Studiile confirmă – căsătoria este cel mai bun lucru pentru soți, copii și societate

”Child Trends” nu este o organizație care să fie acuzată de vreo persoană informată că ar fi conservatoare, cu atât mai puțin catolică. Instituția de cercetare deseori înaintează poziții pe care Biserica nu le-ar sprijini sub nici un chip, totuși Ancheta din 2002 deseori citată de către toate studiile sociologice relevante a descoperit că ”structura familiei contează pentru copii, iar structura de familie care ajută copiii cel mai mult este familia condusă de doi părinți biologici dintr-o căsnicie cu conflicte ușoare.” (“Marriage from a Child’s Perspective: How Does Family Structure Affect Children, and What Can be Done about It?” Moore, Jekielek, and Emig.)

 O gamă largă de cercetări academice au fost compilate într-un raport excelent semnat de Dr. Teresa Notare și Dr. H. Richard McCord pentru USCCB intitulat “Marriage and Family in the United States: Resources for Society.” În acesta Notare și McCord prezintă o paleta largă de studii care afirmă valoarea căsătoriei pentru bunăstarea soților și a copiilor.

”Adulți căsătoriți fericit raportează mai puține simptome depresive decât toate celelalte grupuri maritale.” (Howell, Healthy Marriages, Healthy Lives

(2008), p. 3, citing “Marital Status: Links to physical and mental health,” MIDUS (Midlife in the United States) — A National Study of Health and Well-Being; available at, www.midus.wisc.edu; accessed 7/14/11.)

O recenzie a 130 de studii asupra relației dintre căsătorie și bunăstare a arătat ”o legătură intimă între statutul marital și bunăstarea personală.” (Robert Coombs, “Marital Status and Personal Well-Being: A Literature Review,” Family Relations 40 (1991): 98.)

Cuplurile căsătorite au relații sexuale mai semnificative (incluzând o satisfacție emoțională mărită) decât oamenii ne-căsătoriți. (Linda Waite, Does Marriage Matter? Demography 32 (1995): 491.)

Majoritatea studiilor clasice demonstrează că cele mai scăzute rate de tulburări mentale se află printre cei căsătoriți și faptul că concubinajul nu produce beneficiile căsătoriei. (Benjamin Malzberg, “Marital Status in Relation to the Prevalence of Mental Disease,” Psychiatric Quarterly 10 (1936): 245 – 261.)

Norma maturității și fidelității adulte asociată cu căsătoria încurajează bărbatul și femeia să evite comportamentele nesănătoase și riscante – începând cu sexul promiscuu până la utilizarea intensivă de alcool.” (Witherspoon Institute, Marriage and the Public Good (2008), 20, referencing Waite and Gallagher, Case for Marriage, (2000), 53 – 55. See also, Alan V. Horwitz, Helene Raskin White and Sandra Howell-White, “Becoming Married and Mental Health: A Longitudinal Study of a Cohort of Young Adults,” Journal of Marriage and the Family 58 (1996): 895 – 907; Nadine F. Marks and James D. Lambert, “Marital Status Continuity and Change among Young and Midlife Adults: Longitudinal Effects on Psychological Well-Being,” Journal of Family Issues 19 (1998): 652-686.)

Pentru femei căsătoria combate depresia, oferă beneficii psihologice deosebit de ridicate și scade în mod semnificativ riscul de sinucidere. (See, Wilcox et al., Why Marriage Matters, (2005), p. 28. Wilcox face referire la un număr de studii clasice și recente, în special, Susan L. Brown, “The Effect of Union Type on Psychological Well-Being: Depression Among Cohabitors Versus Marrieds,” Journal of Health and Social Behavior 41 (September 2000): 241 – 255.)

Cercetare academică compilată în raport  arată beneficii și mai mari pentru copiii crescuți de către părinții cu o căsnicie stabilă, fericită:

* Copii care provin din familii stabile, căsătorite sunt semnificativ mai puțin expuși să sufere de depresie, anxietate, abuz de alcool și droguri, gânduri de suicid comparativ cu copii din cămine divorțate. (Witherspoon Institute, Marriage and the Public Good, (2008), p. 10, referencing, Bradford Wilcox et al., Why Marriage Matters, (2005). See also, Elizabeth Marquardt, Between Two Worlds: The Inner Lives of Children of Divorce, (New York: Crown, 2005).)

 * Rata fecioriei printre adolescenții de toate vârstele este corelată puternic cu prezența sau absența părinților căsătoriți. (Howell, Healthy Marriages, Healthy Children, (2009), p. 7, citing Deborah M. Capaldi, Lynn Crosby and Mike Stoolmiller, “Predicting the Timing of First Sexual Intercourse for At-Risk Adolescent Males,” Child Development 67 (1996): 344-359.)

 * La fete, raporturile sexuale vor fi amânate foarte probabil până la căsătorie dacă fata experimentează ”iubirea unui tata care așează bunăstarea ei deasupra celei proprii și care acționează ca un protector natural. .. Dacă nu are parte de o astfel de iubire paternă, atunci fata este înclinată s-o caute în altă parte. – deseori nepotrivită și la vârste foarte fragede (sic).” (Wade F. Horn, The Importance of Being Father, cited by Family Research Council, The Family Portrait, (Washington, DC: Family Research Council, 2002), p. 145.)

* În cazul băieților crescuți de proprii lor tați și mame biologici, ei sunt ”mai puțin expuși să dea de necazuri decât băieții crescuți în alte situații familiale”. (Witherspoon Institute, Marriage and the Public Good, (2008), p. 17, referencing: Elizabeth Marquardt, Family Structure and Children’s Educational Outcomes, (2005); Paul Amato, “The Impact of Family Formation Change on the Cognitive, Social, and Emotional Well- Being of the Next Generation,” The Future of Children 15 (2005): 75-96.)

Aceasta este doar o scurtă reprezentare a cercetărilor din diverse surse academice asupra avantajelor psihiologice și comportamentale ale celor din căsnicii stabile. Același raport compilează studii arătând efectele dăunătoare ale diferitelor forme de uniuni mai puțin stabile asupra sănătății, bunăstării și a viabilității economice atât a adulților cât și a copiilor deopotrivă, precum și beneficiile suplimentare ale sănătății fizice și economice ale adulților și copiilor din căsătorii stabile, fericite.

Raportul minuțios al lui  Notare și McCord concluzionează în baza unor cifre dintr-o amplă arie de resurse academice:

Evidența studiilor arată că copii crescuți în familii intacte au rezultate mai bune în școală; au șanse mai mari să reușească la facultate și să între pe piața muncii în poziții mai puternice; sunt mai sănătoși fizic și emotional; sunt mai puțin expuși la abuz fizic sau sexual; sunt mai puțin expuși să folosească alcool sau droguri și să comită fapte delincvente; au un risc scăzut de divorț atunci când se căsătoresc; sunt mai puțin expuși să inițieze o activitate sexuală, să rămână însărcinate / să lase pe careva însărcinată în timpul adolescenței; sunt mai puțin expuși să crească în sărăcie.

Legăturile relaționale și capitalul comunitar forjate prin căsătorie au multe rezultate pozitive pentru societate. Căsătoria este o răsadniță pentru comportamentul pro-social care nutrește conexiuni sociale, angajament civil și religios și acțiuni caritabile. Căsătoria conectează femeia și bărbatul cu comunitatea mai lărgită și încurajează responsabilitatea personală, devotamentul față de familie, voluntariatul în comunitate și altruismul social. Căsătoria este cel mai mare educator social pentru copii. Ea este instituția care instruiește la modul cel mai eficient virtuțile cinstei, ale loialității, ale încrederii, ale sacrificiului de sine, ale responsabilității, ale respectului față de alții. Virtuțile cultivate între bărbat și femeie în căsătorie și între părinții și copiii lor, radiază înspre exterior, înspre societatea civilă. Ele adâncesc în femeia și în bărbatul căsătorit obiceiuri de devotament față de viața civilă.

“Marriage and Family in the United States: Resources for Society.”, Dr. Teresa Notare and Dr. H. Richard McCord for the USCCB

………………….

 Extras din: Person, Family, Community and State, din HLI Educational Series III, Human Life International