Castitatea – o formă de respect, fidelitate și pregătire pentru căsătorie

Articolul ¿Hablamos de Castidad? de Ernesto Juliá abordează subiectul castității și al virginității până la căsătorie, într-un context în care mulți tineri, atât din interiorul, cât și din afara Bisericii, pun sub semnul întrebării învățăturile tradiționale ale Bisericii Catolice referitoare la sexualitate, contracepție, avort, homosexualitate, concubinaj și căsătorie.

Un document pregătitor pentru Sinodul dedicat tinerilor arată că există dezacorduri și confuzie în rândul tinerilor cu privire la aceste teme. Mulți cer o mai bună formare și explicații sau chiar o schimbare a doctrinei.

Autorul susține că Biserica nu trebuie să-și adapteze învățăturile după dorințele vremurilor, pentru că ea este chemată să transmită adevărul lui Hristos, veșnic și neschimbător, care aduce pace și sensul păcatului și al iertării.

Se citează și Catehismul Bisericii Catolice, care încurajează pe logodnici să trăiască castitatea în continență, ca o formă de respect, fidelitate și pregătire pentru căsătorie. Sexualitatea este prezentată ca parte integrantă a iubirii conjugale, sursă de bucurie și dăruire reciprocă.

Desigur! Iată un citat direct din Catehismul Bisericii Catolice despre castitate:

„Castitatea înseamnă integrarea reușită a sexualității în persoană și, prin aceasta, unitatea interioară a omului în ființa sa trupească și spirituală. Sexualitatea, în care se exprimă apartenența omului la lumea corporală și biologică, devine personală și cu adevărat umană când este integrată în relația de persoană la persoană, în dăruirea reciprocă totală și durabilă între bărbat și femeie.”
(Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2337)

Această învățătură este perenă de-alungul istoriei Bisericii, fiind afirmată în mod explicit de mai mulți papi iluștri din timpuri moderne, precum:

Papa Benedict al XVI-lea (Joseph Ratzinger) despre modul în care acceptarea contracepției și a comportamentului homosexual a contribuit la banalizarea credinței și a moralei:

„O importantă parte a moralei actuale nu este determinată de căutarea binelui, ci de dorința de a păstra libertatea proprie, chiar și în detrimentul adevărului. Astfel, contracepția, relațiile homosexuale, fertilizarea artificială devin justificate nu pentru că sunt bune în sine, ci pentru că libertatea este văzută ca valoare absolută.”
— Joseph Ratzinger, „Veritatea creștină” (înainte de pontificat), culegere de scrieri teologice

De asemenea, în timpul pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea a spus:

„Există o tendință de a trivializa sexualitatea, ceea ce implică o pierdere de respect pentru misterul corpului uman și o banalizare a ființei umane însăși. Cultura care promovează sexualitatea fără adevăr conduce la o depreciere profundă a iubirii umane.”
— Discurs adresat Curiei Romane, 22 decembrie 2008

Papa Ioan Paul al II-lea – Familiaris Consortio (1981)

„Castitatea este o afirmare energică a valorii personale a celuilalt, care nu admite ca celălalt să devină doar un obiect de plăcere.”
(Familiaris Consortio, nr. 32)

Această enciclică tratează despre rolul familiei creștine în lumea contemporană și vorbește despre castitate ca o formă autentică de iubire și respect reciproc.

2. Papa Ioan Paul al II-lea – Veritatis Splendor (1993)

„Exercițiul responsabil al sexualității umane presupune castitatea, care este o virtute morală, un dar al lui Dumnezeu, o carismă și un rod al efortului spiritual.”
(Veritatis Splendor, nr. 25)

Această enciclică tratează despre fundamentele moralei creștine și subliniază importanța castității ca o formă de libertate interioară și de respect pentru demnitatea umană.

Papa Paul al VI-lea – Humanae Vitae (1968)

„Stăpânirea de sine este indispensabilă în viața conjugală. Ea cere o disciplină interioară pentru a trăi castitatea și a respecta scopul profund al sexualității.”
(Humanae Vitae, nr. 21)

Această enciclică tratează în mod special despre iubirea conjugală, procreație și responsabilitate morală, punând accent pe fidelitate și autocontrol.

Aceste afirmații reflectă convingerea sa că separarea sexualității de dimensiunea sa morală și spirituală duce la o criză profundă a credinței, în care adevărul revelat de Dumnezeu este relativizat.