Dezinformarea privind contracepția
Comunitatea medicală modernă a recunoscut timp de decenii că începutul sarcinii coincide cu fuziunea dintre spermatozoid și ovul – acesta fiind, într-adevăr, singurul punct logic de marcare a începutului vieții umane. De fapt, majoritatea manualelor de embriologie și fetologie subliniază în continuare că viața umană începe în momentul fertilizării.
Toată această dezinformare a generat o stare de spirit curioasă în rândul multor femei și bărbați. Aceștia bănuiesc că metoda contraceptivă pe care o utilizează ar putea avea un efect abortiv, dar refuză să primească confirmarea faptului că aceasta acționează într-adevăr astfel. În acest fel, ei pot rămâne într-o stare de „ignoranță voită”. Din păcate, această mentalitate se regăsește și în rândul unor catolici, care au un interes psihologic de a-și menține ignoranța. Renunțarea la pilulă sau la alte forme de control al nașterilor i-ar obliga să înfrunte decizii dificile și schimbări ale stilului de viață, ceea ce trădează prezența unei forme letale de lene spirituală.
Totuși, la începutul anilor ’60, Asociația Medicală Americană (AMA) a condus demersul de a redefini începutul „sarcinii”, mutând momentul de referință de la fertilizare la implantare. Nu a existat absolut niciun motiv științific sau medical pentru această schimbare, iar AMA nu a oferit niciodată vreo explicație în acest sens.
Însă comunitatea medicală anticipa apariția pilulelor cu efect abortiv și a dispozitivelor intrauterine (DIU); prin urmare, a modificat această definiție fundamentală pentru a deschide calea noilor medicamente și dispozitive, aplicând astfel o versiune medicală a acelui „exercitiu brut al puterii” – sintagmă asociată Curții Supreme – care avea să legalizeze avortul un deceniu mai târziu. Din perspectiva promotorilor planificării familiale, un efect secundar binevenit a fost liniștirea conștiinței acelor femei care ar fi acceptat metode contraceptive propriu-zise (bazate pe barieră fizică), dar nu și avortul, fie el și în stadiul incipient.
Pentru susținătorii cauzei pro-viață, este o ipocrizie crasă să iei zilnic o pilulă contraceptivă și, în același timp, să te opui vocal avorturilor chirurgicale. Acest paradox a fost semnalat de mai mulți scriitori protestanți de marcă din tabăra pro-viață. De exemplu, Karen Swallow Prior observă: „Nu am înțeles niciodată reticența susținătorilor pro-viață față de pilula de a doua zi, în absența unei preocupări similare față de pilula administrată zilnic – cu excepția faptului că, poate, aceasta din urmă îi atinge mai direct pe mulți dintre ei.”
Mulți catolici – sau chiar majoritatea acestora – nu consideră că utilizarea metodelor de control al nașterilor (fie că sunt contraceptive propriu-zise, fie că au efect abortiv) constituie un păcat de moarte. Este posibil să nu fi auzit niciodată predicându-se de la amvon despre caracterul păcătos al utilizării contracepției. Părintele Paul Marx, fondatorul organizației *Human Life International*, mi-a relatat numeroase cazuri în care oameni veneau la el după o predică susținută într-o parohie și îi mărturiseau că habar n-aveau de învățăturile Bisericii cu privire la acest subiect. Alți catolici ar putea crede cu sinceritate în sloganul celor care contestă doctrina: „Conștiința este călăuza noastră supremă, chiar și atunci când intră în conflict cu învățătura Bisericii”.
Indiferent de motiv, orice catolic adult ar trebui să cunoască învățăturile Bisericii atât despre contracepție în mod specific, cât și despre conștiință în general. Principiul „necunoașterea legii nu constituie o scuză” se aplică cu siguranță și în acest caz. Nu rămânem în mod deliberat în necunoștință de cauză cu privire la legislația rutieră, deoarece dorim să evităm accidentele și amenzile de circulație. Nu alegem să ignorăm regulile și normele de la locul de muncă, deoarece vrem să evităm concedierea. Și nu rămânem în mod conștient ignoranți cu privire la efectele diverselor alegeri legate de stilul de viață – precum fumatul, alimentația excesivă sau activitatea fizică – deoarece ne dorim să trăim mai mult.
Cu toate acestea, milioane de oameni rămân profund neinformati cu privire la învățăturile Bisericii despre morala sexuală, deși consecințele ignorării acestora sunt infinit mai grave decât amenzile rutiere sau chiar decât o perioadă lungă și chinuitoare de șomaj ori de boală.
Judecătorul Suprem – în fața Căruia ne vom înfățișa cu toții într-o bună zi – cu siguranță nu va accepta scuza: „Îmi pare rău, pur și simplu nu am știut”.
După cum spunea Sfântul Ieronim: „Necunoașterea Scripturilor înseamnă necunoașterea lui Cristos”. Am putea adăuga: „Necunoașterea învățăturilor Bisericii înseamnă necunoașterea modului în care să trăim o viață sfântă”.
Ignoranța voită
La un moment dat, lipsa de cunoaștere încetează să mai fie o simplă ignoranță și duce la păcatul de moarte. Fie că ne place sau nu, toți catolicii au datoria de a cunoaște ceea ce ne învață credința despre morala sexuală și, dacă dorim să avem parte de veșnicia în Ceruri alături de Domnul nostru, avem datoria serioasă și fundamentală de a urma aceste învățături cu conștiinciozitate. Nu există niciun „drept” de a rămâne într-o stare de ignoranță culpabilă.
După cum am văzut, toate metodele de control al nașterilor care nu sunt contraceptive în sensul strict (dar care acționează prin prevenirea implantării) provoacă, cel puțin în anumite cazuri, avorturi timpurii. Acest lucru înseamnă că utilizarea lor este interzisă catolicilor. Dar ce se întâmplă dacă catolicii care le folosesc și încurajează sau recomandă utilizarea lor nu sunt conștienți de acțiunea lor abortivă?
Săvârșirea unui păcat de moarte necesită trei elemente: păcatul în sine trebuie să privească o materie gravă, trebuie să existe consimțământul deplin al voinței, iar persoana trebuie să aibă cunoștință deplină despre ceea ce face [Catehism, ¶1858-1859].
În ceea ce privește acest ultim aspect, trebuie să analizăm dacă un catolic are sau nu datoria de a ști dacă metoda sa de control al nașterilor are efecte abortive. Mai bine zis, ar trebui oare să fie conștient că utilizarea oricărei metode contraceptive constituie un păcat de moarte?
Tradiția catolică consideră utilizarea contraceptivelor drept un păcat grav, indiferent dacă este vorba despre simple metode de barieră sau despre metode care acționează ca veritabile abortive. Din perspectiva Bisericii, utilizarea oricăreia dintre acestea reprezintă un păcat la fel de grav și duce la separarea sufletului persoanei de Dumnezeu.
Aceasta a fost învățătura constantă a Bisericii încă de la întemeierea sa. La fel de veche este și datoria fiecărui catolic de a cunoaște învățăturile Bisericii.
Sfântul Pavel ne-a spus că ignoranța față de Dumnezeu este sursa tuturor devierilor morale [Romani 1, 18-32; CBC 2087]. De asemenea, el a afirmat că ascultarea credinței este prima noastră datorie față de Dumnezeu [Romani 1, 5; 16, 26].
Cei care se opun învățăturii oficiale invocă adesea „spiritul Conciliului Vatican II” în încercarea de a-și justifica nesupunerea. În mod curios, ei nu citează niciodată decretul *Ad Gentes*, care stipulează: „Toți creștinii, prin exemplul vieții și prin mărturia cuvântului, oriunde ar trăi, au obligația de a manifesta omul cel nou, cu care s-au îmbrăcat la Botez, și de a revela puterea Duhului Sfânt, prin care au fost întăriți la Mir” [nr. 11; CBC 2472]. Documentul *Dignitatis Humanae* învață: „Este în concordanță cu demnitatea lor ca toți oamenii, întrucât sunt persoane… să fie îndemnați atât de propria natură, cât și obligați moral să caute adevărul, în special adevărul religios. De asemenea, ei sunt datori să adere la adevăr odată ce l-au cunoscut și să-și orienteze întreaga viață în conformitate cu exigențele adevărului” [2 §2; CBC 2467]. Părintele Peter T. MacCarthy a rezumat concis datoria noastră atunci când a scris: „Cu toții avem obligația de a verifica dacă acțiunile noastre sunt morale, în special în domeniul sexualității, unde păcatele îi afectează întotdeauna negativ atât pe ceilalți, cât și pe noi înșine. Cei care folosesc tot felul de tertipuri psihologice și mentale pentru a evita să cunoască adevărul nu-L înșală niciodată pe Dumnezeu, ci doar pe ei înșiși”1.
Astfel, ignoranța voită constituie o ofensă adusă virtuții cardinale a dreptății, care constă în a oferi lui Dumnezeu și celorlalți ceea ce li se cuvine de drept. Utilizarea contracepției încalcă, în primul rând, drepturile lui Dumnezeu – singurul care deschide și închide pântecele –, dar lezează și drepturile copiilor care, altfel, s-ar fi născut. Multele femei care folosesc metode contraceptive fără a le spune soților lor (sau soții care recurg la vasectomie fără a le spune soțiilor) încalcă, de asemenea, în mod grav drepturile partenerilor lor.
Alegerea de a rămâne în ignoranță duce, totodată, la un fel de lene spirituală mortală, ceea ce, la rândul său, sporește probabilitatea ca persoana respectivă să comită păcate și mai grave. Germain Grisez scrie: „În general, o persoană dispusă să facă un rău și care este nesigură – din cauza unei îndoieli privind faptele – cu privire la gravitatea acelui rău, este dispusă să comită răul mai grav”.
Declarația din 1974 privind avortul provocat afirmă: „Din punct de vedere moral, un lucru este cert: chiar dacă ar exista o îndoială cu privire la faptul dacă rodul concepției este deja o persoană umană, constituie un păcat grav, din punct de vedere obiectiv, să se riște comiterea unei crime” [¶13]. Deși acest pasaj se concentrează asupra statutului de persoană al embrionului, el poate fi aplicat și efectului avortiv – sau ucigaș – al majorității metodelor moderne de control al nașterilor.
Blistere colorate cu pastile contraceptive orale, izolate pe fundal alb, cu traseu de decupaj. Pastile contraceptive – asistență medicală și medicină. Blister cu pastile contraceptive și instrucțiuni în limba engleză.
Gânduri de încheiere
În concluzie, așadar, nu există niciun „drept” de a rămâne în ignoranță în ceea ce privește aceste chestiuni ale legii morale. Nu putem invoca ignoranța în relația cu autoritățile lumești și, cu siguranță, nu vom putea invoca lipsa de cunoaștere atunci când vom sta la judecată în fața lui Isus Cristos. Acest lucru este valabil în special pentru numeroșii catolici celebri care își ignoră complet îndatoririle și se autointitulează „credincioși”, în timp ce susțin și promovează orori precum „căsătoria” între persoane de același sex, avortul și eutanasia. Acest principiu se aplică și credincioșilor catolici de rând. Indiferent de poziția pe care o ocupăm în viață, cu toții avem obligația serioasă de a cunoaște și de a pune în practică adevărul. Cu toții vom fi judecați în mod egal în funcție de cât de bine ne-am îndeplinit această datorie.
Traducere: Asociația Darul Vieții
Dr. Brian Clowes ocupă funcția de Director de cercetare al HLI din anul 1995 și este unul dintre cei mai remarcabili și respectați intelectuali din cadrul mișcării internaționale pro-viață. Cunoscut în special ca autor al volumului The Facts of Life – cea mai cuprinzătoare lucrare de referință cu informații pro-viață – și al cursului de instruire de bază în domeniul pro-viață (Pro-Life Basic Training Course), Brian a scris nouă cărți și peste 500 de articole (atât de specialitate, cât și cu caracter general) și a călătorit în 70 de țări de pe șase continente în calitate de vorbitor, educator și formator în domeniul pro-viață.