Sfântul Filip Neri și Sfântul Camil de Lellis: tată și fiu spiritual

Ieri, 26 mai – comemorarea Sf. Filip Neri

Puțini știu că Don Filip era confesorul și părintele spiritual al lui Camil, care ajunsese la Roma ca Maestru al Casei la Spitalul San Giacomo degli Incurabili. Un biograf spune că Camil, în fiecare sâmbătă dimineața, părăsea spitalul și se alinia împreună cu ceilalți penitenți la confesionalul lui Don Filip, care era la acea vreme confesorul întregii Rome.

„Camillo, Camillo”, îi spunea bunul părinte, «dacă aș putea să-ți pun mâna pe cap!» Și îl privea de jos, având în vedere că Maestrul spitalului avea o înălțime de doi metri și zece centimetri. Dar don Filip făcea aluzie și la încăpățânarea lui Camil, pe lângă înălțimea sa.

Încăpățânat ca un catâr, s-a hotărât să fondeze «Compania Ministerilor Bolnavilor». Iar don Filip îi spunea că nu era momentul potrivit, că Papa nu dorea alte ordine religioase. Dar Camil a făcut totuși ce voia, nu pentru că nu-și respecta confesorul, ci pentru că simțea că era foarte important să le ofere bolnavilor oameni consacrați care să-i slujească din dragoste pentru Hristos.

Camillo îl aprecia pe don Filip: mergea la confesionalul lui pentru că îl considera un sfânt. El fusese un mare păcătos, spunea el, și avea nevoie, prin urmare, de un mare sfânt ca duhovnic. Dar la un moment dat, don Filippo – întrucât Camil continua să rămână la ideea de a fonda o Companie – i-a spus că trebuie să-și caute un alt duhovnic.

Poate că era o încercare: don Filip obișnuia să-și pună la încercare penitenții pentru a le testa puterea spirituală și voința.

Trecu ceva timp și veniți să-l cheme pe bătrânul don Filip pentru a-l duce la patul unei muribunde. Când ajunse în casă, găsi că deja doi miniștri ai bolnavilor veniseră să se roage pentru muribundă. Unul dintre ei se aplecă la urechea ei și îi șopti cuvinte bune, rugăciuni și jaculatori pentru a învinge răul și a se pregăti pentru marea trecere în harul lui Dumnezeu. Don Filip avu în acel moment o viziune mistică: văzu îngerii păzitori ai celor doi miniștri ai lui Camil în spatele lor, care le sugerau rugăciunile și cuvintele pe care să le transmită bolnavei.

Așa se face că Filippo Neri s-a dus la biserica Sf. Magdalena, însoțit de fiul său spiritual istoric, Camil de Lellis. L-a îmbrățișat, l-a binecuvântat și i-a povestit viziunea: „Camil, fiul meu”, i-a spus, „acum știu că Compania ta este o companie angelică!”.

Așa se face că Camil însuși a început să le spună celor din compania sa că slujirea bolnavilor este o slujire angelică!

Acest episod ne vorbește despre sfinți care se spovedeau, se întâlneau și, uneori… se contraziceau. Ne vorbește și despre umilința celor care știu că este important să ceară sfaturi și despre libertatea de a decide. Și ne vorbește și despre un serviciu de îngrijire care este treaba îngerilor!

Mii de binecuvântări, p. Alfredo Maria Tortorella