Libertatea și fidelitatea – temelia iubirii conjugale 

Carlos Padilla Esteban  reflectează într-un articol asupra naturii iubirii conjugale și subliniază că adevărata iubire nu poate exista fără libertate. Soții nu sunt chemați să fie legați unul de celălalt prin constrângere, ci să se aleagă în mod liber în fiecare zi, reînnoind mereu „da”-ul rostit în ziua căsătoriei. Autorul afirmă că această fidelitate perseverentă este posibilă, în deplinătatea ei, numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Libertatea, condiția iubirii autentice

Articolul începe cu o legendă a indienilor Sioux despre doi logodnici care doreau să afle secretul unei iubiri veșnice. Un înțelept le cere să lege împreună un șoim și un vultur și să le dea drumul în zbor. Păsările, obișnuite să zboare liber, se luptă să se desprindă și nu reușesc să se înalțe.

Morala este limpede: iubirea nu poate înflori acolo unde există constrângere. Soții sunt chemați să meargă împreună, uniți prin iubire, dar fără să-și anuleze libertatea sau personalitatea.

Alegerea zilnică a persoanei iubite

Iubirea nu este doar un sentiment de la începutul căsniciei, ci o alegere care trebuie reînnoită în fiecare zi. A-l alege din nou pe celălalt înseamnă a-i rămâne credincios, în ciuda limitelor și slăbiciunilor proprii sau ale partenerului.

Omul este creat pentru comuniune și nu pentru singurătate. Autorul amintește relatarea biblică din Cartea Genezei, unde Dumnezeu afirmă că „nu este bine ca omul să fie singur” și creează femeia ca ajutor potrivit pentru bărbat. Unirea dintre soț și soție, care devin „un singur trup”, este prezentată ca parte a planului originar al lui Dumnezeu.

Căsătoria – unirea binecuvântată de Dumnezeu

Pornind de la cuvintele lui Cristos din Evanghelie, articolul subliniază caracterul sacru și indisolubil al căsătoriei: ceea ce Dumnezeu unește nu trebuie despărțit de om.

Faptul că două persoane, cu istorii și caractere diferite, ajung să formeze o singură familie și să parcurgă împreună întreaga viață este prezentat ca un adevărat miracol al iubirii și al harului divin.

Autorul își exprimă admirația față de cuplurile care rămân unite timp de decenii și arată că fidelitatea lor este un semn al lucrării lui Dumnezeu.

Durerea despărțirii

Despărțirea dintre soți, fie prin divorț, fie prin moarte, este descrisă ca una dintre cele mai dureroase experiențe umane.

În cazul divorțului, autorul se întreabă de ce iubirea care părea destinată eternității ajunge uneori să se stingă. Sunt sugerate mai multe cauze posibile:

• alegerea insuficient maturizată a partenerului;
• schimbările profunde ale unuia sau ale ambilor soți;
• răcirea treptată a iubirii;
• intervenția unor alte persoane sau influențe care destramă relația.

Articolul nu oferă răspunsuri definitive, ci invită la reflecție asupra fragilității iubirii omenești.

Provocările culturii contemporane

Autorul observă că, în prezent, mulți oameni nu mai cred în posibilitatea unei iubiri pentru toată viața.

Se întreabă dacă această neîncredere este cauzată de:

• o educație insuficientă pentru iubirea matură;
• cultura individualismului, care identifică iubirea cu pierderea libertății;
• egoismul sau lipsa disponibilității pentru sacrificiu.

În acest context, devine tot mai dificilă formarea unei concepții despre iubire ca dăruire reciprocă și fidelă.

Dumnezeu face posibilă fidelitatea

În final, articolul afirmă că fidelitatea conjugală nu se sprijină doar pe puterile omului, ci mai ales pe harul lui Dumnezeu.

Iubirea creștină este caracterizată prin:

• dăruire totală;
• fidelitate în gesturile mărunte;
• respect și delicatețe;
• admirație reciprocă;
• disponibilitatea de a ierta;
• acceptarea celuilalt așa cum este, fără a încerca să-l schimbe pentru a-l putea iubi.

Autorul consideră că o asemenea iubire, generoasă și perseverentă, este rodul lucrării Duhului Sfânt în inima omului.

Papa Francisc a formulat aceste exigențe precum nimeni altul în Audiența generală din 21 oct. 2015:

Fidelitatea față de promisiuni este o adevărată capodoperă a umanității. Dacă privim frumusețea sa îndrăzneață, ne înspăimântă, dar dacă disprețuim tenacitatea sa curajoasă, suntem pierduți. Nicio relație de iubire – nicio prietenie, nicio formă de afecțiune, nicio fericire a binelui comun – nu atinge culmile dorinței și speranței noastre dacă nu locuiește în acest miracol al sufletului. Și spun „miracol” pentru că puterea și puterea de convingere a fidelității, în ciuda a tot, nu încetează niciodată să ne încânte și să ne surprindă. Onoarea cuvântului dat, fidelitatea față de o promisiune, nu pot fi cumpărate sau vândute. Nu pot fi constrânse cu forța, dar nici nu pot fi protejate fără sacrificiu.

Nicio altă școală nu poate învăța adevărul iubirii dacă familia nu o face. Nicio lege nu poate impune frumusețea și moștenirea acestei comori a demnității umane dacă legătura personală dintre iubire și procreare nu o înscrie în însăși ființa noastră.

Este necesar să redăm onoarea socială fidelității iubirii. Este necesar să scoatem din umbră miracolul zilnic al milioanelor de bărbați și femei care regenerează însăși temelia familiilor lor, de care depind toate societățile, fără a putea garanta acest lucru în vreun alt mod. Nu este o coincidență faptul că acest principiu al fidelității față de promisiunea iubirii și a procreației este scris în creația lui Dumnezeu ca o binecuvântare perpetuă, căreia El i-a încredințat lumea.

Căsătoria este o comuniune întemeiată pe libertate, alegere zilnică și fidelitate. Iubirea autentică nu înseamnă posesie sau constrângere, ci dăruire reciprocă și respect pentru libertatea celuilalt. Deși iubirea umană este fragilă și poate fi afectată de egoism sau de încercările vieții, harul lui Dumnezeu îi poate ajuta pe soți să-și reînnoiască permanent angajamentul și să trăiască o iubire statornică, capabilă să dureze întreaga viață.

 

Surse: https://es.aleteia.org/2021/10/06/matrimonio-como-estar-unidos-siempre/ 

https://es.aleteia.org/2015/10/21/papa-francisco-sin-libertad-no-hay-amistad-no-hay-amor-no-hay-matrimonio/