Bazele pedocriminale ale educației sexuale în școli și grădinițe

Există un drept la sex?

Deoarece revoluția sexuală din 1968 proclamă în mod repetat că copilul ar avea un drept la sex, trebuie afirmat răspicat că necesităție copilului se învârt în jurul alimentației, al dormitului, al jocului, al afecțiunii, nicidecum în jurul sexualității.

Christa Meves a fost una dintre puținele activiste care nu a încetat să avertizeze față de pericolul acestui tip de educație. Este ceeea ce bisericile trebuiau să facă și nu au făcut.

Pionierul noii orientări sexuale a fost Helmut Kentler, expert și evaluator în instanță, unde a trimis băieții incriminați  către bărbați pedofili spre îngrijire, susținând public că aceasta ar servi dezvoltării personalității lor. Corupătorul profesionist de copii Kerntler a fost profesor la Universitatea Tehnică din Hannover până în 1996. În anul 2019 această Universitate printr-un raport de cercetare a activității lui Kentler, recunoscând ”vina deosebit de grea” a instituției, s-a distanțat de ”bagatelizarea violenței sexuale față de copii sub umbrela științei, condamnând aspru această nedreptate”!

• a extins o rețea amplă politico-socială de pedagogie sexuală care a prins rădăcini adânci în elitele Germaniei și era sprijinită de Uniunea Umanistă. Uwe Sielert, profesor  pentru pedagogie sexuală din 1992 până în 2017 la Universitatea Christian Albrecht din Kiel și co-autor al cărții de educație sexuală ”Lisa și Jan pentru copii și părinți” care se află pe piață de un sfert de secol; Sielert a înființat Institutul de Pedagogie Sexuală din Dortmund; s-a înființat Societatea pentru Pedagogie sexuală.

S-a cerut masturbare din prima copilărie, atenuarea conceptului de incest între părinți și copii, sprijinul jocurilor sexuale în grădinițe și școli.

Uwe Sielert a formulat conținuturile educației sexuale din școli și grădinițe, și cele ale instruirii pedagogilor sexuali după principiile predecesorului său Kentler, clasificându-le ca parte componentă ale educației sociale și ale formării personalității. Copiii ar trebui să-și perceapă și să-și accepte propriul trup și să se elibereze de frică și blocaje. În acest scop se recomandă ca grădințele să amenajeze nișe confortabile cu lumină difuză și muzică în surdină, pături, jocuri medicale, mingi de masaj, bureți etc.

Totodată educatorii fac ”reguli” copiilor pentru jocurile medicale interzicând de exemplu introducerea unor obiecte în anus sau vagin.

O serie de organizații care se consideră catolice, pro-familie, caritabile sau servicii sociale activează pe fundația unei concepții hedoniste a sexualității, care o reduce la plăcere trupească, distruge barieră naturală de pudoare și sparge unitatea dintre trup și suflet. Persoana nu dispune doar de un trup, ci și o inimă care tânjește după iubire, fidelitate și familie.

Această concepție demoralizatoare a sexualității cum o predă Institutul pentru pedagogie sexuală în Germania, Austria, Italia și Elveția de peste patru decenii a devenit baza educației sexuale în școli și grădinițe în strânsă colaborare cu statul.

– grădinițele amenajează încăperi speciale pentru copii unde au voie să se dezbrace de tot

– în mod conștient încăperea rămâne nesupraveghetă o vreme, pentru ca copiii să nu se simtă stingheriți;

– copii au voie să se privească, dar să nu se atingă

– de preferat să nu se întâmple asta în toaletă, ci într-o încăpere protejată

– astfel copiii ar învăța să zică ”nu”, ca parte a muncii de ”prevenire”

Aceasta este ”pedagogia sexuală emancipativă” sau ”pegagogia sexuală a diversității” care s-a impus în Occident.

Majoritatea dintre părinți au așteptarea ca grădinița să ofere copiilor lor stimulări diverse și adecvate vârstei. Copiii ar trebui să provină din familii care le oferă o copilărie fără povara sexualității, care respectă și întrețin sentimentul pudorii și care răspund întrebărilor de unde vin copiii conform nivelului de vârstă.

Este un abuz inadmisibil față de drepturile părintești dacă copiii trebuie să se confrunte la grădiniță cu regulile jocurilor de-a doctorul, care interferează cu jocurile sexuale; acestea, la rândul lor, se transformă foarte ușor în abuzuri sexuale între copii, cum s-a întâmplat în mai multe cazuri în Germania.

Astfel, prin distrugere sistematică a pudorii, copii sunt pregătiți pentru abuzuri pedofile. Datorită sexualizării la vârstă precoce, ei nu mai pot deosebi când o atingere este expresia bunăvoinței și când este o încercare disimulată de a supune sexual un copil.

Deoarece mulți copii cresc în lipsa unei figuri masculine părintești, se oferă bărbați pentru ”Original Play” la grădiniță, tăvălindu-se cu copiii, făcând jocuri de-a călăritul; acestea au fost interzise în mai multe state din Germania din cauză că au dus la abuzuri sexuale.

Astfel spațiul inocenței copilăriei este iremediabil distrus, ceea ce altă dată era tabu a devenit acum prilej de profanare.

”Oricine duce la păcat pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare.” Mc.9.42

…………..

Prelucrare după articolul ”Educație. Un drept la sex?” de Gabriele Kuby, revista Medizin & Ideologie, 03.2020.