Metodele de planificare naturală a familiei și eficacitatea lor

Care sunt diferitele metode ale PNF şi cum funcţionează ele?

de Brian Clowes, ”The Facts of Life”, Human Life International

Privire generală. Există patru tipuri de bază ale planning-ului familial natural:

(1) metoda „ritmului” sau calendarului, cunoscută şi ca metoda Ogino-Knaus;

(2) metoda temperaturii de bază a corpului (BBT);  

(3) metoda ovulaţiei şi

(4) metoda simpto-termală (STM)[1].

Fiecare dintre aceste metode, atunci când se folosesc pentru a împiedica sau a amâna sarcina ia în considerare viabilitatea spermei în tractul reproductiv feminin, care este în medie de trei zile (cu o gamă între două şi şapte zile) şi perioada fertilă a ovulului, care este de aproximativ 24 de ore. Acest lucru înseamnă că perioada fertilă poate fi de maximum şapte zile înainte de ovulaţie până la două zile după şi este mai tipic patru zile înainte de ovulaţie până la o zi după.

Descrierile care urmează ale acestor patru metode sunt tocmai rezumatul asemănărilor şi contrastelor dintre ele. Oricine doreşte informaţii mai detailate asupra oricăreia dintre metode să consulte grupurile NFP, citate mai jos.

 

„Ritmul calendaristic” sau metoda Ogino-Knaus

În perioada anilor 1920, medicii Kyusaku Ogino din Japonia şi Hermann Knaus din Germania au realizat cercetări independente în ce priveşte ciclurile menstruale ale unui număr de femei şi au descoperit următoarele:

(1) Concepţia este rar posibilă de la 20 la 24 de zile înainte de următoarea menstruaţie;

(2) Concepţia este posibilă de la 12 la 19 zile înaintea următoarei menstruaţii şi

(3) Concepţia este imposibilă pe durata a 11 zile înainte de următoarea menstruaţie.

Cercetările iniţiale ale doctorilor Ogino şi Knaus au pus temelia dezvoltării metodelor de planificare familială naturală modernă, care în mod obişnuit sunt mai eficiente decât cele mai multe contraceptive.

Avantajul primar al metodei calendaristice este acela de a fi uşor de învăţat şi utilizat. Femeia ţine pur şi simplu un calendar menstrual de-a lungul a câteva cicluri, notând când începe şi când se termină menstruaţia. Apoi determină ciclurile cele mai lungi şi cele mai scurte şi aplică regula „minus 10, minus 20”, ceea ce înseamnă că ea foloseşte ciclul cel mai scurt pentru a afla prima zi de fertilitate scăzând 20 de zile din durata sa şi foloseşte ciclul cel mai lung pentru a afla ultima zi fertilă, scăzând 10 zile din durata respectivă.

De exemplu, dacă cel mai lung ciclu a fost de 30 de zile şi cel mai scurt de 25 de zile, prima zi fertilă va fi ziua a 5-a şi ultima zi fertilă va fi ziua a 20-a.

Dezavantajele metodei „ritmului” sunt evidente. Din moment ce nu reflectă natura de fapt a ciclului curent, ci numai o medie a ciclurilor precedente, sunt de aşteptat perioade lungi de abstinenţă şi o proporţie relativ mare de eşecuri, în special, dacă ciclurile sunt neregulate. Metoda ritmului poate fi foarte greu de utilizat după naşterea unui copil sau după o sarcină dificilă şi când se apropie menopauza, căci lungimile perioadei de ciclu pot fi foarte neregulate în aceste perioade.

În ciuda tuturor acestor dificultăţi, utilizatorii metodei „ritmului” ajung la o proporţie a eficacităţii de 91% pe durata primului an, ceea ce este mult mai bine decât cea mai mare parte a metodelor mecanice de contracepţie[2]. Rata succesului este chiar mai mare când metoda se combină cu obsevaţiile în privinţa temperaturii.

 

Temperatura corporală de bază (TCB)

Temperatura de bază a corpului este temperatura corpului în stare de repaos, când corpul nu este afectat de activitate, hrană sau băutură. O femeie care-şi ia temperatura de bază, cu un termometru, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare dimineaţă, va descoperi că există o anumită traiectorie lunară pentru temperatura sa. Adesea, ea va descoperi că TCB-ul ei scade înainte de ovulaţie şi creşte după aceea, până la menstruaţie. În general, TCB se foloseşte numai pentru a determina începutul perioadei infertile post-ovulatorii.

 

Metoda de ovulaţie a NFP

Metoda NFP se numeşte uneori metoda trasării graficului stării mucusului cervical. Există anumite variaţii ale metodei de ovulaţie, inclusiv metoda de ovulaţie Billings (BOM) şi modelul Creighton a doctorului Thomas Hilgers.

Metoda ovulaţiei se bazează pe traiectoria regulată a schimbărilor în privinţa mucusului cervical pe durata ciclului menstrual. Cantitatea şi calitatea acestui mucus în termeni de grad de glisabilitate, elasticitate, umezeală şi capacitate de scurgere, care se vor schimba de la zi la zi pe măsură ce femeia se apropie de ovulaţie. În mod obişnuit, ovulaţia apare în decursul unei zile înainte sau după ultima zi a celui mai alunecos sau fertil mucus, adică „ziua de vârf”. În general, utilizatorii metodei de ovulaţie încep să noteze perioada de fertilitate începând cu apariţia oricărui mucus extern după ce a încetat menstruaţia. Ei consideră timpul de infertilitate post-ovulatorie ca începând din a patra zi după ziua de vârf.

 

Metoda simpto-termică

Metoda simpto-termică combină observaţiile temperaturii de bază a corpului şi mucusului cervical şi, ca un supracontrol opţional, adaugă examinarea „gurii” cervix-ului. Pe durata timpului fertil, „gura” se deschide, cervixul se ridică şi vârful lui devine mai moale. Unele femei au episoade regulate de mittelschmerz, sau durere asociată cu ovulaţia. Pe duratele infertile, „gura” se închide, cervixul coboară şi vârful devine mai ferm.

Sfârşitul perioadei infertile pre-ovulatorii se determină pe căi diferite. Ca regulă generală, cuplurile pot să rezume intervalul pe ziua a patra ce urmează zilei de vârf a mucusului şi ziua a treia după schimbarea termică. Ca şi la alte metode naturale de planificare familială naturală, perioada de abstinenţă poate fi relativ lungă pentru primele câteva cicluri de aplicare, după naşterea unui copil, după o sarcină pierdută sau după schimbarea de la o metodă cu avortifiant care implică hormoni. Cuplurile cu experienţă medie care folosesc metoda simto-termală au aproximativ 9 sau 10 zile de abstinenţă la fiecare ciclu. De fiecare dată când apare un tip de mucus fertil înainte de ovulaţie, ei trebuie să se abţină trei zile. Din momentul în care apare ovulaţia, cuplurile sunt sterile până la menstruaţie şi de obicei sterile pe durata primelor două zile de menstruaţie.

Subtilităţi ale planning-ului familial natural

În prezent există un număr de dispozitive disponibile pentru a ajuta cupluri pentru estimarea ovulaţiei. Cel mai practic şi eficient dintre acestea este japonezul „L-Sophia”. Alte câteva abordări pentru îmbunătăţirea eficienţei lui PNF se află în studiu. Un dispozitiv trebuie să măsoare nivelurile hormonale din urină şi de aceea trebuie să fie un adevărat prezicător sau detector. Un altul ar trebui să măsoare cu acurateţe nivelul apos din mucusul cervical. Altele ar trebui să detecteze creşterile pre-ovulatorii de estrogen din salivă şi mucusul cervical. În plus, se află sub investigare schimbările în privinţa laptelui mamar şi rezistenţa electrică a mucusului cervical.

O concluzie este certă: treizeci de ani de cercetare contraceptivă şi avortifiantă au arătat că nu există altă cale pentru a controla fertilitatea noastră decât plătind un preţ bine definit, atât la nivel individual cât şi social. Singura cale pentru a fi în armonie cu fertilitatea noastră este să o lăsăm să-şi ocupe locul său natural în vieţile noastre şi să colaborăm cu ea ca nişte prieteni, nu ca un duşman pe care trebuie să-l înfrângem sau să-l suportăm.

Cât de eficace este NFP în prevenirea şi în realizarea unei sarcini?

Singurele metode 100% eficacitate a „controlului naşterii” sunt abstinenţa sau castraţia completă (ori histerectomia). Ocazional, chiar şi sterilizarea chirurgicală dă greş în privinţa prevenirii unei sarcini şi uneori avortul eşuează în a împiedica naşterea.

Planificarea familială naturală, dacă se învaţă şi se foloseşte corespunzător, este mult mai eficace decât orice metodă de contracepţie mecanică, inclusiv decât prezervativele masculine şi feminine, capele cervicale, bureţii cervicali şi diafragma. Mai jos se arată că metodele – barieră de contracepţie au proporţii de eşec de la trei la 26 % în primul an de utilizare. Ratele de eşec ale metodei pentru metodele avortifiante se întind de la 0,1 la 1,5 %, în primul an de utilizare şi proporţiile nereuşitei utilizatorilor poate fi de la 8 până la 12%.

În conformitate cu „Tehnologia contraceptivă”, metoda ovulaţiei PNF are o proporţie de eşec de 3%; metoda simpto-termală are o proporţie de eşec a metodei de 2% şi metoda post-ovulaţie (utilizabilă doar în faza de după ovulaţie) are o rată de eşec al metodei de 1%[3].

Ca la orice altă metodă de contracepţie, motivaţia utilizatoarei şi grija se contureză strâns asupra faptului cât de eficace va fi într-adevăr o metodă. Procentajele de mai sus sunt procente de eşec ce se aplică numai dacă utilizatorii folosesc perfect metoda. Dacă utilizarea este imperfectă sunt mai multe sarcini cu PNF decât la orice metodă artificială de control al naşterii.

Cheia pentru orice metodă NFP este identificarea timpului fertilităţii. Acest lucru este posibil pentru toate femeile, dar uneori poate fi mai greu, cum ar fi atunci când se apropie menopauza, în timpul alăptării după naştere sau după avort, după abandonarea unei metode contraceptive pe bază de hormon sau după/în timpul perioadelor extinse de boală.

Trebuie să se reţină un punct important: conform WHO, acceptarea „riscului sexual” în timpul zilelor fertile este probabil răspunzător pentru mult mai multe sarcini decât lipsa de îndemânare pentru a folosi corect metodele naturale sau de a interpreta grafice[4]. Cu alte cuvinte dacă un cuplu, soţ şi soţie, nu „profită de o şansă” în prima sau a doua zi de fertilitate, toate metodele NFP sunt mult mai eficace.

Din moment ce cuplurile învaţă NFP, ele se învoiesc să accepte o perioadă de abstinenţă în fiecare lună ca o expresie a responsabilităţii şi a iubirii, ele au în general mai multă auto-disciplină decât cuplurile care folosesc contraceptive sau avortifiante. De aceea, este îndreptăţit să spunem că proporţia erorilor de utilizator vor fi mai scăzute cu PNF decât cu alte metode de reglare a fertilităţii.

Pe lângă eficienţa în evitarea sarcinii, NFP poate face ceva ce nici o altă metodă contraceptivă nu poate face: poate ajuta la obţinerea unei sarcini. De fapt, mulţi consilieri în privinţa fertilităţii, sfătuiesc cuplurile care au probleme de concepţie să înceapă să-şi facă grafice de cicluri.

Eficacitatea PNF în a ajuta cuplurile să obţină o sarcină depinde, desigur în primul rând de situaţia lor individuală. Dacă bărbatul sau femeia sunt fizic infertili nici o reprezentare grafică nu-i va ajuta să conceapă. Totuşi, PNF poate maximaliza probabilitatea concepţiei dacă există vreo posibilitate de a face aceasta. În plus, învăţarea şi folosirea NFP poate îmbunătăţi starea psihică şi intelectuală a cuplului care încearcă să conceapă, arătându-le cum funcţionează trupul femeii şi dându-le un sens să colaboreze cu el într-un mod natural cu scopul de a ajunge la sarcină.

[1]     De la începutul anilor 1980, au existat discuţii privind termenul cel mai potrivit care ar putea fi aplicat metodelor folosite de cupluri care vor să-şi aşeze viaţa reproductivă în mâinile lui Dumnezeu. Mulţi susţinători pro-life resping expresia „planinng familial natural”, spunând că pare să fie ceva de tipul gândirii „Parentalitate Planificată”. În locul acesteia preferă ideea de „cunoştiinţe de fertilitate naturală” (NFA) sau de „reglarea fertilităţii naturale” (PNF). NFA se referă la învăţarea semnelor şi simptomelor fertilităţii la adolescenţii maturi care se pregătesc pentru căsătorie şi astfel diferă de PNF. PNF este un termen care cu siguranţă se potriveşte acelora care au folosit metodele un timp şi din această cauză sunt destul de instruiţi pentru a evita confuzia prin utilizarea câtorva termeni diferiţi pentru metodele naturale. Totuşi termenul de „planificare familială naturală” (PNF) are două avantaje distincte. Mai întâi, face un puternic apel la cupluri care folosesc contracepţia şi se gândesc să o schimbe pe metode naturale, dar care încă mai au urme ale „mentalităţii contraceptive”. Susţinătorii pro-life trebuie să încerce întotdeauna să-şi convingă prietenii şi să îndepărteze preferinţele pentru avortifiante. În al doilea rând, termenul NFP este folosit de mulţi învăţători din ţările în curs de dezvoltare pentru a trasa un puternic contrast între metodele naturale de reglare naturală a fertilităţii şi contraceptive/avortifiante. Aceşti învăţători găsesc că elevii lor, care, adesea au foarte puţină educaţie, intră în confuzie prin folosirea altor termeni. Din  aceste motive, termenul de „planificare familială naturală” este cel folosit de-a lungul acestui capitol. Aceasta nu este un demers pentru a sugera că alţi termeni sunt mai puţin potriviţi.

[2]     Robert A. Hatcher şi col., „Tehnologia contraceptivă” (ediţia 17, revăzută), New York : Ardent Media , Inc. 1998, tabela 31-1 „Procentajul femeilor care au experienţa unei sarcini nedorite în timpul primului an de utilizare tipică şi a primului an de folosire perfectă a contracepţiei şi procentajul celor ce continuă să-l folosească după primul an”, pag. 800

[3]     Robert A Hatcher şi col. „Tehnologia contracepţiei” (ediţia 17, revăzută) New York, Ardent Media, Inc. 1998. Tabela 31-1 , „Procentajul femeilor care au experienţa unei sarcini nedorite în timpul primului an de folosire tipică şi primul an de folosire perfectă a contraceptivului şi procentajul celor care continuă utilizarea la sfârşitul primului an, în Statele Unite” pag. 800 şi capitolul 15, „Cunoaşterea metodelor de fertilitate”

[4]     Robert A Hatcher şi col. „Tehnologia contracepţiei” (ediţia 17, revăzută) New York, Ardent Media, Inc. 1998. Tabela 31-1 , „Procentajul femeilor care au experienţa unei sarcini nedorite în timpul primului an de folosire tipică şi primul an de folosire perfectă a contraceptivului şi procentajul celor care continuă utilizarea la sfârşitul primului an, în Statele Unite” pag. 800 şi capitolul 15, „Cunoaşterea metodelor de fertilitate”