Pr. Shenan J. Boquet|13 octombrie 2025 Blog Spirit & Life
Fr. Shenan Boquet
„Recunoașterea demnității personale a fiecărei ființe umane cere respectul, apărarea și promovarea drepturilor persoanei umane. Este o chestiune de drepturi inerente, universale și inviolabile. Nimeni, nici un individ, nici un grup, nici o autoritate, nici un stat nu le poate schimba – darămite elimina – pentru că astfel de drepturi își găsesc sursa în Dumnezeu însuși.” ― Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici
În lucrarea „Formarea conștiinței pentru o cetățenie credincioasă”, episcopii americani oferă îndrumări etice cu privire la responsabilitățile politice ale catolicilor. Aceasta îi ajută pe catolici, în lumina învățăturii Bisericii, să își formeze conștiința și să învețe despre doctrina socială catolică cu privire la problemele morale fundamentale, care dau formă problemelor politice, culturale și sociale.
Ca lider pro-viață, sunt încântat de limbajul dur din ghid pe tema avortului. „Amenințarea avortului rămâne prioritatea noastră proeminentă”, se arată în introducerea celei mai recente versiuni a ghidului, „deoarece atacă direct frații și surorile noastre cele mai vulnerabile și fără glas și distruge peste un milion de vieți pe an numai în țara noastră”.
Unii oameni se simt inconfortabil cu acest limbaj. Ei susțin că există multe amenințări la adresa caracterului sacru al vieții în SUA, și nu doar a avortului. Acestea includ lucruri precum creșterea eutanasiei, tratamentul degradant aplicat imigranților, utilizarea pedepsei cu moartea, exploatarea muncitorilor și multe altele. Nu ar trebui acestea tratate și printre problemele „proeminente” pentru alegătorii și politicienii catolici?
În întreaga lume, misionarii HLI lucrează cu lideri politici pentru a proteja copiii nenăscuți și a apăra familia.
Nu există nici o îndoială că aceste probleme sunt de mare importanță și că Biserica Catolică are multă înțelepciune de oferit în privința lor. Într-adevăr, învățăturile Bisericii sunt remarcabil de cuprinzătoare și nuanțate, oferind cea mai coerentă înțelegere a eticii care poate fi găsită oriunde: toate construite pe principiul fundamental al demnității persoanei umane, create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1:27; Catehismul Bisericii Catolice, 1700).
Din păcate, însă, încă găsim multă confuzie în rândul credincioșilor (și, într-adevăr, chiar și al multor clerici!) cu privire la motivul pentru care unele probleme sunt accentuate mai mult, în detrimentul altora. Una dintre cele mai mari surse continue de confuzie este desemnarea de către episcopii americani a avortului drept problema „proeminentă”.
„De ce?”, întreabă mulți oameni, „ar trebui să fie așa?”. Nu poate un legislator catolic să-și dedice viața unui lucru atât de important precum slujirea săracilor și, prin urmare, să fie considerat un „catolic credincios”, chiar dacă ar avea opinii „pro-alegere” pe tema avortului? La urma urmei, Cristos i-a îndemnat de nenumărate ori pe urmașii Săi să aibă grijă de săraci, sugerând că această grijă iubitoare pentru cei asupriți se află în centrul învățăturii Sale etice.
Acesta este argumentul pe care îl auzim tot timpul în mass-media. Îl auzim și de la catolici și clerici care doresc să câștige favoarea lumii, frecventându-i și adulându-i pe cei bogați și puternici, care sunt mai mult decât fericiți să discute despre „săraci”, în timp ce își investesc miliardele în sprijinirea unora dintre cele mai virulente organizații pro-avort de pe planetă.
O falsă dihotomie
Primul lucru de remarcat este că această distincție între a avea grijă de săraci și a fi pro-viață este una falsă. Cine, la urma urmei, este mai sărac decât copilul nenăscut?
Copilul nenăscut nu numai că nu posedă nimic al său în ceea ce privește bunurile materiale, dar copilul este și complet neputincios. Copilul nenăscut depinde complet de grija iubitoare a mamei sale și a altor îngrijitori pentru viața însăși. Copilul nenăscut nu se poate apăra singur. El nu poate răspunde minciunilor sinistre ale oamenilor puternici care îl acuză că nu este mai mult decât o „grămadă de țesut”.
Din acest motiv, Sfânta Tereza de Calcutta (Maica Tereza) a vorbit cu mare pasiune despre situația dificilă a copiilor nenăscuți în discursul său de acceptare a Premiului Nobel pentru Pace, în care a vorbit despre cum lumea ar putea prefera îngrijirea „celor mai săraci dintre săraci”.
Sf. Tereza de Calcutta
„Căci dacă o mamă își poate ucide propriul copil în propriul pântece, ce mai rămâne dintre mine și tine să ne omorâm unul pe altul?”, a spus Maica Tereza. „Chiar și în Scriptură este scris: Chiar dacă mama și-ar putea uita copilul – eu nu te voi uita – te-am sculptat în palma mea. Chiar dacă mama ar putea uita, dar astăzi milioane de copii nenăscuți sunt uciși.”
Ea a adăugat: „Pentru mine, națiunile care au legalizat avortul sunt cele mai sărace națiuni. Se tem de cel mic, se tem de copilul nenăscut, iar copilul trebuie să moară, pentru că nu vor să hrănească încă un copil, să educe încă un copil, copilul trebuie să moară.”
Principiul radical al Doctrinei Sociale Catolice
Primul și inviolabilul principiu al Doctrinei Sociale Catolice este demnitatea intrinsecă a fiecărei persoane umane. Acest principiu este cel care ancorează angajamentul catolic de a apăra viața umană, de la fertilizare (concepție) până la moartea naturală.
Insistența Bisericii asupra demnității intrinseci a persoanei umane o transformă într-o anomalie în istoria civilizației umane. Înainte de venirea lui Cristos, norma în aproape toate culturile era că anumite persoane „din interior” erau considerate a avea anumite drepturi, în timp ce toți ceilalți erau în esență non-umani sau oameni inferiori.
Chiar și marele Aristotel, ale cărui învățături sunt în atâtea privințe mult înaintea timpului lor prin compasiune, generozitate, strălucire și rigoare, a apărat sclavia ca o instituție „naturală”. În acest sens, el a fost pur și simplu un produs al păgânismului care era viziunea de facto asupra lumii timpului său.
Și acum, în mod tragic, pe măsură ce societatea noastră se îndepărtează de viziunea iudeo-creștină asupra lumii care a ghidat-o timp de 2000 de ani, asistăm la o revenire la vechea etică păgână. Acum se învață în mod deschis că unii oameni sunt mai mult sau mai puțin valoroși, în funcție de anumite caracteristici extrinseci pe care le au, spre deosebire de a fi la fel de valoroși datorită acelei singure caracteristici intrinseci pe care nu o pot niciodată câștiga sau pierde, și anume aceea de a fi ființă umană.
Așa cum a scris Congregația pentru Doctrina Credinței în Dignitatis personae, „Demnitatea persoanei trebuie recunoscută fiecărei ființe umane de la concepție până la moartea naturală. Acest principiu fundamental exprimă un mare da pentru viața umană” (nr. 1).
Angajamentul necondiționat al Bisericii față de acest principiu a plasat-o în avangarda apărării drepturilor omului de-a lungul istoriei sale de 2.000 de ani. După cum a scris Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea, într-un pasaj care se laudă cu o mândrie bine ordonată despre contribuțiile Bisericii în istorie,
Biserica nu a cedat niciodată în fața tuturor încălcărilor pe care dreptul la viață al fiecărei ființe umane le-a primit și continuă să le primească, atât din partea indivizilor, cât și din partea celor aflați în poziții de autoritate. Ființa umană este îndreptățită pentru astfel de drepturi, în fiecare fază a dezvoltării, de la concepție până la moartea naturală; și în orice stare, fie ea sănătoasă sau bolnavă, întreagă sau handicapată, bogată sau săracă (Christifideles laici, nr. 38).
Dreptul la viață ca fundament pentru toate drepturile
Sf. Papă Ioan Paul al II-lea
Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a reiterat adesea ideea că fundamentul învățăturii sociale catolice este înțelegerea și valoarea corectă a persoanei umane, în măsura în care „omul este singura creatură de pe pământ pe care Dumnezeu a voit-o pentru sine”. Dumnezeu și-a imprimat chipul și asemănarea asupra omului (cf. Gen 1,27), conferindu-i o demnitate incomparabilă” (Centesimus annus, nr. 11).
Avortul – și mentalitatea sa – rămâne preeminentă pentru că atacă direct viața însăși.
Mai mult, avortul are loc adesea în sanctuarul familiei, contrazicând și subminând astfel natura și vocația familiei.
Din nou, aceasta nu înseamnă că alte amenințări la adresa vieții și demnității persoanei umane, cum ar fi eutanasia și traficul de persoane, trebuie ignorate. Ceea ce se afirmă este că avortul le depășește pe toate celelalte în importanță. Avortul este distinct de alte rele sociale, deoarece copilul nevinovat din pântece nu are nici o protecție legală. Este preeminent prin faptul că atacă imediat dreptul uman fundamental de care depind toate celelalte drepturi.
La urma urmei, dacă un copil nenăscut este ucis, acea persoană nu va putea niciodată să exercite alte drepturi umane. A avea în vedere această problemă preeminentă ajută la formarea conștiințelor individuale care contribuie la modelarea societății și a culturii.
Declarația Congregației pentru Doctrina Credinței privind Avortul procurat declară că „primul drept al persoanei umane este viața sa. Are și alte bunuri, iar unele sunt mai prețioase, dar acesta este fundamental – condiția tuturor celorlalte. Prin urmare, trebuie protejat mai presus de toate celelalte.”
În apărarea ideii că avortul este problema „preeminentă” a timpului nostru, nu putem ignora nici amploarea numărului de copii uciși la nivel global în fiecare an prin avort – estimați la aproximativ 60 de milioane (peste 1 milion în SUA).
Dacă nu recunoaștem că avortul este o problemă preeminentă, atunci oamenii vor fi înclinați să creadă că avortul este doar o problemă printre multe altele și nu ar trebui să-i acorde o atenție specială. Această mentalitate ar devaloriza și mai mult demnitatea umană în conștiința societății.
Ioan Paul al II-lea: Fiți „obsesivi” în combaterea avortului
Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea, în lucrarea sa „Trecând pragul speranței”, a comentat odată, când a fost întrebat dacă este „obsesiv” în problema avortului: „Este dificil să ne imaginăm o situație mai nedreaptă și este foarte dificil să vorbim despre obsesie într-o chestiune precum aceasta, în care avem de-a face cu un imperativ fundamental al oricărei conștiințe bune – apărarea dreptului la viață al unei ființe umane inocente și lipsite de apărare.”
Poziția pro-viață intransigentă a Bisericii oferă o lentilă prin care privim fiecare problemă politică, culturală, socială și economică. Aceasta ar trebui să informeze fiecare aspect al participării noastre la societate.
Când privim obligațiile noastre sociale și politice prin această lentilă, suntem motivați să lucrăm pentru o transformare radicală în societatea noastră. Nu este suficient doar să „modificăm” o lege sau alta. Mai degrabă, trebuie, asemenea unor voci care plâng în pustiu, să chemăm societatea înapoi la adevărurile profunde pe care le-a uitat.
Biserica ne oferă tot ce avem nevoie pentru a face acest lucru. Deși susține cu entuziasm toate eforturile de a-i apăra pe cei săraci și asupriți, ceea ce este necesar este o schimbare profundă de paradigmă spirituală, etică și antropologică în societate. Acest lucru se datorează faptului că, dacă vrem să protejăm copiii nenăscuți, totul, de la atitudinile noastre față de sex, la familie, la rolul religiei în viața publică, trebuie să se schimbe, astfel încât să creeze un zid protector în jurul celor mai nevinovați.
Fondatorul HLI, Părintele Paul Marx, împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea
Printele Paul Marx, fondatorul HLI, și Papa Ioan Paul al II-lea.
Ioan Paul al II-lea i-a spus Părintelui Marx că apărarea vieții și a familiei este „cea mai importantă lucrare de pe pământ”. Și, așa cum am văzut de-a lungul deceniilor, atunci când viețile noastre sunt modelate de o viziune morală adecvată, putem deveni puternici mult dincolo de capacitatea noastră individuală limitată. Motivați de un angajament profetic față de sfințenia oricărei vieți, putem chiar vedea cum legea „stabilită” din Roe v. Wade este anulată și închiderea a sute de clinici de avort.
În cele din urmă, atunci când subliniem că avortul este problema preeminentă cu care se confruntă societatea noastră, ceea ce abordăm este problema unei „vieți divizate”. După cum au spus Părinții Conciliului Vatican II, „Această divizare între credința pe care mulți o mărturisesc și viața lor de zi cu zi merită să fie numărată printre cele mai grave erori ale epocii noastre” (Gaudium et spes, nr. 43).
Aceasta înseamnă că există o divizare între credința unei persoane și viața și practicile de zi cu zi, care poate duce la dezechilibre și la o devoțiune nepotrivită. Cu toate acestea, atunci când trăim așa cum ne învață Hristos, suntem atrași de o credință vie, conștientă și activă. Acest lucru ne ajută să facem decizii informate, care sunt luate în funcție de efectul asupra demnității persoanei umane.
Politicienii catolici, la fel ca oricine altcineva, sunt chemați să-și integreze credința în munca lor. Cu siguranță, nu poate exista nici o scuză pentru a minimaliza avortul ca fiind „doar o altă” problemă, ci mai degrabă unul cu consecințe unice, deoarece amenință viața a milioane de copii nenăscuți și, prin urmare, otrăvește o mare parte din restul societății cu otrava culturii morții.
Human Life International
Pr. Shenan J. Boquet
În calitate de președinte al Human Life International, Pr. Boquet este un expert de renume în mișcarea internațională pro-viață și familie, călătorind în aproape 90 de țări în misiuni pro-viață în ultimul deceniu. Părintele Boquet lucrează cu lideri pro-viață și familie din 116 regiuni care colaborează cu HLI pentru a proclama și promova Evanghelia Vieții. Citiți biografia sa completă aici.
