Aceasta nu este dragoste într-o relație ocazională în care fiecare persoană merge pe drumul său, iar celălalt nu este decât un obiect de divertisment. Este orice altceva decât dragoste. Poate un fel de aranjament, un interes reciproc, o simplă pasiune… cine știe.
Adevărata dragoste este cu totul altceva; ea nu tolerează trădarea, dezamăgirea, abandonul, așezarea în planul secund. Este geloasă și exclusivistă, dorind să dea totul și să primească totul de la partenerul său. Nu cunoaște părtiniri sau compromisuri.
Adevărata dragoste înalță demnitatea ambilor parteneri, arată un respect profund pentru nevoile celuilalt și nu se retrage în autoapărare atunci când apar probleme. Creștinismul a avut întotdeauna cele mai durabile și infailibile viziuni despre lume. Orice altceva aduce o tristețe crescândă și o singurătate interioară.
Asemenea relații nu se pot termina cu ceva nici durabil, nici sănătos, deoarece le lipsește o temelie.
Tot ceea ce este construit corect în viață aduce roade; după roadele lor, le veți cunoaște, ne învață Isus.
O familie aduce nu numai pace interioară și echilibru, ci și beneficii societății în ansamblu, ca să nu mai vorbim de beneficiile și mai mari pentru Biserică, Trupul mistic al lui Hristos.
Societatea experimentează de asemenea demnitatea căsătoriei împreună cu cuplul. Se bucură de această nouă piatră de temelie fundamentală a sa, căci o societate sănătoasă se bazează și se susține pe aceasta: familii stabile.
Dacă un cuplu modern își urmărește doar propriul interes, nu poate apărea nici o rodnicie – nici biologică, nici socială, nici culturală, nici spirituală.
De ce nu ai vrea să contribui la societate odată ce ai o imagine de sine pozitivă și crezi că înțelegi procesele și dinamica lumii?
În Vechiul Testament, totul era clar, chiar și pentru națiunile păgâne: unde era binecuvântarea lui Dumnezeu, acolo erau urmași, exista rodnicie la toate nivelurile; nu existau nici măcar persoane un infirm printre israeliți; toată lumea era sănătoasă când urma să părăsească Egiptul.
Fericitul Adolph Kolping (1813–1865) a considerat familia temelia societății și a vieții creștine. Iată câteva dintre afirmațiile sale cele mai cunoscute despre familie:
„Soarta familiei este cheia destinului popoarelor.”
„Familia este primul și cel mai important loc de educație al omului.”
„Acolo unde viața de familie este sănătoasă, și societatea este sănătoasă.”
„Fericirea familiei nu se întemeiază pe bogăție, ci pe credință, iubire și încredere reciprocă.”
„O familie în care domnesc pacea și frica de Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare pentru copii.”
„Viitorul unei națiuni se pregătește în familie.”
„Ceea ce este rădăcina pentru copac, aceea este familia pentru om.”
De asemenea, una dintre ideile sale centrale, repetată în diferite forme în scrierile și conferințele sale, era că:
„Salvarea societății începe cu reînnoirea familiei.”
Pentru Fericitul Kolping, familia nu era doar o instituție socială, ci o adevărată „școală a virtuților”, unde omul învață credința, munca, responsabilitatea și iubirea aproapelui.
Când oamenii se îngroapă în egoism, viața devine tristă. Căci omenirea nu este niciodată mulțumită: cu prestigiu, bucurie, bogăție, plăcere și fericire sau confort. Spiritul divin din om este cel care îl ridică pe om la demnitatea sa de odinioară – momentul când Dumnezeu l-a creat pe om – și îl distinge de animale.