Modestia și castitatea în învățătura catolică

Definiții și sensuri

Modestia poate fi înțeleasă ca stăpânire de sine în toate domeniile vieții (după Sf. Augustin și Sf. Toma de Aquino). În mod special, modestia privește sexualitatea, fiind o parte a virtuții cumpătării. Ea protejează intimitatea persoanei și orientează privirea și comportamentul în respect față de demnitatea celorlalți (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2521).

Modestia și sexualitatea

Include aspecte precum îmbrăcămintea, vorbirea, comportamentul. Pentru soții creștini, modestia presupune și folosirea moderată a actului conjugal, singurul moral fiind cel deschis vieții. Creștinul modest evită nu doar păcatele sexuale grave, ci și ocaziile de păcat, precum și excesele în ceea ce este permis.

Castitatea, modestia și puritatea

• Modestia: cumpătare în domeniul sexualității, evitarea a ceea ce este păcătos și limitarea a ceea ce este permis.

• Castitatea: evitarea oricărui păcat sexual grav (inclusiv gândurile de poftă). Soții pot trăi castitatea prin relații conjugale naturale, deschise vieții.

• Puritatea: include și modestia și castitatea. Un om poate fi cast fără a fi modest; pentru a fi pur trebuie să le aibă pe amândouă și să evite și păcatele veniale. Puritatea deplină înseamnă evitarea oricărui păcat.

Perfecțiunea purității

Toate păcatele, nu doar cele sexuale, întinează sufletul. Infidelitatea față de Dumnezeu este asemănată cu adulterul (cf. profeții VT). Numai Isus și Maria sunt absolut puri și fără păcat, deci doar ei sunt „Feciori” în sens deplin.

Lipsa de modestie

• Este prima treaptă spre păcatele sexuale mai grave. Cine este cu adevărat modest nu poate săvârși păcate sexuale.

• Exemplu biblic: păcatul lui Ham (Gen 9). El a văzut goliciunea tatălui său, Noe, și a vorbit despre aceasta. Scriptura arată astfel că  lipsa de modestie (în privire, în cuvânt) este rădăcina tuturor păcatelor sexuale. Povestirea nu se referă doar la Ham personal, ci la urmașii săi, canaaniții, a căror istorie va fi marcată de păcate sexuale grave.

În tradiția catolică, modestia este prima barieră împotriva păcatului. Ea, împreună cu castitatea, alcătuiește virtutea purității. Păcatele sexuale pornesc întotdeauna de la lipsa de modestie, iar puritatea desăvârșită se găsește numai în Cristos și în Fecioara Maria.

Modestia ochilor, dorința dezordonată și pericolul divertismentului

Isus arată că lipsa de modestie în privire conduce la păcate sexuale. „Să scoți ochiul” nu se referă la mutilarea trupului, ci la îndepărtarea oricărei alegeri păcătoase care duce la păcat. Dorința dezordonată este rădăcina tuturor păcatelor: mai întâi omul privește cu poftă (trup sau minte), apoi consimte la dorință și cade în păcat. Ochiul este imaginea prin care omul primește adevărul (lumina) sau, dimpotrivă, imoralitatea (întunericul).

Prin ceea ce citim, privim și ascultăm, putem fie să ne luminăm mintea, fie să ne corupem sufletul. De aceea, credinciosul trebuie să fie prudent și cumpătat în fața oricărei forme de media.

Divertismentul și pericolul lui

Scriptura avertizează asupra excesului de divertisment, care devine o formă de autosatisfacere păcătoasă și adesea promovează idei contrare credinței. Divertismentul nu este rău în sine, dar poate duce la păcate sexuale sau chiar la erezie dacă transmite idei false.

• Se recomandă discernământ: unele forme de divertisment pot fi tolerate dacă binele pe care îl aduc depășește răul. Lipsa de modestie nu este un păcat intrinsec (care e mereu grav și rău în sine), ci ține de grad și circumstanțe.

• Exemple: lungimea unei fuste sau un anumit tip de vorbire/gest pot fi mai mult sau mai puțin imodești în funcție de context. Totuși, lipsa constantă de modestie poate conduce la păcate grave, fiind prima treaptă spre imoralitate.

Castitatea și puritatea

• Castitatea înseamnă evitarea tuturor păcatelor sexuale grave.

• Modestia este autocontrol în gânduri, cuvinte și fapte privind sexualitatea.

• Împreună duc la puritate, care este libertate deplină de păcat. Viața curată este o formă de înțelepciune și un dar plăcut lui Dumnezeu.

Modestia în căsătorie

Soții trebuie să fie modesti chiar și unul față de celălalt, respectând demnitatea trupului și a sexualității. Căsătoria nu justifică niciodată păcate sexuale: pofta egoistă, actele nenaturale, vorbirea sau comportamentul licențios sunt imorale chiar în cadrul căsătoriei. Există și păcate „mici” în raport cu modestia conjugală, dar persistarea în acestea poate duce la păcate grave.

Ochiul, mintea și inima trebuie păzite de imodestie și dorințe dezordonate. Divertismentul și mediile moderne pot fi surse de corupere, dacă nu sunt folosite cu discernământ. Modestia, castitatea și puritatea sunt virtuți necesare nu doar înaintea lumii, ci și în cadrul căsătoriei, iar abaterea de la ele conduce, treptat, la păcate grave.

Prelucrare după articolul „Modesty and Chastity în Catholic Teaching„: 

Surse: :”Catehismul eticii catolice„

de
Ronald L. Conte Jr.
Teolog romano-catolic și traducător al versiunii catolice a „Bibliei din domeniul public”.

Listă cu cărți și broșuri de același autor