Punctul în care se termină toată corectitudinea politică

Copiii crescuți de cupluri homosexuale sunt înclinați spre depresie

Nici un tată, oricât de îndreptățit s-ar simți în mariajul său gay, nu va putea fi mamă pentru un copil adoptat! Aici se termina toata corectitudinea politică! Psihologii arată cât de frustrat și dezechilibrat emoțional crește un astfel de copil. Și o mărturisesc copiii înșiși mai târziu.

Creștinii au un principiu foarte elocvent: ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Adepții diversității gay să răspundă sincer la întrebarea dacă ei înșiși și-ar dori, copii fiind, să crească cu doi tați sau cu două mame. Nu există înlocuitor pentru un tată și o mamă, oricât de progresistă ar fi o societate. Nu există o complementaritate mai fascinantă, mai originală sau mai surprinzătoare decât cuplul tată și mamă, soț și soție.

Părinții sunt elementul cel mai necesar din viața unui om. Sărmanii orfani crescuți în orfelinate demonstrează ce înseamnă acest eșec al societății de a crește copii fără părinți – rămân daune ireparabile nu numai în minte, trup și suflet ci suferă întreaga societate pe termen lung.

Politicienii ar trebui doar să privească la consecințele unei eventuale legiferări a cuplurilor gay – acesta fiind primul pas înainte de a pretinde apoi dreptul la înfierea copiilor. Pornind de la mărturiile victimelor și de la expertiza psihiatrilor, creșterea copiilor de către cupluri homosexuale devine un adevărat experiment social, cobaii fiind ființe nevinovate și fără drept la replica.

Claudio Rise, psihoterapeut italian, sociolog, academician la Universitatea de Milano, investigator, scriitor și eseist, a publicat un articol în care se întreabă dacă ”putem fi siguri că copiii cuplurilor gay cresc fericiți și fără preocupări?”

Tendința politic corectă este prezumția că condițiile de creștere a copiilor sunt la fel de adecvate în familii naturale precum în familii gay.

Chiar dacă multe țări au legalizat ”dreptul” la adopție al cuplurilor homosexuale, este vorba de  un authentic ”experiment social” produs prin presiunilor colectivului LGBT care mizează pe sprijinul politicienilor și al afaceriștilor liberali.

În fața curentului social dominant, cei care nu se caracterizează ca fiind ”homofobi” și nici ”ultraconservatori” și care nici măcar nu mărturisesc apartenența la vreo religie, cedează în fața discursului despre ”frumusețea de a fi fiu al unui cuplu homosexual”, al cărui critici sau îndoieli sunt calificate ca fiind homofobe, arată Rise în articolul său.

În spate se află interese economice: companiile de tehnologie genetică și de biotehnologie fac un profit însemnat din toată propaganda aceasta. Însă nici un tată nu se poate transforma într-o mamă, arată psihoterapeutul.

Chiar dacă depresia este caracteristică timpurilor noastre, la acești copii ea are o incidență 18% mai mare în adolescență și de 51% mai mare la vârsta adultă.

De-alungul deceniilor acești copii sunt ”victime invizibile”, cum afirmă Paul Sullins, alt autor al unui studiu similar. El adaugă însă că ”depresia la vârsta adultă pentru astfel de persoane este doar un risc, nu un destin.”

Însă riscul de depresie și deficit al atenției la acești copii există și nu trebuie subestimat.

S-a mai observant o tendință redusă la agresivitate și o anumită deschidere spre orientarea sexuală – fapt care se explică printr-o dispoziție de apărare a părinților față de atacuri externe.

Sursa: Copiii crescuți de cupluri homosexuale sunt înclinați spre depresie