Atunci când concubinajul dinaintea căsătoriei devine inutil

În învățătura Bisericii Catolice totul este coerent și coordonat și nu trebuie să te temi că greșești dacă te hotărăști s-o urmezi necondiționat. Fără promisiuni false, fără dezamăgiri amare sau suferințe, directivele ei rămânând statornice și etern valabile – și, pe deasupra, chiar funcționează. Acest aspect se poate verifica mai ales în învățătura ei despre sacramentul căsătoriei.

Oamenii care se roagă sunt constant uimiți de ajutorul pe care îl primesc, mai ales în conflictele conjugale. Este vorba despre a fi capabili să ierte. Nu există un soț perfect care trebuie să te facă fericit. Mai degrabă, fiecare persoană trebuie să decidă prin puterea voinței sale să-l facă fericit pe celălalt. Acesta este singurul mod în care o căsnicie poate dura. Dacă poți oferi, vei primi și vei fi fericit.  Adevărata iubire înseamnă să te dedici și să o servești pe cealaltă persoană. Dacă ai așteptări mari în propriul tău avantaj, dezamăgirea este inevitabilă.

Nu există viață împreună fără ciocniri și dezacorduri aprinse. Arta constă în a ști cum să le gestionezi, cum să le faci față. Toate conflictele sunt temporare și vor trece. Toate căsniciile fericite au cel puțin 10 conflicte majore care rămân nerezolvate, arată studiile. Întrebarea este dacă le accepți sau nu. Dacă cauți soluții în exterior și compari situația ta cu a altora, totul se dărâmă. Adesea comparăm dezavantajele noastre cu avantajele altora. Pe măsură ce te apropii de celălalt, viciile noastre ies la iveală, la fel ca părțile bune.

Iar creștinismul a anticipat oarecum acest lucru și a oferit rețeta pentru o căsnicie durabilă: iertarea și acceptarea reciprocă, slujirea reciprocă! Aceasta necesită umilință și altruism. Toți eroii și martirii au posedat aceste calități. Ei există pentru un ideal superior. Nu suntem doar ființe pământești, ci și ființe intelectuale și spirituale. Cerințele pământești sunt nesfârșite și nu ne satisfac niciodată; umanitatea vrea întotdeauna mai mult.

Un preot trecut prin închisorile comuniste obișnuia să spună că adevărata iubire se dezvăluie mai ales atunci când unul dintre cei doi, de exemplu, se îmbolnăvește și este imobilizat la pat – dacă celălalt este dispus să-l servească. Dacă nu ești dispus să faci asta, iubirea ta nu este autentică. Ferește-te de egoism și vei avea o căsnicie minunată, care nu va fi împiedicată de naștere!

Iată că concubinajul dinaintea căsătoriei devine astfel inutil, căci intenția acestuia este să verifice dacă există situații prea greu de gestionat, ce vicii mai ies la suprafață la partener. Apoi te-ai putea retrage cu ușurință din relație.

Una din probleme este că concubinajul precum orice act sexual individual aduce cu sine posibilitatea conceperii copiilor – condamnați încă de la concepție la o posibilă viață de frustări și traume adânci, când vor crește cu un singur părinte. Nu mai vorbim de posibilitatea de a fi avortați. Prevenirea concepției prin mijloace artificiale nu funcționează niciodată 100% și aduce cu sine riscuri mari pentru sănătatea femeii.

Așadar dacă ai atitudinea și pregătirea corectă pentru căsătorie, vei recunoaște că nu mai ai nevoie de așa-zisa perioadă de probă. Întrebarea este, dacă te-ai decis pentru acea iubire jertfelnică pentru partenerul tău și pentru viitorii voștri copii. Atunci accepți tot ce va aduce viața ca și din partea lui Dumnezeu, ești gata să lupți pentru trăinicia familia tale și pentru un cămin stabil pentru copiii tăi. Pentru copiii schimbarea unui habitat este mult mai grea decât pentru un adult, pentru că ei încă sunt în curs de adaptare la această lume cu toate regulile ei.

Căsătoria nu este numai locul de jertfă ci și cel al celor mai mari împliniri,  unde îți vezi copiii răsărind precum florile, unde exiști pentru ei și pe măsură ce trec anii, ei vor rămâne marea mulțumire și bucurie autentică din viață.

https://www.youtube.com/watch?v=rRx45WrFZmo&list=PLLj_bYHqrHFncphaI0wM7gdA_lP3u3XHN