suntem pro-life, suntem împotriva propriei noastre supravieţuiri!
Mulţumim tuturor celor care ne încurajează, ne sprijină, ne ajută, mai ales celor care ne iubesc şi se roagă pentru noi!
Ca niciodată mizăm în acest An Nou pe toate forţele din România ca să-şi aducă contribuţia în edificarea unei adevărate culturi a vieţii, fie prin rugăciune fie prin acţiune!