DonațiiAjutați-ne cu o donație, prin PayPal sau transfer bancar!

Derapajul eutanasiei spre lipsa generalizată a respectului pentru viață

Problema eutanasiei şi a sfârşitului vieții sunt aspecte extrem de complicate şi încercarea de a le rezolva prin intermediul legislaţiei este adesea dificilă. Uciderea intenționată a unei fiinţe umane nevinovate este întotdeauna o alegere greșită din punct de vedere moral. Dar trebuie să admitem că există cazuri în realitate în care linia de demarcaţie oscilează între ceea ce este permis şi ceea ce nu este permis.

 

Crima este întotdeauna o greşeală – iar eutanasia este în mod clar crimă. Şi țările care acceptă eutanasia (cum ar fi Olanda sau Belgia), aterizează rapid pe panta alunecoasă spre o lipsă generalizată de respect pentru viaţă.

De exemplu, în Ţările de Jos (unde eutanasia este legală din 2002) este acum legală uciderea nou-născuților şi a copiilor cu anumite tulburări neurologice, cum ar fi spina bifida. Medici cinstiţi, cum ar fi de ex.  Dr. T.H.R. de Jong ar fi putut demonstra uşor că bolile pentru care aceşti copii au fost ucişi nu au fost în fază terminală.

Multi copii cu spina bifida, susţine de Jong, sunt capabili să ducă o viaţă productivă şi confortabilă. Potrivit lui: „Nu există nici un motiv pentru sfârșirea vieții active a acestor nou-născuti.” Dr. de Jong a fost intens frustrat de inumanitatea întâlnită în propria sa ţară, unde nimeni nu a fost interesat în a-l asculta cu privire la aceste aspecte.

În ianuarie 2012  Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a aprobat o rezoluţie împotriva eutanasiei. Aceasta constituie un moment important, alături de rezoluţia din octombrie 2010 care declară dreptul la apelul de conştiinţă a medicului, şi este prima dată în ultimele decenii, când eutanasia a fost atât de clar respinsă de către o instituţie politică europeană.

De asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat ăn 2011 că nu există nici un drept care să aprobe eutanasia sau sinuciderea asistată în temeiul Convenţiei Europene.

Rezoluţia subliniază obligaţia pe care medicii trebuie să o ia în considerare, de a respecta dorinţele pacienților atunci când se hotărăsc să folosească procedurile de salvare a vieţii. Directivele se pot aplica, de exemplu, atunci când există îndoieli cu privire la posibilitatea de a resuscita un pacient sau de a continua folosirea unor mijloace extraordinare pentru a menţine viaţa lui sau a ei, potrivit agenţiei de ştiri Zenit.

Pentru a preveni abuzurile, Rezoluţia are un limbaj extrem de clar şi precis: „Eutanasia, cu sensul de ucidere intenționată, prin acţiune sau omisiune, a unui om dependent pentru un presupus beneficiu al lui sau al ei, trebuie să fie întotdeauna interzisă.” (N. 5)

În plus, Rezoluţia defineşte cu fermitate faptul că aceste principii se pot aplica numai pentru adulţi iar instrucţiunile în avans (living will) nu trebuie aplicate.

Gregor Puppinck, director ECJL afirmă: „Această rezoluţie este un indiciu clar că majoritatea europenilor se opun eutanasiei. Cele mai multe abuzuri care au loc în ţările care permit eutanasia sunt alarmante şi constituie încălcări ale drepturilor omului. Trebuie să avem convingerea că eutanasia trebuie interzisă pentru totdeauna. Numărul mic de state europene care permit eutanasia trebuie să-și revizuiască legislaţia în conformitate cu principiile stabilite de către APCE. „.

Victoria este de partea liderilor pro-vita din Europa care au şanse mărite în a influenţa acum guvernele lor să-şi modifice legile care îngăduie practica eutanasiei, având în mână această rezoluţie.

 

Prelucrare după:http://www.lifeissues.net/writers/mos/mos_199euthanasiaeurope.html