Cerințele modestiei sunt la fel de exagerate ca însăși Evanghelia lui Cristos

Când Părintele T. G. Morrow a ținut o prelegere despre modestie, o femeie a răspuns:

„Doriți să spuneți că nu ar trebui să purtăm anumite bikini pe plajă?”
„Da, asta spun.”
„Este o exagerare, nu-i așa?”
„Întocmai. La fel de exagerată ca însăși Evanghelia.” 

Câteva luni mai târziu, Părintele Morrow a aflat că mergea la plajă într-un costum de baie dintr-o singură piesă. Convertirea ei începuse! Patru ani mai târziu, a intrat într-un ordin carmelitan contemplativ.

O abordare a castității nu poate reuși fără virtutea modestiei în îmbrăcăminte, atât pentru bărbați, cât și pentru femei (…) bărbații trebuie să fie și ei modești [dar], așa cum a scris Sfânta Tereza a lui Isus în autobiografia sa, „…femeile sunt obligate să fie mai modeste decât bărbații”.

Întrucât femeile privesc mai mult persoana în ansamblu, ele tind să fie mai puțin conștiente de modul în care bărbații le privesc. Ioan Paul al II-lea [a spus]: „Întrucât senzualitatea, care face din trup un obiect al plăcerii, este în general mai puternică și mai pronunțată la bărbați, s-ar părea că modestia, ca tendință de a ascunde valorile sexuale ale corpului, ar trebui să fie mai pronunțată la fetele tinere și la femei”.

Femeile sunt de obicei conștiente de faptul că bărbații sunt atrași fizic de ele, dar adesea nu au nici o idee despre intensitatea acestei atracții. Când o femeie vede un bărbat arătos, se gândește: „E chipeș”. Când un bărbat vede o femeie atrăgătoare, reacția sa este mult mai intensă. Rochiile sau fustele deasupra genunchiului îi afectează sexual pe bărbați (…) le afectează opinia despre femeie în ansamblu (…) Ce femeie vrea să fie ținută minte pentru picioarele ei? Sau pentru buricul ei? Nu ar prefera să fie ținută minte pentru bunătatea ei, personalitatea ei, decența ei, bunătatea ei sau sfințenia ei? Dacă o femeie își exagerează farmecele fizice (…) va diminua altele, mai personale, mai importante și mai durabile.

„Dacă bărbații au o problemă cu felul în care mă îmbrac, este problema lor, nu a mea.” „Lăsați-i pe ei să rezolve problema aceasta.” Acest lucru este fals din mai multe motive. În primul rând, nu este creștinesc. Creștinismul este o comunitate activă. Sfântul Pavel ne învață: „Purtați poverile unii altora și astfel împliniți legea lui Cristos (Galateni 6:2). Suntem mântuiți ca o comunitate, nu ca indivizi. Și în al doilea rând, problema nu este doar a bărbaților. Femeile care se îmbracă indecent își creează propriile probleme (…) Se plâng adesea că toți bărbații sunt „animale”: asta pentru că cei neînfrânați se năpustesc asupra lor. Cu toate acestea, bărbații decenți încearcă să fugă. Femeile care se îmbracă necorespunzător se vând ieftin; cele mai bune atuuri ale lor sunt cele sexuale.

Îmbrăcându-se provocator, femeile dobândesc, fără îndoială, o anumită putere, dar este o putere foarte scumpă. Un anumit tip de bărbat răspunde cu mare energie la îmbrăcămintea indecentă. Dar care este profilul său? De obicei, el caută o întâlnire sexuală, fără nicio înclinație spre căsătorie, cel puțin cu femeia sexy. Gândurile lor nu vor fi niciodată: „Ce personalitate are fata asta!” sau „Ar fi o soție perfectă!”. Dimpotrivă, va fi mai degrabă ca: „Pun pariu că e doar una dintre ele!”.

Și Părintele a povestit o întâmplare. ”Într-o după-amiază, o membră a asociației noastre catolice de femei singure încerca să se decidă ce să poarte la o nuntă. L-a sunat pe tatăl ei să-i ceară părerea. El a spus: „Ei bine, ai picioare frumoase, de ce nu porți ceva scurt?” Așa că a purtat „ceva scurt”… și aproape a provocat agitație. Nu a fost cel mai fericit moment al ei. După aceea, am început să vorbim despre modestie și a început să se îmbrace mai modest. Mai târziu mi-a spus că a participat la o petrecere și că rochia ei modestă a atras mai multă atenție decât cele care purtau haine stridente! (…) Cei care sunt dedicați Domnului nu sunt în avangarda modei care lasă corpul descoperit.”

Din „Curtarea creștină într-o lume super-sexualizată” – de Părintele T. G. Morrow

Pr. Morrow face parte din Arhidieceza de Washington, a fost oaspete la programul Mother Angelica Live la EWTN și este co-fondator al Societății Sf. Ecaterina, pentru femei singure care caută creștere spirituală, și al Societății Sf. Laurențiu, omologul masculin al Societății Sf. Ecaterina.

Cartea sa, „Curtarea creștină într-o lume suprasexualizată”, a fost publicată în septembrie 2003 de Our Sunday Visitor Press și se află acum la a patra ediție, fiind publicată de Catholic Faith Alive!, Inc. Este publicată în spaniolă de Rialp publishers. Este disponibilă și în portugheză de Quadrante (Brazilia).
De asemenea, este autorul cărții „Achieving Chastity in a Pornographic World”, publicată în 2006 de New Hope Publications.
Cartea sa, „Fii sfânt: Ghidul catolic pentru viața spirituală”, publicată de Servant Books, a apărut în iulie 2009.
Cartea sa „Who’s Who in Heaven”, publicată de Emmaus Road, a apărut în 2012.
În prezent, este vicar parohial la parohia Sf. Ecaterina Labouré din Wheaton, Maryland.